ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5301/2005

Asupra recursurilor, din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la nr.

1532 din 27 octombrie 2003 la Judecătoria Huedin reclamantul Ș.V. a chemat în

judecată pe pârâții S.R.A., S.C.C., B.I., M.S. și M.C., solicitând instanței ca

prin sentința ce se va pronunța să dispună asupra următoarelor capete de

cerere:

- să se constate că prin

procesul-verbal de adjudecare încheiat la data de 16 ianuarie 2002 reclamantul

a dobândit dreptul de proprietate asupra casei și a terenului aferent în

suprafață de 1112 mp situate în Ciucea, județul Cluj, înscris în C.F. Ciucea,

nr. top. 236/1/2 care au fost proprietatea pârâților S.R.A. și S.C.C.

- să se dispună intabularea

dreptului de proprietate al reclamantului adjudecatar asupra imobilului teren.

- să se constate nulitatea absolută

a contractului de împrumut autentificat la nr. 408 din 22 mai 2005 prin care

pârâții S.R.A. și S.C.C. au împrumutat de la pârâtul M.C. suma de 4.000 dolari

SUA, pentru fraudă la lege.

- să se dispună anularea

contractului de garanție imobiliară prin constituirea unui drept de ipotecă

asupra imobilului, în favoarea pârâtului M.C.

- să se dispună refacerea de carte

funciară prin radierea ipotecii și a interdicției de înstrăinare și grevare.

Acțiunea reclamantului a fost

respinsă, prin sentința civilă nr. 29 din 15 ianuarie 2004 a Judecătoriei

Huedin.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamantul și în consecință s-a pronunțat decizia nr. 1436 din 8

iunie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, prin care s-a admis apelul,

după care s-a admis, în parte, acțiunea, în sensul că:

- s-a constatat că reclamantul a

dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în C.F. Ciucea,

nr.top. 236/1/2 compus din casă și teren în suprafață de 912 mp, situate în

Ciucea, conform procesului verbal de adjudecare din 16 februarie 2002 încheiat

de executorul judecătoresc B.M. și raportului de expertiză întocmit de expertul

G.E., care face parte integrantă din hotărâre;

- s-a dispus intabularea dreptului

de proprietate al reclamantului asupra terenului;

- s-a dispus radierea înscrierilor din

C.F. Ciucea, privind dreptul de ipotecă înscris în favoarea pârâtului M.C. și

privind interdicția de înstrăinare și grevare în favoarea pârâtului M.C.

Pentru a pronunța această decizie,

curtea a constatat că în dosarul execuțional publicația de vânzare silită se

referea atât la casă cât și la teren, fapt confirmat și de expertiza imobiliară

efectuată în cauză, însă din eroare executorul judecătoresc a menționat în

procesul verbal de adjudecare doar casa. Pârâții S.R.A. și S.C.C., profitând de

această omisiune au garantat, cu terenul, împrumutul de 4.000 dolari SUA și în

consecință s-a înscris în C.F. ipoteca în favoarea creditorului M.C. de la care

s-au împrumutat banii, deși la data instituirii ipotecii pârâții S. știau că

terenul nu mai este proprietatea lor; curtea a mai apreciat că în legătură cu

contractul de împrumut cu garanție imobiliară nu s-a dovedit existența unei

cauze ilicite cum a afirmat reclamantul, însă actul încheiat între pârâții S.

și M.C. nu mai era în concordanță cu situația terenului și în consecință a

admis, în parte, acțiunea reclamantului numai privind intabularea.

Împotriva acestei decizii au

declarat recursuri, în termen și legal timbrate, pârâții S.R.A. și soția sa

S.C.C. precum și pârâtul M.C.

În recursul declarat de pârâții S.R.A.

și S.C.C. se critică decizia, în esență, pentru că în mod nelegal curtea a

reținut că prin actul de adjudecare din 4 februarie 2002 reclamantul a dobândit

dreptul de proprietate asupra întregii suprafețe de teren de 912 mp (expertul a

constatat că suprafața de teren este de 912 mp (și nu 1112 mp cum figura în

CF), iar ei dețineau doar o cotă ideală de 481,42 mp, adică 25% iar Statul

Român deține o cotă ideală de 0,48% din cei 912 mp și în consecință instanța nu

putea transmite în patrimoniul reclamantului mai mult decât suprafața

proprietatea pârâților.

