ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5491/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Primarul General al Municipiului București prin dispoziția 3387 din 28 septembrie 2004 a respins notificarea prin care petenta M.L. a solicitat restituirea suprafeței de 150 mp teren, situat în București, cu motivarea că aceasta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate. Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința civilă nr. 104 din 11 februarie 2005 a respins contestația prin care petenta M.L. a solicitat anularea dispoziției administrative și restituirea în natură a imobilului. S-a reținut că petenta M.L. și soțul acesteia M.I. au înstrăinat suprafața de 150 mp teren și construcția edificată pe acesta, situate în București, către numiții D.G.

și D.A. Imobilul a fost expropriat în scop de utilitate publică pentru construcția unor blocuri de locuințe, scop realizat. Pentru construcția demolată numiții D.G. și D.A. au fost autorizați să încaseze despăgubirea cuvenită, iar ulterior au fost înscriși în anexa la H.G. nr. 556/1990 pentru acordarea de despăgubiri. S-a considerat că petenta M.L. nu are calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001. Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a admis apelul declarat de apelanta M.L. împotriva sentinței civile nr. 104 din 11 februarie 2005 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, pe care a schimbat-o în tot în sensul că a admis contestația, a anulat dispoziția nr. 3387 din 28 septembrie 2004 emisă de Primarul General al Municipiului București pe care l-a obligat să restituie petentei M.L.

în natură imobilul în litigiu, și anume 132, 37. S-a arătat că greșit instanța de fond a reținut că soții M.L. și M.I. prin convenția încheiată la data de 6 ianuarie 1976 au vândut soților D.G. și D.A. suprafața de 150 mp teren și construcția situate în București, deși, în realitate, părțile au înțeles să încheie un antecontract de vânzare-cumpărare. S-a considerat că petenta M.L. avea calitatea de proprietară a terenului în litigiu la momentul preluării acestuia de către stat și, ca atare, este persoană îndreptățită la restituirea în natură a bunului, în temeiul art. 10 lit. i) din Legea nr. 10/2001. În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 104 din 11 februarie 2005 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, a declarat recurs Primarul General al Municipiului București, a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și a susținut, în esență, că: petenta M.L. nu are calitatea de persoană îndreptățită la restituirea în natură a imobilului întrucât nu a făcut dovada calității sale de proprietar la momentul preluării imobilului în condițiile art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001. Curtea urmează să admită recursul ca nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora În speță, petenta M.L.(A.) a făcut dovada că, la data de 24 martie 1947, a dobândit în proprietate suprafața de 150 mp teren situat în fosta comună suburbană Roșu.

Ulterior, la data de 6 ianuarie 1976, petenta și soțul acesteia, M.I., au convenit cu numiții D.G. și D.A. să le vândă terenul și construcția pe care o edificaseră pe acesta, au încasat suma de 40.000 lei cu titlu de preț și au predat bunul (chitanță fila 100) dos 2596/2004. Terenul a fost preluat de stat de la D.G. și D.A. la data de 19 martie 1986. Ulterior, prin H.G. nr. 556 din 17 mai 1990 imobilele compuse din terenuri construcții și împrejurimile aferente, situate în Municipiul București și în sectorul agricol Ilfov, demolate înainte de data Revoluției pentru realizarea unor obiective de investiții se consideră trecute în proprietatea statului urmând ca foștii proprietari să primească despăgubirile cuvenite.

Imobilul în litigiu, teren și construcții a fost înscris în anexa nr. 20, pct. 91 la H.G. nr. 556/1990 pe numele lui D.G.. Prin sentința civilă nr. 360 din 30 ianuarie 1991 a Judecătoriei Sector 6 București, a fost admisă acțiunea formulată de D.G. și D.A. în contradictoriu cu petenta M.L. și soțul acesteia M.I. și au fost abilitați reclamanții să încaseze suma de 49.807 lei despăgubire pentru construcția demolată. Ca atare, în prezent, petenta M.L. are calitatea de persoană îndreptățită la aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 numai referitor la suprafața de 150 mp teren, preluat de stat cu titlu valabil, prin H.G. nr. 556/1990. În prezent, zona în care se află terenul în litigiu este sistematizată din punct de vedere urbanistic, în locul construcțiilor demolate au fost edificate blocuri de locuințe, cu utilitățile aferente (plan de situație fila 63 dos 2596/1948.

Ca atare, potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 ne aflăm în ipoteza în care lucrările pentru care s-a dispus preluarea ocupă funcțional întregul teren, astfel încât urmează să se stabilească măsuri reparatorii prin echivalent. În acest sens se impune trimiterea spre rejudecarea pricinii pentru a se determina prin expertiză, valoarea măsurilor reparatorii prin echivalent raportat la suprafața de 150 mp teren. Față de considerentele menționate, Curtea va admite recursul, va casa decizia curții de apel și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin primar general împotriva deciziei civile nr. 393/A din 15 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2006.