ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1894/2011

Asupra recursurilor penale de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a II-a penală, prin Sentința penală nr. 355 F din 13 mai 2010, în baza dispozițiilor art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul V.F. la 12 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen., precum și la 17 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii acelorași drepturi, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 32 alin. (1) și (2) din aceeași lege.

În baza dispozițiilor art. 39 C. pen., s-a dispus contopirea fiecăreia dintre pedepse, cu restul de 989 zile rămas neexecutat - prin revocarea beneficiului liberării condiționate - din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 190/2005 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 5352/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, 17 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și a art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Prin aceeași sentință, inculpata C.C. a fost condamnată la 4 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) și a art. 76 lit. a) C. pen., precum și la 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din aceeași lege cu aplicarea art. 74, art. 76 C. pen., la 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului acelorași drepturi, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 lit. a) și b) C. pen. Conform dispozițiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităților de 285,87 gr. heroină, 200,35 gr. heroină, ambele rămase în urma analizelor de laborator, precum și a 10 comprimate de methadonă. Potrivit dispozițiilor art. 357 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător și restituirea sumelor de 1.205 euro și 141 RON către inculpatul V.F., precum și a 30 euro către inculpata C.C.

S-a mai dispus restituirea, către inculpatul V.F., a telefonului mobil S. și a unui altuia marca S.A. către inculpata C.C. Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut următoarele: La 26 mai 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost sesizată de I.G.P. - Direcția de Combatere a Criminalității Organizate - Serviciul Antidrog privind faptul că numiții „F. și C.”, membri ai unei rețele de trafic de droguri urmau să introducă în țară, în cursul nopții de 26 - 27 noiembrie 2009, heroină, aceasta fiind adusă din Republica Turcia - via Istanbul, cei în cauză fiind călători într-un autocar al firmei SC S. SRL.

Investigațiile specifice stabiliseră că cei doi erau V.F. și C.C.; aceștia plecaseră la Istanbul la 24 noiembrie 2009, traseul fiind parcurs cu autocarul înmatriculat sub nr. B-xx-xxx al firmei menționate. De la momentul intrării în România prin PTF Giurgiu, autocarul a fost supravegheat, iar atunci când acesta a ajuns în autogara firmei și inculpații au coborât, imobilizarea și percheziționarea lor au relevat existența la ei, a cantității de 500 gr. heroină, disimulată astfel: la inculpată, sub branțurile încălțămintei sport, 24 pachețele de formă dreptunghiulară, împachetate în staniol, iar la inculpat prin aceeași modalitate, alte două astfel de pachețele, de asemenea în staniol. Cu Adresa din 27 noiembrie 2009, Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.

a comunicat că în cele 4 pachețele se afla cantitatea de 507,01 gr. heroină. Privind comprimatele de culoare albă, inscripționate pe una din fețe SM, găsite asupra inculpatei C.C., analizele au relevat că sunt methadonă. La cercetarea judecătorească, inculpații au recunoscut faptele, dar au motivat că cele 500 gr. heroină erau destinate consumului propriu, recunoașterea privind, în integralitate, a celor săvârșite, cei doi făcând-o și la urmărirea penală, în această fază ei declarând că heroina, în parte, urma a fi vândută. Împotriva sentinței, inculpații au declarat apeluri, motivul invocat fiind netemeinicia pedepselor, ambii susținând că au avut atitudine sinceră, iar inculpatul V.F. a sesizat că înainte de a fi arestat în cauză, a denunțat că Ț.G., împreună cu „C.A.” vând droguri prin intermediul așa-zisei „P.”.

La 11 octombrie 2010, cu Adresa nr. 253/D/2010, organul judiciar competent a comunicat că faptele sesizate nu există, dispunându-se deci, neînceperea urmăririi penale față de numiții B. zis „C.A.” și față de „P.”. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin Decizia penală nr. 236 A din 9 noiembrie 2010, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile formulate de cei doi inculpați, a desființat, în parte, sentința și a redus pedepsele, astfel: de la 12 ani închisoare la 9 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., reținând în cauză aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.

și de la 17 ani închisoare la 12 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) și a art. 74 alin. (2) C. pen. Menținând revocarea beneficiului liberării condiționate, instanța de apel a decis ca după contopirea pedepselor, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, 12 ani închisoare. Privind-o pe inculpata C.C., s-a dispus reducerea pedepselor după cum urmează: de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 și de la 6 ani închisoare la 4 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, contopirea pedepselor ducând la executare, de către inculpată, a pedepsei cea mai grea, respectiv 4 ani și 6 luni închisoare.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Nemulțumiți și de hotărârea instanței de apel, inculpații au declarat recursuri, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., în cadrul acestuia inculpata C.C. cerând aplicarea și a unei alte modalități de executare, respectiv aplicarea art. 86 1 C. pen. Recursurile nu sunt fondate pentru considerentele ce se vor dezvolta. Verificând hotărârea recurată, se reține că motivul de casare nu este fondat, instanța de apel, analizând modul în care prima instanță a individualizat pedepsele aplicate inculpaților, pentru infracțiunile pentru care au fost condamnați, a considerat pericolul social grav al acestora, împrejurările în care acestea au fost comise, dar și datele ce caracterizează persoana inculpaților.

Inculpata C.C. a dovedit sinceritate, nu are antecedente penale, astfel că în mod just în favoarea ei au fost apreciate circumstanțe atenuante, dar, dându-le o eficiență juridică mai accentuată, a considerat că pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare este aptă să realizeze scopul, astfel cum este stipulat în art. 52 C. pen. Totodată, cu referire la inculpatul V.F., a considerat că atitudinea lui, încercările de a beneficia de aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 dovedesc că a înțeles periculozitatea pentru colectivitate a traficului ilicit de droguri, dar având în vedere circumstanțele sale, respectiv starea de recidivă din fapte penale de același gen, cazierul lui judiciar denotând o predispoziție pentru încălcarea legii, a precizat că sunt incidente dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen., pedeapsa rezultantă, 12 ani închisoare, fiind în măsură să răspundă scopului ei, acela al prevenției speciale și generale.

Referitor cererii inculpatei C.C., de aplicare a dispozițiilor art. 86 1 C. pen., aceasta, de asemenea, este nefondată, textul înscriind la alin. (2) lit. a) cerința ca pedeapsa, în cazul concursului de infracțiuni, să fie închisoarea de cel mult 3 ani. Pentru considerentele arătate, decizia instanței de apel fiind legală și temeinică, recursurile declarate de inculpați, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse. În baza dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) același cod, inculpații-recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații V.F. și C.C. împotriva Deciziei penale nr. 236/A din 9 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 27 noiembrie 2009 la 10 mai 2011. Obligă recurenții-inculpați la plata sumei de câte 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 10 mai 2011.