ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1894/2011

Asupra recursurilor

penale de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a II-a penală,

prin Sentința penală nr. 355 F din 13 mai 2010, în baza dispozițiilor art. 2

alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

l-a condamnat pe inculpatul V.F. la 12 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară

a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a

II-a și lit. b) C. pen., precum și la 17 ani închisoare și 5 ani pedeapsa

complementară a interzicerii acelorași drepturi, prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 32 alin. (1) și (2) din

aceeași lege.

În baza dispozițiilor

art. 39 C. pen., s-a dispus contopirea fiecăreia dintre pedepse, cu restul de

989 zile rămas neexecutat - prin revocarea beneficiului liberării condiționate

- din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală

nr. 190/2005 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin Decizia penală

nr. 5352/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza dispozițiilor

art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și

executarea pedepsei cea mai grea, 17 ani închisoare și 5 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a

II-a și lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71 și a art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Prin aceeași

sentință, inculpata C.C. a fost condamnată la 4 ani închisoare și 3 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2

alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) și a art.

76 lit. a) C. pen., precum și la 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din

aceeași lege cu aplicarea art. 74, art. 76 C. pen., la 3 ani pedeapsa

complementară a interzicerii exercițiului acelorași drepturi, prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen.

În baza dispozițiilor

art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor

și executarea pedepsei cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare și 3 ani

pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea

art. 71 și a art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Conform dispozițiilor

art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităților

de 285,87 gr. heroină, 200,35 gr. heroină, ambele rămase în urma analizelor de

laborator, precum și a 10 comprimate de methadonă.

Potrivit

dispozițiilor art. 357 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus ridicarea sechestrului

asigurător și restituirea sumelor de 1.205 euro și 141 RON către inculpatul

V.F., precum și a 30 euro către inculpata C.C.

S-a mai dispus

restituirea, către inculpatul V.F., a telefonului mobil S. și a unui altuia

marca S.A. către inculpata C.C.

Pentru a pronunța

sentința, instanța a reținut următoarele:

La 26 mai 2009,

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost

sesizată de I.G.P. - Direcția de Combatere a Criminalității Organizate -

Serviciul Antidrog privind faptul că numiții „F. și C.”, membri ai unei rețele

de trafic de droguri urmau să introducă în țară, în cursul nopții de 26 - 27

noiembrie 2009, heroină, aceasta fiind adusă din Republica Turcia - via

Istanbul, cei în cauză fiind călători într-un autocar al firmei SC S. SRL.

Investigațiile

specifice stabiliseră că cei doi erau V.F. și C.C.; aceștia plecaseră la

Istanbul la 24 noiembrie 2009, traseul fiind parcurs cu autocarul înmatriculat

sub nr. B-xx-xxx al firmei menționate.

De la momentul

intrării în România prin PTF Giurgiu, autocarul a fost supravegheat, iar atunci

când acesta a ajuns în autogara firmei și inculpații au coborât, imobilizarea

și percheziționarea lor au relevat existența la ei, a cantității de 500 gr.

heroină, disimulată astfel: la inculpată, sub branțurile încălțămintei sport,

24 pachețele de formă dreptunghiulară, împachetate în staniol, iar la inculpat

prin aceeași modalitate, alte două astfel de pachețele, de asemenea în staniol.

Cu Adresa din 27

noiembrie 2009, Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din

cadrul I.G.P. a comunicat că în cele 4 pachețele se afla cantitatea de 507,01

gr. heroină.

Privind comprimatele

de culoare albă, inscripționate pe una din fețe SM, găsite asupra inculpatei

C.C., analizele au relevat că sunt methadonă.

La cercetarea

judecătorească, inculpații au recunoscut faptele, dar au motivat că cele 500

gr. heroină erau destinate consumului propriu, recunoașterea privind, în

integralitate, a celor săvârșite, cei doi făcând-o și la urmărirea penală, în

această fază ei declarând că heroina, în parte, urma a fi vândută.

