ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5301/2005

Asupra recursurilor, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la nr. 1532 din 27 octombrie 2003 la Judecătoria Huedin reclamantul Ș.V. a chemat în judecată pe pârâții S.R.A., S.C.C., B.I., M.S. și M.C., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună asupra următoarelor capete de cerere: - să se constate că prin procesul-verbal de adjudecare încheiat la data de 16 ianuarie 2002 reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra casei și a terenului aferent în suprafață de 1112 mp situate în Ciucea, județul Cluj, înscris în C.F. Ciucea, nr. top. 236/1/2 care au fost proprietatea pârâților S.R.A. și S.C.C. - să se dispună intabularea dreptului de proprietate al reclamantului adjudecatar asupra imobilului teren.

- să se constate nulitatea absolută a contractului de împrumut autentificat la nr. 408 din 22 mai 2005 prin care pârâții S.R.A. și S.C.C. au împrumutat de la pârâtul M.C. suma de 4.000 dolari SUA, pentru fraudă la lege. - să se dispună anularea contractului de garanție imobiliară prin constituirea unui drept de ipotecă asupra imobilului, în favoarea pârâtului M.C. - să se dispună refacerea de carte funciară prin radierea ipotecii și a interdicției de înstrăinare și grevare. Acțiunea reclamantului a fost respinsă, prin sentința civilă nr. 29 din 15 ianuarie 2004 a Judecătoriei Huedin. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul și în consecință s-a pronunțat decizia nr. 1436 din 8 iunie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, prin care s-a admis apelul, după care s-a admis, în parte, acțiunea, în sensul că: - s-a constatat că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în C.F.

Ciucea, nr.top. 236/1/2 compus din casă și teren în suprafață de 912 mp, situate în Ciucea, conform procesului verbal de adjudecare din 16 februarie 2002 încheiat de executorul judecătoresc B.M. și raportului de expertiză întocmit de expertul G.E., care face parte integrantă din hotărâre; - s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului; - s-a dispus radierea înscrierilor din C.F. Ciucea, privind dreptul de ipotecă înscris în favoarea pârâtului M.C. și privind interdicția de înstrăinare și grevare în favoarea pârâtului M.C. Pentru a pronunța această decizie, curtea a constatat că în dosarul execuțional publicația de vânzare silită se referea atât la casă cât și la teren, fapt confirmat și de expertiza imobiliară efectuată în cauză, însă din eroare executorul judecătoresc a menționat în procesul verbal de adjudecare doar casa.

Pârâții S.R.A. și S.C.C., profitând de această omisiune au garantat, cu terenul, împrumutul de 4.000 dolari SUA și în consecință s-a înscris în C.F. ipoteca în favoarea creditorului M.C. de la care s-au împrumutat banii, deși la data instituirii ipotecii pârâții S. știau că terenul nu mai este proprietatea lor; curtea a mai apreciat că în legătură cu contractul de împrumut cu garanție imobiliară nu s-a dovedit existența unei cauze ilicite cum a afirmat reclamantul, însă actul încheiat între pârâții S. și M.C. nu mai era în concordanță cu situația terenului și în consecință a admis, în parte, acțiunea reclamantului numai privind intabularea. Împotriva acestei decizii au declarat recursuri, în termen și legal timbrate, pârâții S.R.A.

și soția sa S.C.C. precum și pârâtul M.C. În recursul declarat de pârâții S.R.A. și S.C.C. se critică decizia, în esență, pentru că în mod nelegal curtea a reținut că prin actul de adjudecare din 4 februarie 2002 reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra întregii suprafețe de teren de 912 mp (expertul a constatat că suprafața de teren este de 912 mp (și nu 1112 mp cum figura în CF), iar ei dețineau doar o cotă ideală de 481,42 mp, adică 25% iar Statul Român deține o cotă ideală de 0,48% din cei 912 mp și în consecință instanța nu putea transmite în patrimoniul reclamantului mai mult decât suprafața proprietatea pârâților. Pârâții S. mai susțin că potrivit procesului verbal de adjudecare semnat de reclamant acesta a dobândit dreptul de proprietate numai asupra casei și în consecință în mod nelegal curtea de apel a constatat că reclamantul a dobândit și dreptul de proprietate asupra terenului.