Pârâții S. mai susțin că potrivit

procesului verbal de adjudecare semnat de reclamant acesta a dobândit dreptul

de proprietate numai asupra casei și în consecință în mod nelegal curtea de

apel a constatat că reclamantul a dobândit și dreptul de proprietate asupra

terenului. De altfel, reclamantul a știut că obiectul licitației îl constituie

doar casa, nu și terenul pentru că a depus o ofertă de cumpărare pentru suma de

100.000.000 lei așa cum reiese din procesul verbal de licitație semnat personal

de reclamant precum și din publicația de vânzare în care se menționează că

imobilul a fost evaluat la 352.903.544 lei, preț care s-a obținut prin

micșorarea cu 25% a valorii construcției.

Mai arată pârâții că decizia curții

de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină și că în mod nelegal se

menționează în decizia recurată că ei nu au contestat actul de adjudecare

deoarece în acest act nu se menționa că și terenul a fost obiect al licitației.

În raport de aceste motive, pârâții

S.R.A. și S.C.C. solicită admiterea recursului, modificarea deciziei nr.

1436/2004 în sensul respingerii apelului, ca nefondat.

În motivarea recursului pârâtului

M.C. se susține, în esență, că la data încheierii contractului de împrumut, 22

mai 2002, conform mențiunilor din extrasul de C.F. Ciucea, cota parte de

587/1112 din terenul revendicat de reclamant se afla în mod legal și de drept

în proprietatea soților S.; de asemenea, această cotă parte asupra căreia

recurentul a solicitat intabularea unei ipoteci de rangul I pentru garantarea

împrumutului de 4000 dolari SUA era liberă de orice sarcini și nu existau

litigii pe rol.

Reclamantul a dobândit dreptul de

proprietate numai asupra casei, așa cum rezultă din actul de adjudecare încheiat

de executorul judecătoresc la data de 4 februarie 2002, care nu a fost

contestat de reclamant deoarece terenul nu a făcut obiectul licitației, cum în

mod nelegal a constatat curtea de apel.

Un alt motiv de recurs se referă la

nelegalitatea deciziei prin care, deși nu s-a dovedit existența unei cauze

ilicite, totuși curtea a admis cele două capete de cerere privind constatarea

nulității absolute a contractului de împrumut și revocarea contractului de

garanție imobiliară, deși pentru al doilea capăt de cere nu s-a achitat nici

taxa judiciară de timbru.

Un ultim motiv de recurs se referă

la greșeala curții privind obligarea pârâtului M.C. alături de soții S.R.A. și

S.C.C. la cheltuieli de judecată în apel, către reclamant, fără a se preciza

cuantumul pentru fiecare persoană, pârâtul M.C. conchizând că „dacă tot eram

din familie, instanța a considerat că individualizarea cheltuielilor nu are

prea mare importanță”.

Față de motivele invocate, pârâtul

M.C. solicită admiterea recursului și modificarea deciziei în sensul

respingerii apelului, ca inadmisibil și nefondat.

Reclamantul Ș.V. a formulat

întâmpinare solicitând respingerea recursurilor, ca nefondate.

Pârâtul B.I. a formulat, de

asemenea, întâmpinare solicitând respingerea recursului pârâților S.R.A. și

S.C.C., ca nefondat.

Înalta Curte, analizând decizia

recurată în raport de motivele de recurs formulate, de susținerile din

întâmpinări și de actele și lucrările dosarului constată că la cererea

creditorilor M.S. și B.I. s-a pronunțat sentința civilă nr. 457 din 14 mai 2001

a Judecătoriei Huedin prin care s-a încuviințat vânzarea la licitație publică a

imobilului situat în Ciucea, înscris în C.F. Ciucea, nr.top. 236/1/2 casă și

teren, proprietatea debitorilor S.R.A. și S.C.C., stabilindu-se prețul de

strigare conform expertizei întocmită de arh. G.E., ce face corp comun cu

sentința, la suma de 470.538.085 lei pentru construcție și 82.326.750 lei

pentru teren, în total 552.864.835 lei.

Ulterior, la data de 5 iunie 2001,

s-a emis publicația de vânzare nr. 54, în dosarul execuțional nr. 54/2001 al

executorului judecătoresc B.M. pentru imobilul în valoare de 552.864.835 lei.

Potrivit procesului verbal de

licitație imobiliară încheiat de executorul judecătoresc la data de 16 ianuarie

2002 reclamantul și-a adjudecat imobilul pentru suma de 115.000.000 lei, însă

în acest proces verbal executorul a omis să precizeze că s-a adjudecat atât

casa cât și terenul aferent în suprafață de 912 mp conform identificării și

evaluării făcută de expert, care nu au fost contestate de pârâții debitori

S.R.A. și S.C.C.

În baza actului de adjudecare

reclamantul și-a putut intabula numai dreptul de proprietate asupra casei.

