ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 31.01.2006

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1008/2006

HOTĂRÂRE
31.01.2006
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1008/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, reclamantul

B.V.G. a chemat în judecată pârâtele C.N.L.O.

Târgu Jiu și

E.M.C. Jilț

solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligate

pârâtele la despăgubiri reprezentând contravaloarea

casei, anexelor gospodărești și terenului aferent ce i-au fost demolate în anul

1987.

Reclamantul a arătat în motivare că a fost

expropriat în baza

Decretului 137/1985,

valoarea bunurilor stabilindu-se la suma de 95.070

lei din care a primit

efectiv suma de 29.788 lei.

Tribunalul Gorj prin sentința nr. 287 din 17

octombrie 2003 a admis în

parte acțiunea

formulată de reclamantul B.V.G., stabilind

că acesta are dreptul la

măsuri reparatorii prin echivalent corespunzătoare valorii de 149.700.000 lei.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel în

termen legal

reclamantul B.V.G. și pârâta

E.M. Jilț.

Reclamantul B.V.G. a adus critici ce au

vizat stabilirea eronată a cuantumului măsurilor reparatorii la suma de

149.700.000 lei în loc de 189.373.538 lei precum

și omisiunea instanței

de fond de a

acorda cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de

avocat și taxe

de expertiză.

Pârâta E.M. Jilț a criticat hotărârea

primei instanțe cu privire la citarea nelegală a acesteia cu consecința

neobservării raportului de expertiză și obligarea eronată a sa la plata

despăgubirilor bănești.

Prin decizia civilă nr. 2358 din 8 iulie 2004,

Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a admis apelul declarat de reclamantul

B.V.G., a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a obligat pârâtele la

plata sumei de 149.700.000 lei reprezentând despăgubiri și 4.400.000 lei

cheltuieli de judecată către acesta, menținând restul dispozițiilor sentinței.

Totodată a respins apelul pârâtei E.M. Jilț.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

pârâtele S.N.L.O. SA și SC C.E. Turceni - E.M. Jilț.

Pârâta S.N.L.O. SA a adus critici cu

privire la încetarea calității procesuale pasive a S.N.L.O. SA Târgu Jiu ca

urmare a apariției H.G. nr. 103/2004 privind unele măsuri pentru restructurarea

activității de producere a energiei electrice și termice, aspect ce nu a fost

avut în vedere la pronunțarea hotărârii recurate, astfel fiind nelegal

stabilite obligații în sarcina C.N.L.O. SA , persoană juridică ce nu mai

există.

Pârâta E.M. Jilț a arătat în motivele de

recurs că instanța de apel pronunțând decizia nr. 2358 din 8 iulie 2004 a

încălcat prevederile art. 40 din Legea nr. 10/2001 prin obligarea acesteia la

plata sumei de bani, atâta timp cât nu există lege specială care să

reglementeze modalitatea, cuantumul și procedurile de acordare a despăgubirilor

bănești, astfel solicitând admiterea recursului și respingerea cererii

intimatului reclamant.

În ce privește recursul declarat de SC C.E.

Turceni SA - E.M. Jilț, se constată că acesta este inadmisibil, fiind declarat

omisso medio, fără a fi parte în proces și fără a se fi exercitat în prealabil

calea de atac a apelului. Ca atare, motivele acestuia nu vor fi analizate.

În consecință, recursurile se vor

respinge în considerarea celor ce succed.

Recursul

este conceput de legiuitor ca o cale extraordinară de atac

prin care o hotărâre definitivă poate fi

atacată numai pentru motivele de

nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Recurenta

S.N.L.O. SA a invocat

pct. 9

din art. 304 C. proc. civ. în susținerea căii de atac potrivit căruia

modificarea sau casarea unor hotărâri se

poate cere când hotărârea

pronunțată

este lipsită de temei legal ori a fost dată cu aplicarea sau

încălcarea greșită a legii, ipoteză ce nu se regăsește pentru a atrage

casarea hotărârii recurate.

Instanța de apel a

tăcut o evaluare corectă și obiectivă a probelor dosarului văzând că nu s-au

făcut obiecțiuni cu privire la despăgubirile

stabilite de

expert.

Pentru toate

motivele expuse, Înalta Curte urmează a respinge recursurile declarate în

cauză, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Respinge recursurile

declarate de S.N.L.O. SA și SC C.E. Turceni, E.M.

Jilț împotriva

deciziei civile nr. 2358 din 8 iulie 2004 a Curții de Apel

Craiova.

Irevocabilă

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie

2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-05-23
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4973/2006
Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 262 din 10 octombrie 2003, a admis apelul reclamantului și a constatat valoarea măsurilor reparatorii ce se cuvin acestuia ca fiind de 301.587.717 lei reprezentând contravaloarea materialelor rezulta
ÎCCJ 2007-01-25
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 626/2007
Asupra recursurilor de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta F.I. a chemat în judecată pe pârâta SC B.P. SA, sucursala Gorj, solicitând Tribunalului Gorj, instanță pe rolul căreia cauza a fos
ÎCCJ 2006-02-15
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1655/2006
, Tribunalul Dolj, secția civilă, prin sentința nr. 268 din 5 noiembrie 2002, a admis acțiunea și a constatat că reclamanții au dreptul la despăgubiri civile în sumă de 116.102.581 lei. În motivarea soluției s-a arătat că în mod legal recla
ÎCCJ 2006-05-23
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4973/2006
Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 262 din 10 octombrie 2003, a admis apelul reclamantului și a constatat valoarea măsurilor reparatorii ce se cuvin acestuia ca fiind de 301.587.717 lei reprezentând contravaloarea materialelor rezulta
ÎCCJ 2006-05-22
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4952/2006
.E. în contradictoriu cu pârâtele S.N.L. Oltenia SA și SC C.E.R. pentru anularea deciziei nr.604 din 11 mai 2004, emisă de C.N.L. Oltenia SA. A fost anulată în parte decizia nr. 604 din 11 mai 2004 și s-a constatat că reclamanta are dreptul
Sursă