De altfel, reclamantul a știut că obiectul licitației îl constituie doar casa, nu și terenul pentru că a depus o ofertă de cumpărare pentru suma de 100.000.000 lei așa cum reiese din procesul verbal de licitație semnat personal de reclamant precum și din publicația de vânzare în care se menționează că imobilul a fost evaluat la 352.903.544 lei, preț care s-a obținut prin micșorarea cu 25% a valorii construcției. Mai arată pârâții că decizia curții de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină și că în mod nelegal se menționează în decizia recurată că ei nu au contestat actul de adjudecare deoarece în acest act nu se menționa că și terenul a fost obiect al licitației. În raport de aceste motive, pârâții S.R.A.

și S.C.C. solicită admiterea recursului, modificarea deciziei nr. 1436/2004 în sensul respingerii apelului, ca nefondat. În motivarea recursului pârâtului M.C. se susține, în esență, că la data încheierii contractului de împrumut, 22 mai 2002, conform mențiunilor din extrasul de C.F. Ciucea, cota parte de 587/1112 din terenul revendicat de reclamant se afla în mod legal și de drept în proprietatea soților S.; de asemenea, această cotă parte asupra căreia recurentul a solicitat intabularea unei ipoteci de rangul I pentru garantarea împrumutului de 4000 dolari SUA era liberă de orice sarcini și nu existau litigii pe rol. Reclamantul a dobândit dreptul de proprietate numai asupra casei, așa cum rezultă din actul de adjudecare încheiat de executorul judecătoresc la data de 4 februarie 2002, care nu a fost contestat de reclamant deoarece terenul nu a făcut obiectul licitației, cum în mod nelegal a constatat curtea de apel.

Un alt motiv de recurs se referă la nelegalitatea deciziei prin care, deși nu s-a dovedit existența unei cauze ilicite, totuși curtea a admis cele două capete de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de împrumut și revocarea contractului de garanție imobiliară, deși pentru al doilea capăt de cere nu s-a achitat nici taxa judiciară de timbru. Un ultim motiv de recurs se referă la greșeala curții privind obligarea pârâtului M.C. alături de soții S.R.A. și S.C.C. la cheltuieli de judecată în apel, către reclamant, fără a se preciza cuantumul pentru fiecare persoană, pârâtul M.C. conchizând că „dacă tot eram din familie, instanța a considerat că individualizarea cheltuielilor nu are prea mare importanță”.

Față de motivele invocate, pârâtul M.C. solicită admiterea recursului și modificarea deciziei în sensul respingerii apelului, ca inadmisibil și nefondat. Reclamantul Ș.V. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursurilor, ca nefondate. Pârâtul B.I. a formulat, de asemenea, întâmpinare solicitând respingerea recursului pârâților S.R.A. și S.C.C., ca nefondat. Înalta Curte, analizând decizia recurată în raport de motivele de recurs formulate, de susținerile din întâmpinări și de actele și lucrările dosarului constată că la cererea creditorilor M.S. și B.I. s-a pronunțat sentința civilă nr. 457 din 14 mai 2001 a Judecătoriei Huedin prin care s-a încuviințat vânzarea la licitație publică a imobilului situat în Ciucea, înscris în C.F.

Ciucea, nr.top. 236/1/2 casă și teren, proprietatea debitorilor S.R.A. și S.C.C., stabilindu-se prețul de strigare conform expertizei întocmită de arh. G.E., ce face corp comun cu sentința, la suma de 470.538.085 lei pentru construcție și 82.326.750 lei pentru teren, în total 552.864.835 lei. Ulterior, la data de 5 iunie 2001, s-a emis publicația de vânzare nr. 54, în dosarul execuțional nr. 54/2001 al executorului judecătoresc B.M. pentru imobilul în valoare de 552.864.835 lei. Potrivit procesului verbal de licitație imobiliară încheiat de executorul judecătoresc la data de 16 ianuarie 2002 reclamantul și-a adjudecat imobilul pentru suma de 115.000.000 lei, însă în acest proces verbal executorul a omis să precizeze că s-a adjudecat atât casa cât și terenul aferent în suprafață de 912 mp conform identificării și evaluării făcută de expert, care nu au fost contestate de pârâții debitori S.R.A.

