ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5174/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1498 din 3

noiembrie 2005, Tribunalul București a condamnat pe inculpatul D.V., la

pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege

și art. 74 – art. 76 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 86

1

C. pen. și art. 86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea executării

pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, cu respectarea

obligațiilor prevăzute în art. 86

3

C. pen. și 86

4

C. pen.

S-a dispus punerea în libertate,

deducând reținerea și arestarea preventivă de la 13 mai 2005.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut că, la 12 mai 2005, a vândut martorului denunțător B.C. 9

doze de heroină cu suma de 2.350.000 lei.

Fiind oprit de organele de poliție,

a înghițit 15 doze de heroină ce au rămas asupra sa, pliculețele fiind

recuperate ulterior.

Asupra inculpatului s-au găsit banii

înseriați ce au fost remiși urmare vânzării heroinei.

În cursul urmăririi penale,

inculpatul D.V. a furnizat procurorului date privind implicarea și a altor

persoane în traficul ilicit de droguri, beneficiind astfel de dispozițiile art.

16 din Legea nr. 143/2000.

Apelul declarat de procuror

împotriva sentinței, prin care s-a solicitat înlăturarea dispozițiilor vizând

suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a fost admis de Curtea de Apel

București prin decizia penală nr. 8/ A din 11 ianuarie 2006, s-a desființat în

parte sentința, s-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 86

1

, 86

2

,

86

3

și 86

4

C. pen. și s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.

71 – art. 64 C. pen., urmând ca pedeapsa de 3 ani să fie executată prin privare

de libertate.

Împotriva deciziei, inculpatul D.V. a

declarat recurs, motivat pe dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., solicitând casarea deciziei și menținerea sentinței, pedeapsa de 3 ani cu

executare fiind excesivă în raport de datele personale.

Recursul este nefondat.

Se constată că pedeapsa aplicată

este de natură a asigura, potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen., prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpatului.

Datele favorabile vizând persoana

inculpatului au fost valorificate prin reținerea circumstanțelor atenuante,

sancțiunea fiind sub minimul special prevăzut de lege.

Pedeapsa de 3 ani cu executarea

într-un loc de detenție este corespunzătoare gradului de pericol social ridicat

al infracțiunii, cât și modalității de comitere a acesteia, astfel că recursul

inculpatului este nefondat.

Față de considerentele arătate,

întrucât nu există cazuri de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (3)

C. proc. pen., ce pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul D.V. împotriva deciziei penale nr. 8/ A din 11 ianuarie 2006 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 septembrie

2006.