ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2961/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1192 din 28

septembrie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, inculpata M.M. a

fost condamnată, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare

risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.

16 din Legea nr. 143/2000, art. 76 lit. b) și art. 74 lit. a) C. pen., la

pedeapsa de un an și 6 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen., inculpatei

i s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.

71 și 64 lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

prevenția de la 22 februarie 2005 la 15 aprilie 2005, inclusiv.

În temeiul dispozițiilor art. 17 din

Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpată a 6 comprimate de

methadonă depuse la camera de corpuri delicte cu dovada seria AI nr. 0018520.

În temeiul dispozițiilor art. 118 lit.

b) C. pen., raportat la art. 18 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus

confiscarea de la inculpată a sumei de 200.000 lei obținută din săvârșirea

infracțiunii.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

inculpata a fost obligată la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

La data de 22 februarie 2005,

inculpata M.M. i-a vândut martorului denunțător I.M.D. 11 comprimate de

methadonă cu suma de 200.000 lei.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatei au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, proces-verbal de

consemnare a seriilor bancnotelor folosite la organizarea flagrantului,

denunțul și declarațiile martorului I.M.D., proces-verbal de percheziție

corporală, raport de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorului P.I.,

declarațiile inculpatei.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 1014 din 19 decembrie 2005, a admis apelul

Parchetului de pe lângă Tribunalul București și a înlăturat pedeapsa

complementară prevăzută de art. 65 C. pen.

Celelalte dispoziții ale sentinței

atacate au fost menținute.

Apelul inculpatei a fost respins, ca

nefondat, iar aceasta a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către

stat în sumă de 50 lei.

Instanța de control judiciar a

constatat că, în condițiile în care cuantumul pedepsei aplicate inculpatei este

sub limita de 2 ani, dispunerea pedepsei complementare nu este posibilă,

nefiind permisă de lege.

Cu privire la criticile formulate de

inculpată prin motivele sale de recurs, Curtea de Apel București a constatat că

în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 81 C. pen., limita maximă a

pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000 este de 15 ani, iar reținerea dispozițiilor art. 16

din Legea nr. 143/2000 neinfluențând asupra condițiilor de aplicare a

instituției suspendării condiționate a pedepsei.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpata M.M., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor

pronunțate și aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 86

1

C. pen.

Hotărârea instanței de apel a fost

criticată și pentru că nu s-a pronunțat asupra apelului inculpatei.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 9 și 14 C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Instanța de apel și-a motivat

soluția dispusă, iar criticile formulate de inculpată au fost în mod judicios analizate,

prin prisma textelor de lege referitoare la instituția suspendării condiționate

a cărei aplicare s-a solicitat în cauză.

Motivarea instanței de control

judiciar permite verificarea hotărârii judecătorești sub aspectul legalității

și temeiniciei, astfel că, critica formulată se dovedește a fi nefondată și

urmează să fie respinsă ca atare.

Și motivul de recurs prin care

solicită aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., sau art. 86

1

C.

pen., este neîntemeiat.

În materia instituției suspendării

executării pedepsei, ca mijloc de individualizare legală, legiuitorul a

stabilit ca o condiție pentru acordarea acesteia, pedeapsa prevăzută de lege,

în cazul infracțiunilor intenționate, mai mare de 15 ani.

Prin sintagma „pedeapsă prevăzută de

lege” se înțelege limitele speciale ale pedepsei pentru fiecare infracțiune în

parte, stabilită prin textul de incriminare, fără a fi avute în vedere

modificările ce pot interveni prin aplicarea de către instanță a cauzelor de

atenuare (stări și circumstanțe).

Or, art. 16 din Legea nr. 143/2000

are natura juridică a unei circumstanțe legale atenuante cu caracter special,

iar aplicarea ei nu are consecințe asupra accepțiunii sintagmei în discuție.

A proceda altfel ar însemna să se

admită că instanța de judecată are competența de a interveni în

individualizarea legală a pedepselor, ceea ce nu este permis, acesteia fiindu-i

îngăduită numai individualizarea judiciară și numai în limitele pedepselor

stabilite de lege pentru fiecare infracțiune.

În consecință, pedeapsa prevăzută de

legiuitor în cazul infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 săvârșită de inculpată fiind de 15 ani închisoare, aplicarea

dispozițiilor art. 81 sau 86

1

C. pen., nu este posibilă nici în

cazul reținerii articolului 16 din Legea nr. 143/2000 și a reducerii la

jumătate a cuantumului pedepsei.

Nefiind alte motive de casare,

Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.

Recurenta inculpată va fi obligată

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata M.M. împotriva deciziei penale nr. 1014 din 19 decembrie 2005

a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenta inculpată la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 lei RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 10

mai 2006.