ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2343/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel Pitești, reclamantul V.M. a solicitat în contradictoriu cu M.I.R.A. ca instanța să dispună recunoașterea, situației de drept, respectiv încetarea calității de ofițer activ la data de 14 august 1997. În motivarea cererii se arată că prin Decizia nr. 216 din 3 decembrie 1999 a Curții Supreme de Justiție s-a stabilit că ordinul ministerial sancționator a început să-și producă efecte începând cu data de 14 august 1997, rezultând faptul că în intervalul 30 aprilie 1991 - 14 august 1997 reclamantul a avut în continuare calitatea de ofițer activ. Prin sentința nr. 52/F-C din 28 mai 2007 a Curții de Apel Pitești a fost respinsă acțiunea reclamantului dar și excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul M.I.R.A.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul urmărește, printr-o acțiune care îmbracă o altă formă juridică, să repună în discuție, situații de fapt tranșate prin hotărâri irevocabile, respectiv efectele și valabilitatea Ordinului Ministrului de Interne nr. 11/01597 din 30 aprilie 1991 și încercând, să impunea concluzia că momentul de la care acest ordin produce efecte este momentul comunicării, respectiv data de 14 august 1997. Or, ceea ce s-a statuat prin hotărârile intrate în puterea lucrului judecat este faptul că din momentul comunicării actului administrativ curge termenul de introducere a unui plângeri prealabile împotriva actului care a produs vătămarea într-un drept sau interes legitim.

Mai mult, instanța de fond a reținut că reclamantul a încercat pe calea unei acțiuni în constatare să obțină ceea ce nu a reușit pe calea acțiunii în realizare, situație în care este pusă în discuție însăși admisibilitatea unei astfel de acțiuni, pe care practica și doctrina, în raport cu dispozițiile legale, au calificat-o ca fiind inadmisibilă. Excepția autorității de lucru judecat a fost respinsă pentru că nu s-a apreciat ca fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ., respectiv identitatea de părți, obiect și cauză pentru că obiectul prezentei acțiuni este recunoașterea situației de drept că încetarea calității de ofițer activ a avut loc la data de 14 august 1997, iar cel al cauzelor soluționate anterior era obligarea M.I.R.A.

la acordarea gradelor militare, constatarea nulității absolute a Ordinului Ministrului de Interne nr. 11/01597 din 30 aprilie 1991. Împotriva acestei sentințe a fost declarat recurs de către reclamantul V.M. solicitând modificarea acesteia. Un prim motiv de recurs este cel prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. pentru că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut. Este criticată sentința pronunțată de instanța de fond pentru că deși a respins excepția autorității de lucru judecat, la dezbaterea pe fond a invocat o excepție din oficiu, care nu a fost pusă în discuția părților, cu nerespectarea dreptului părților de a se apăra și principiului contradictorialității. Despre celelalte hotărâri judecătorești se arată că soluțiile au fost date în baza excepțiilor tardivității sau inadmisibilității.

Al doilea motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. pentru că hotărârea instanței de fond nu cuprinde mențiunile pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii deoarece nu s-a motivat soluția de respingere a capătului de cerere solicitat. Este invocat ca motiv de recurs și cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii fiindcă a respins ca neîntemeiată acțiunea în constatare bazată pe art. 111 C. proc. civ. și s-au făcut aprecieri eronate cu privire la momentul în care intră în vigoare un act administrativ cu caracter individual.

Un ultim motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art. 3041 C. proc. civ. pentru că deși instanța de fond a respins excepția de autoritate de lucru judecat, totuși, a susținut că nu ține seama de hotărârile irevocabile pronunțate. Cauza a fost suspendată în baza art. 242 C. proc. civ., iar la repunerea cauzei pe rol a fost invocată excepția de nelegalitate a Ordinului Ministrului de Interne nr. 11/01597 din 30 aprilie 1991, excepție la care recurentul a renunțat, solicitând judecarea recursului. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente.

Primul motiv de recurs invocat nu este fondat pentru că instanța de fond nu a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut pentru că excepția autorității de lucru judecat, invocată de M.I.R.A., a fost respinsă iar ulterior, instanța de fond nu a invocat din oficiu o altă excepție care să nu fi fost pusă în discuția părților. Excepția soluționată prin respingere a fost pusă în discuția părților, așa cum rezultă din Încheierea din 21 mai 2007 iar acțiunea a fost respinsă pe fond dar în considerentele sentinței s-au făcut referiri la alte hotărâri judecătorești ce au soluționat litigii între aceleași părți și care vizau un act administrativ. Hotărârea instanței de fond este motivată în fapt și în drept, nu cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii astfel că nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este fondat, motiv prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. Instanța de fond a motivat atât respingerea excepției invocate dar și soluția dată pe fond, în conformitate cu prevederile art. 261 C. proc. civ. Nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat pentru că hotărârea instanței de fond nu este dată cu aplicarea greșită a legii. Așa cum instanța de fond a reținut prin acțiunea formulată reclamantul încearcă să pună în discuție chestiuni tranșate prin hotărâri judecătorești irevocabile prin care au soluționat alte litigii ale acestuia cu M.I.R.A. Această cauză nu poate fi soluționată prin încălcarea principiului puterii de lucru judecat care nu trebuia confundat cu excepția autorității de lucru judecat.

Prin celelalte litigii s-a stabilit, în mod irevocabil că Ordinul Ministrului de Interne nr. 11/01597 din 30 aprilie 1991 este valabil pentru că nu a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească, indiferent dacă soluționarea acțiunilor anterioare s-a făcut printr-o excepție sau pe fond, soluția a fost de respingere. În cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 3041 C. proc. civ. pentru că chiar dacă hotărârea este analizată sub toate aspectele, ea este legală și temeinică, pentru că instanța de fond nu putea să nu țină seama de hotărârile judecătorești irevocabile pronunțate anterior. De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. va fi respins recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de V.M. împotriva sentinței civile nr. 52/F-C din 28 mai 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 iunie 2008.