ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1400/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 1041 din 11 septembrie 2008, a condamnat inculpatul S.M., la 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 37 lit. b) C. pen. și, la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A dedus prevenția de la 20 septembrie 2007 la pronunțare iar în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest. S-a reținut că, în ziua de 20 septembrie 2007, inculpatul a vândut martorului denunțător B.I. două doze de heroină contra sumei de 300 lei și a deținut pentru consum, fără drept, 58 comprimate methadone. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul care a criticat hotărârea ca netemeinică deoarece având în vedere conduita sinceră, situația familială deosebit de precară, pedeapsa este prea aspră. La termenul de judecată din 26 martie 2009 instanța de apel constatând că dosarul înaintat Curții Constituționale pentru soluționarea unei excepții de neconstituționalitate nu a fost restituit, a procedat conform art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc.

pen. Constatând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii se mențin, fapta săvârșită de inculpat prezintă pericol concret pentru ordinea publică și că inculpatul nu este la prima confruntare cu legea penală, în anul 2004 a mai fost condamnat la 3 ani închisoare tot pentru infracțiunea de trafic de droguri, curtea a menținut starea de arest. Împotriva încheierii din 26 martie 2009, inculpatul a declarat recurs. A cerut casarea încheierii și revocarea măsurii arestării, reiterând critica că a recunoscut și regretat fapta comisă, este tatăl unui copil minor și are o situație familială foarte grea. Recursul este nefondat. Procedând conform art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen., instanța de apel a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate.

Motivele invocate de inculpat în recursul de față pot și trebuie să fie invocate cu ocazia dezbaterii apelului pentru redozarea pedepsei. Din actele și lucrările dosarului rezultă presupunerea justificată că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, faptele pentru care este învinuit prezintă un pericol social concret deosebit ca de altfel și persoana inculpatului, condamnat în urmă cu 5 ani tot pentru infracțiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000 privind traficul de droguri. Încheierea prin care a fost menținută starea de arest fiind legală și temeinică urmează ca în temeiul art. 385 15 pct.1 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva încheierii din 26 martie 2009 Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 35417/3/2007 (2269/2008). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 aprilie 2009.