Pârâții S.R.A. și S.C.C. au încheiat

un contract de împrumut autentificat la nr. 408 din 22 mai 2002 la Biroul

Notarului Public V.I., în care au garantat suma împrumutată de 4.000 dolari SUA

cu terenul înscris în C.F. Ciucea și în consecință în C.F. s-a înscris dreptul

de ipotecă al pârâtului creditor M.C., de la care s-au împrumutat banii.

Reaua-credință a pârâților S.R.A. și

S.C.C. privind garantarea împrumutului cu terenul este evidentă deoarece

procesul verbal de adjudecare se încheiase la data de 16 ianuarie 2002 iar

contractul de împrumut s-a încheiat după patru luni la data de 22 mai 2002 dată

la care pârâții știau că obiectul licitației îl constituiseră casa și terenul

proprietatea lor, evaluate de expert la suma de 552.864.835 lei, însă datorită

erorii materiale a executorului judecătoresc terenul în suprafață de 912 mp nu

fusese trecut în actul de adjudecare și în consecință pârâții au profitat de

această omisiune pentru a garanta împrumutul cu un bun care nu se mai afla în

patrimoniul lor la data instituirii ipotecii în contractul de împrumut.

Astfel fiind, Înalta Curte constată

că în mod legal curtea a reținut că pârâții S., profitând de omisiunea

materială a executorului judecătoresc, au încercat să încalce dreptul de

proprietate al reclamantului asupra terenului, astfel cum este protejat de art.

480 C. civ., instituind asupra terenului proprietatea reclamantului o ipotecă

pentru garantarea unui împrumut contractat la 4 luni după ce dreptul de

proprietate al pârâților asupra terenului încetase, ca urmare a procesului

verbal de adjudecare încheiat de executorul judecătoresc și în consecință

curtea de apel a constatat că reclamantul Ș.V. a dobândit și dreptul de

proprietate asupra terenului în suprafață de 912 mp, a dispus intabularea

acestui drept de proprietate și corelativ a dispus radierea dreptului de

ipotecă asupra terenului, înscris în favoarea pârâtului M.C.

Motivul de recurs referitor la

pronunțarea, plus petita, a curții de apel în sensul că instanța nu putea

acorda reclamantului dreptul de proprietate asupra întregii suprafețe de 912 mp

de teren deoarece pârâții aveau în proprietate doar 481,42 mp iar asupra cotei

de 0,48% din teren dreptul de proprietate aparține Statului Român nu necesită a

fi analizat deoarece pârâții nu au calitate să invoce decât motive referitoare

la nelegalitatea deciziei privind dreptul lor de proprietate și nu al altor

persoane fizice sau juridice.

Și critica din recurs privind lipsa

motivelor pe care se sprijină decizia este nefondat, după cum s-a arătat mai

sus, decizia curții de apel conține temeiurile de drept și analiza probelor pe

care s-a întemeiat.

Referitor la motivele de recurs

formulate de pârâtul M.C. se constată că sunt nefondate, pentru considerentele

expuse, privind pierderea dreptului de proprietate al pârâților S. asupra

terenului la data contractării împrumutului și dobândirea de către reclamant a

dreptului de proprietate numai asupra casei nu și a terenului, prin procesul

verbal de adjudecare, în care executorul a omis să menționeze că terenul a

format obiectul licitației, cum a fost în realitate. De altfel, pârâtul M.C.

este terț în raport cu procesul verbal de adjudecare încheiat după licitație și

în consecință el nu are calitate să formuleze critici ale deciziei pe aceste

aspecte ci numai cu privire la contractul de împrumut pe care l-a încheiat cu

pârâții S.

Motivele de recurs ale pârâtului

M.C. privind timbrarea nelegală în apel de către reclamant și obligarea

pârâtului la cheltuieli de judecată către reclamant sunt, de asemenea,

nefondate deoarece din verificarea actelor dosarului se constată că reclamantul

a achitat taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar legal datorate și că în

mod legal curtea de apel l-a obligat pe pârâtul M.C. la cheltuieli de judecată

în apel, potrivit art. 274 C. proc. civ. deoarece, așa cum prevede textul, a

căzut în pretenții.

În raport de aceste considerente,

Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt nefondate și urmează să le

respingă, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 274 C. proc. civ.,

recurenții S.R.A., S.C.C. și M.C. vor fi obligați, în solidar, la plata sumei

de 8.836.390 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, către

reclamantul Ș.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de S.R.A., S.C.C. și M.C. împotriva deciziei nr. 1436 din 8 iunie

2004 a Curții de Apel Cluj, secția civilă.

Obligă recurenții, în solidar, la

plata sumei de 8.836.390 lei către reclamantul Ș.V., cu titlu de cheltuieli de

judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2005.