și S.C.C. În baza actului de adjudecare reclamantul și-a putut intabula numai dreptul de proprietate asupra casei. Pârâții S.R.A. și S.C.C. au încheiat un contract de împrumut autentificat la nr. 408 din 22 mai 2002 la Biroul Notarului Public V.I., în care au garantat suma împrumutată de 4.000 dolari SUA cu terenul înscris în C.F. Ciucea și în consecință în C.F. s-a înscris dreptul de ipotecă al pârâtului creditor M.C., de la care s-au împrumutat banii. Reaua-credință a pârâților S.R.A. și S.C.C.

privind garantarea împrumutului cu terenul este evidentă deoarece procesul verbal de adjudecare se încheiase la data de 16 ianuarie 2002 iar contractul de împrumut s-a încheiat după patru luni la data de 22 mai 2002 dată la care pârâții știau că obiectul licitației îl constituiseră casa și terenul proprietatea lor, evaluate de expert la suma de 552.864.835 lei, însă datorită erorii materiale a executorului judecătoresc terenul în suprafață de 912 mp nu fusese trecut în actul de adjudecare și în consecință pârâții au profitat de această omisiune pentru a garanta împrumutul cu un bun care nu se mai afla în patrimoniul lor la data instituirii ipotecii în contractul de împrumut.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că în mod legal curtea a reținut că pârâții S., profitând de omisiunea materială a executorului judecătoresc, au încercat să încalce dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului, astfel cum este protejat de art. 480 C. civ., instituind asupra terenului proprietatea reclamantului o ipotecă pentru garantarea unui împrumut contractat la 4 luni după ce dreptul de proprietate al pârâților asupra terenului încetase, ca urmare a procesului verbal de adjudecare încheiat de executorul judecătoresc și în consecință curtea de apel a constatat că reclamantul Ș.V. a dobândit și dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 912 mp, a dispus intabularea acestui drept de proprietate și corelativ a dispus radierea dreptului de ipotecă asupra terenului, înscris în favoarea pârâtului M.C.

Motivul de recurs referitor la pronunțarea, plus petita, a curții de apel în sensul că instanța nu putea acorda reclamantului dreptul de proprietate asupra întregii suprafețe de 912 mp de teren deoarece pârâții aveau în proprietate doar 481,42 mp iar asupra cotei de 0,48% din teren dreptul de proprietate aparține Statului Român nu necesită a fi analizat deoarece pârâții nu au calitate să invoce decât motive referitoare la nelegalitatea deciziei privind dreptul lor de proprietate și nu al altor persoane fizice sau juridice. Și critica din recurs privind lipsa motivelor pe care se sprijină decizia este nefondat, după cum s-a arătat mai sus, decizia curții de apel conține temeiurile de drept și analiza probelor pe care s-a întemeiat.

Referitor la motivele de recurs formulate de pârâtul M.C. se constată că sunt nefondate, pentru considerentele expuse, privind pierderea dreptului de proprietate al pârâților S. asupra terenului la data contractării împrumutului și dobândirea de către reclamant a dreptului de proprietate numai asupra casei nu și a terenului, prin procesul verbal de adjudecare, în care executorul a omis să menționeze că terenul a format obiectul licitației, cum a fost în realitate. De altfel, pârâtul M.C. este terț în raport cu procesul verbal de adjudecare încheiat după licitație și în consecință el nu are calitate să formuleze critici ale deciziei pe aceste aspecte ci numai cu privire la contractul de împrumut pe care l-a încheiat cu pârâții S. Motivele de recurs ale pârâtului M.C.

privind timbrarea nelegală în apel de către reclamant și obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată către reclamant sunt, de asemenea, nefondate deoarece din verificarea actelor dosarului se constată că reclamantul a achitat taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar legal datorate și că în mod legal curtea de apel l-a obligat pe pârâtul M.C. la cheltuieli de judecată în apel, potrivit art. 274 C. proc. civ. deoarece, așa cum prevede textul, a căzut în pretenții. În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt nefondate și urmează să le respingă, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Potrivit art. 274 C. proc. civ., recurenții S.R.A., S.C.C. și M.C. vor fi obligați, în solidar, la plata sumei de 8.836.390 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, către reclamantul Ș.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de S.R.A., S.C.C. și M.C. împotriva deciziei nr. 1436 din 8 iunie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Obligă recurenții, în solidar, la plata sumei de 8.836.390 lei către reclamantul Ș.V., cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2005.