ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1006/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1006/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor penale de

față:

Din actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1327

din 4 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul București, în baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004, cu

aplicarea art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000 a

fost condamnată inculpata A.I., la 4 ani închisoare, pentru art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art.

74 – art.76 C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000 și, la un an închisoare,

pentru art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr.

522/2004 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.

S-au contopit pedepsele aplicate

și s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare,

în condițiile art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen.

Conform art. 65 C. pen., s-au

interzis inculpatei dispozițiile prevăzută de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit.

b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 17 pct. 1 și art.

18 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 s-au confiscat, în vederea distrugerii,

cantitatea de 0,12 gr. heroină, 20 comprimate methadonă și 1,30 gr. methadonă,

rămasă în urma analizelor de laborator și depuse la Camera de Corpuri Delicte a

I.G.P.R., conform dovezii anexate la dosar.

Pentru a pronunța această

soluție, pe baza probelor administrate, instanța de fond a reținut următoarea

situație de fapt:

La 7 iunie 2007, inculpata a

vândut martorului cu identitate protejată V.G. o doză de heroină contra sumei

de 50 RON, asupra sa fiind găsite 5 doze de heroină și 45 comprimate de

sintalgon destinate consumului propriu, precum și mai multe obiecte purtătoare

de urme de heroină.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpata, invocând nulitatea hotărârii, întrucât judecătorul nu

s-a pronunțat cu privire la cererea de schimbarea încadrării juridice formulată

de inculpată, prin apărător, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în

art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, redozarea pedepsei și schimbarea modalității

de executare.

Prin decizia penală nr. 397/A/2007

din 12 decembrie 2007, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis

apelul declarat de inculpată, a desființat în parte sentința și în fond, a

descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea

lor, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen. și în ce

privește infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

și a condamnat pe inculpată la un an închisoare.

În final, instanța de apel a

dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

În termen legal, împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs inculpata și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București.

Prin motivele scrise,

parchetul a susținut, în esență că, hotărârea este nelegală sub aspectul

pedepsei aplicate inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000 care în contextul reținerii dispozițiilor art. 16

din Legea nr. 143/2000 și al dispozițiilor art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen.,

se situa sub cuantumul de un an închisoare stabilit de instanța de apel.

Recurenta inculpată, prin

motivele scrise, cât și oral, a susținut ca instanțele nu s-au pronunțat asupra

cererii de schimbarea încadrării juridice și recalificare a faptelor într-o

singură infracțiune prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

prin acordarea unei eficiențe sporite efectelor reținerii dispozițiilor art. 74

– art. 76 C. pen., s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate și executarea acestuia

în condițiile art. 86

1

C. pen.

În drept, în susținerea motivelor

de recurs, parchetul a invocat cazul de casare prevăzută de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., iar recurenta inculpată dispozițiile cazurilor

de casare, prevăzută de art. 385

9

alin. (1) pct. 10 și 14 C. proc.

pen.

Examinând legalitatea

hotărârilor atacate în raport de criticile pronunțate cât și de dispozițiile

legale invocate, se constată că recursurile declarate sunt fondate pentru

considerentele ce urmează:

Într-adevăr, în mod

justificat prin decizia recurată, instanța de apel a considerat corectă

operațiunea de aplicare a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 pentru

ambele infracțiuni deduse judecății, atâta timp cât, în urma denunțului făcut de

inculpată s-a facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a

inculpatului S.R. și tot astfel, prin hotărârea recurată, instanța de apel a

corectat omisiunea instanței de fond, ce a constat în nereținerea circumstanțelor

atenuante și pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000. Dar, deși a reținut aceste dispoziții de favoare în mod corect,

instanța de apel, a operat o singură reducere a pedepsei aplicate infracțiunii prevăzută

de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 doar ca efect al reținerii

circumstanțelor judiciare atenuante.

Prin urmare, un prim efect

al aplicării dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, era reducerea la jumătate

a minimului special al pedepsei stabilit de lege pentru infracțiunea prevăzută

de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, devenind un an închisoare, al

doilea era reducerea pedepsei sub această limită de un an ca efect al reținerii

în favoarea inculpatei a dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen.

Stabilind o pedeapsă de un

an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, instanța de apel a încălcat aceste dispoziții legale, stabilind

o pedeapsă în alte limite, aspect sub care sunt fondate recursurile declarate de

parchet și inculpată.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursurile se

vor admite și se va casa hotărârea atacată numai cu privire la individualizarea

pedepsei.

Procedând la rejudecarea în

limitele casării, se va reduce pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută

de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 74 și 76 lit. a) C.

pen., de la un an închisoare la 10 luni închisoare.

În final, urmarea

operațiunii de contopire efectuate în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.

pen., inculpata va executa pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, precum și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a)

teza II, lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

Cât privește restul

criticilor formulate de inculpată acestea sunt nefondate.

Nu numai că instanța de apel

s-a pronunțat asupra cererii inculpatei prin care a cerut schimbarea încadrării

juridice într-o singură infracțiune prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, dar a și insistat asupra motivelor care justifică

încadrarea corectă reținută de prima instanță și a împrejurării că pe parcursul

procesului penal nu i-au fost încălcate drepturi procesuale.

Desigur, fiind surprinsă în

timp ce a vândut martorului, cu identitate protejată, o doză de heroină pentru

suma de 50 RON, asupra sa fiind găsite 5 doze de heroină și 45 comprimate de

sintalgon, inculpata a săvârșit în concurs, atât infracțiunea de trafic de

droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

cât și deținere de droguri de mare risc, faptă prevăzută de art. 4 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000 pentru care în mod corect a fost condamnată.

În ce privește cuantumul pedepsei

aplicate infracțiunii de trafic de droguri, care o nemulțumește pe inculpată,

cât și a modalității de executare dispuse se constată că instanțele au făcut corecte

aprecieri, în considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen.

Chiar dacă recurenta

inculpată nu are antecedente penale și are în întreținere copii minori,

gravitatea și pericolul social al faptelor comise impun executarea pedepsei așa

cum a fost circumscrisă dispozițiilor art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen. și art.

16 din Legea nr. 143/2000, numai în regim de detenție.

Sub acest aspect hotărârile

sunt legale și temeinice, iar criticile nefondate.

Văzând dispozițiile art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 88 C. pen., se va computa din

pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii și arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpata A.I.

împotriva deciziei penale nr. 397/ A din 12 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează decizia penală

atacată cu privire la individualizarea pedepsei.

Descontopește pedeapsa

rezultantă în pedepsele componente, după cum urmează:

- 4 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

modificată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 74 și 76 lit. a) C. pen.

și art. 16 din Legea nr. 143/2000.

- un an închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

modificată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 74 și 76 lit. a) C. pen.

și art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Reduce pedeapsa aplicată

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 74 și 76 lit. d) C.

pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000 de la un an închisoare la 10 luni

închisoare.

În baza art. 33 și 34 lit.

b) C. pen., contopește pedepsele aplicate, inculpata urmând să execute pedeapsa

cea mai grea de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o

perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârii atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei, durata reținerii și arestării preventive de la 7 iunie 2007 la 19

martie 2008.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 martie 2008.