Împotriva sentinței,

inculpații au declarat apeluri, motivul invocat fiind netemeinicia pedepselor,

ambii susținând că au avut atitudine sinceră, iar inculpatul V.F. a sesizat că

înainte de a fi arestat în cauză, a denunțat că Ț.G., împreună cu „C.A.” vând

droguri prin intermediul așa-zisei „P.”.

La 11 octombrie 2010,

cu Adresa nr. 253/D/2010, organul judiciar competent a comunicat că faptele

sesizate nu există, dispunându-se deci, neînceperea urmăririi penale față de

numiții B. zis „C.A.” și față de „P.”.

Curtea de Apel

București, secția a II-a penală, prin Decizia penală nr. 236 A din 9 noiembrie

2010, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis

apelurile formulate de cei doi inculpați, a desființat, în parte, sentința și a

redus pedepsele, astfel: de la 12 ani închisoare la 9 ani închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., reținând în cauză aplicarea art. 74 alin.

(2) C. pen. și de la 17 ani închisoare la 12 ani închisoare pentru infracțiunea

prevăzută de art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37

lit. a) și a art. 74 alin. (2) C. pen.

Menținând revocarea

beneficiului liberării condiționate, instanța de apel a decis ca după

contopirea pedepselor, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, 12 ani

închisoare.

Privind-o pe

inculpata C.C., s-a dispus reducerea pedepselor după cum urmează: de la 4 ani

închisoare la 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin.

(1), (2) din Legea nr. 143/2000 și de la 6 ani închisoare la 4 ani și 6 luni

închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000, contopirea pedepselor ducând la executare, de către inculpată, a

pedepsei cea mai grea, respectiv 4 ani și 6 luni închisoare.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței.

Nemulțumiți și de

hotărârea instanței de apel, inculpații au declarat recursuri, cazul de casare

invocat fiind cel prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., în

cadrul acestuia inculpata C.C. cerând aplicarea și a unei alte modalități de

executare, respectiv aplicarea art. 86

1

C. pen.

Recursurile nu sunt

fondate pentru considerentele ce se vor dezvolta.

Verificând hotărârea

recurată, se reține că motivul de casare nu este fondat, instanța de apel,

analizând modul în care prima instanță a individualizat pedepsele aplicate

inculpaților, pentru infracțiunile pentru care au fost condamnați, a considerat

pericolul social grav al acestora, împrejurările în care acestea au fost

comise, dar și datele ce caracterizează persoana inculpaților.

Inculpata C.C. a

dovedit sinceritate, nu are antecedente penale, astfel că în mod just în

favoarea ei au fost apreciate circumstanțe atenuante, dar, dându-le o eficiență

juridică mai accentuată, a considerat că pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni

închisoare este aptă să realizeze scopul, astfel cum este stipulat în art. 52

C. pen.

Totodată, cu referire

la inculpatul V.F., a considerat că atitudinea lui, încercările de a beneficia

de aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 dovedesc că a înțeles

periculozitatea pentru colectivitate a traficului ilicit de droguri, dar având

în vedere circumstanțele sale, respectiv starea de recidivă din fapte penale de

același gen, cazierul lui judiciar denotând o predispoziție pentru încălcarea

legii, a precizat că sunt incidente dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen.,

pedeapsa rezultantă, 12 ani închisoare, fiind în măsură să răspundă scopului

ei, acela al prevenției speciale și generale.

Referitor cererii

inculpatei C.C., de aplicare a dispozițiilor art. 86

1

C. pen.,

aceasta, de asemenea, este nefondată, textul înscriind la alin. (2) lit. a)

cerința ca pedeapsa, în cazul concursului de infracțiuni, să fie închisoarea de

cel mult 3 ani.

Pentru considerentele

arătate, decizia instanței de apel fiind legală și temeinică, recursurile

declarate de inculpați, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.

În baza dispozițiilor

art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) același cod, inculpații-recurenți

vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații V.F. și C.C. împotriva Deciziei

penale nr. 236/A din 9 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 27

noiembrie 2009 la 10 mai 2011.

Obligă

recurenții-inculpați la plata sumei de câte 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariile

apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 10 mai 2011.