ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5491/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Primarul General al Municipiului

București prin dispoziția 3387 din 28 septembrie 2004 a respins notificarea

prin care petenta M.L. a solicitat restituirea suprafeței de 150 mp teren,

situat în București, cu motivarea că aceasta nu a făcut dovada dreptului său de

proprietate.

Tribunalul București, secția a V-a

civilă, prin sentința civilă nr. 104 din 11 februarie 2005 a respins

contestația prin care petenta M.L. a solicitat anularea dispoziției

administrative și restituirea în natură a imobilului.

S-a

reținut că petenta M.L. și soțul acesteia M.I. au înstrăinat suprafața de 150

mp teren și construcția edificată pe acesta, situate în București, către

numiții D.G. și D.A. Imobilul a fost expropriat în scop de utilitate publică

pentru construcția unor blocuri de locuințe, scop realizat. Pentru construcția

demolată numiții D.G. și D.A. au fost autorizați să încaseze despăgubirea

cuvenită, iar ulterior au fost înscriși în anexa la H.G. nr. 556/1990 pentru

acordarea de despăgubiri.

S-a considerat că petenta M.L. nu

are calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 3 lit. a) din Legea nr.

10/2001.

Curtea de Apel București, secția a

IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a admis apelul

declarat de apelanta M.L. împotriva sentinței civile nr. 104 din 11 februarie

2005 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, pe care a schimbat-o în tot

în sensul că a admis contestația, a anulat dispoziția nr. 3387 din 28

septembrie 2004 emisă de Primarul General al Municipiului București pe care l-a

obligat să restituie petentei M.L. în natură imobilul în litigiu, și anume 132,

37.

S-a arătat că greșit instanța de

fond a reținut că soții M.L. și M.I. prin convenția încheiată la data de 6

ianuarie 1976 au vândut soților D.G. și D.A. suprafața de 150 mp teren și

construcția situate în București, deși, în realitate, părțile au înțeles să

încheie un antecontract de vânzare-cumpărare.

S-a considerat că petenta M.L. avea

calitatea de proprietară a terenului în litigiu la momentul preluării acestuia

de către stat și, ca atare, este persoană îndreptățită la restituirea în natură

a bunului, în temeiul art. 10 lit. i) din Legea nr. 10/2001.

În

termen legal, împotriva deciziei civile nr. 104 din 11 februarie 2005 a

Tribunalului București, secția a V-a civilă, a declarat recurs Primarul General

al Municipiului București, a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și a susținut, în esență, că: petenta M.L. nu are calitatea de

persoană îndreptățită la restituirea în natură a imobilului întrucât nu a făcut

dovada calității sale de proprietar la momentul preluării imobilului în

condițiile art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001.

Curtea urmează să admită recursul ca

nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în

perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sunt îndreptățite la măsuri

reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent,

persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a

acestora

În speță, petenta M.L.(A.) a făcut

dovada că, la data de 24 martie 1947, a dobândit în proprietate suprafața de

150 mp teren situat în fosta comună suburbană Roșu. Ulterior, la data de 6

ianuarie 1976, petenta și soțul acesteia, M.I., au convenit cu numiții D.G. și

D.A. să le vândă terenul și construcția pe care o edificaseră pe acesta, au

încasat suma de 40.000 lei cu titlu de preț și au predat bunul (chitanță fila

100) dos 2596/2004. Terenul a fost preluat de stat de la D.G. și D.A. la data

de 19 martie 1986. Ulterior, prin H.G. nr. 556 din 17 mai 1990 imobilele

compuse din terenuri construcții și împrejurimile aferente, situate în

Municipiul București și în sectorul agricol Ilfov, demolate înainte de data Revoluției

pentru realizarea unor obiective de investiții se consideră trecute în

proprietatea statului urmând ca foștii proprietari să primească despăgubirile

cuvenite. Imobilul în litigiu, teren și construcții a fost înscris în anexa nr.

20, pct. 91 la H.G. nr. 556/1990 pe numele lui D.G.. Prin sentința civilă nr.

360 din 30 ianuarie 1991 a Judecătoriei Sector 6 București, a fost admisă

acțiunea formulată de D.G. și D.A. în contradictoriu cu petenta M.L. și soțul

acesteia M.I. și au fost abilitați reclamanții să încaseze suma de 49.807 lei

despăgubire pentru construcția demolată.

Ca atare, în prezent, petenta M.L.

are calitatea de persoană îndreptățită la aplicarea dispozițiilor Legii nr.

10/2001 numai referitor la suprafața de 150 mp teren, preluat de stat cu titlu

valabil, prin H.G. nr. 556/1990.

În prezent, zona în care se află

terenul în litigiu este sistematizată din punct de vedere urbanistic, în locul

construcțiilor demolate au fost edificate blocuri de locuințe, cu utilitățile

aferente (plan de situație fila 63 dos 2596/1948.

Ca atare, potrivit art. 11 alin. (4)

din Legea nr. 10/2001 ne aflăm în ipoteza în care lucrările pentru care s-a

dispus preluarea ocupă funcțional întregul teren, astfel încât urmează să se

stabilească măsuri reparatorii prin echivalent.

În acest sens se impune trimiterea

spre rejudecarea pricinii pentru a se determina prin expertiză, valoarea

măsurilor reparatorii prin echivalent raportat la suprafața de 150 mp teren.

Față de considerentele menționate,

Curtea va admite recursul, va casa decizia curții de apel și va trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin primar general împotriva

deciziei civile nr. 393/A din 15 noiembrie 2005 a Curții de Apel București,

secția a IX-a civilă, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2006.