ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1363/2008

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1598 din 23 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 6041/3/2007, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 2 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul G.E., zis „E.N.” la pedeapsa de 7 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 4 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen., a condamnat pe același inculpat la un an și 9 luni închisoare. S-au aplicat prevederile art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele, stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (l) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a computat reținerea și arestarea preventivă începând de Ia 26 ianuarie 2007 la 23 noiembrie 2007. S-au confiscat 571 comprimate de methadonă și 12,05 gr. heroină, rămasă în urma analizelor de laborator. În esență, instanța a reținut că, la data de 25 ianuarie 2007, în locuința inculpatului G.E. a fost găsită cantitatea de 12,50 gr. heroină (din care se puteau obține aproximativ 60 doze) atât pentru consumul său, pentru cel al concubinei sale S.R.A., cât și pentru vânzare (conform declarațiilor martorilor N.I., B.D.I. și N.A., care confirmă cumpărarea de la inculpat a unor doze de heroină cu suma de 50 lei pentru fiecare doză).

Inculpatul a recunoscut doar fapta de consum propriu de droguri. Prin decizia penală nr. l8/ A din 24 ianuarie 2008, Curtea de Apel București, secția a Il-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G.E. A computat detenția de la 26 ianuarie 2007 la zi și a menținut starea de arest a inculpatului. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 pct. 18 și, în subsidiar, art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând achitarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000 și reducerea pedepsei. Înalta Curte, examinând cauza sub aspectele invocate, constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce urmează: Referitor la comiterea unei erori grave de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, caz de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc.

pen., Înalta Curte consideră că nu este incident în cauză acest caz de recurs, deoarece situația de fapt a fost corect stabilită de instanțe pe baza declarațiilor martorilor audiați (mai sus menționați), a perchezițiilor domiciliare, procese verbale de supraveghere, rapoarte de constatare tehnico-științifică, precum și a declarației inculpatului. Potrivit art. 69 C. proc. pen., declarațiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi Ia aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Or, împrejurarea că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000, nu se coroborează cu fapte sau împrejurări ce ar rezulta din ansamblul probelor administrate în cauză, astfel încât ea nu poate fi luată în considerare la stabilirea adevărului, astfel cum în mod legal au stabilit cele două instanțe(de fond și de apel). Constatând că instanțele nu au comis nici o eroare în stabilirea situației de fapt, Înalta Curte va respinge acest prim caz de casare invocat de recurentul inculpat. Sub aspectul cazului prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nici acest caz de casare nu este incident în cauză, deoarece instanțele au avut în vedere prevederile art. 72 C. pen., referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepsei.

Astfel, instanțele au avut în vedere atât gravitatea faptelor săvârșite (consum ilicit de droguri de mare risc și trafic ilicit de droguri de mare risc), persoana inculpatului (infractor primar), împrejurări care agravează și atenuează răspunderea penală [(concursul de infracțiuni și, respectiv circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii)]. În raport cu aceste criterii, pedeapsa de 7 ani închisoare a fost corect individualizată, neimpunându-se reducerea pedepsei. Pentru aceste motive, recursul declarat de inculpat va fi respins, ca nefondat. Conform art. 88 C. pen., se va scade din pedeapsă timpul reținerii și al arestării preventive începând de la 26 ianuarie 2007, la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat G.E. împotriva Deciziei penale nr. l8/ A din 24 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a Il-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de la 26 ianuarie 2007 la 11 aprilie 2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 aprilie 2008.