ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2226/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 8

august 2005, reclamanta SC V. SA Victoria a solicitat anularea deciziei nr. 117

din 4 iulie 2005, emisă de pârâtul Consiliul Concurenței și suspendarea

executării acestei decizii, până la soluționarea definitivă a cauzei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

susținut că prin actul contestat a fost nelegal sancționată cu amendă în sumă

de 4.383.849.705 lei, pentru încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 21/1996, prin omisiunea notificării concentrării economice

realizate.

Reclamanta a învederat că nu se face

vinovată de omisiunea notificării, cum a constatat pârâtul, pentru că a

îndeplinit obligația de notificare, dar după împlinirea termenului de 30 de

zile, care nu a fost suficient pentru a se verifica starea activelor cumpărate

de la SC T. SA și pentru înființarea unei filiale a societății în Turnu

Măgurele.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 1719

din 20 octombrie 2005, prin care a respins acțiunea de anulare și cererea de

suspendare a executării deciziei nr. 117 din 4 iulie 2005.

Instanța de fond a constatat că

reclamanta a omis să notifice în termenul prevăzut de lege, concentrarea

economică, reținând că întârzierea în notificarea operațiunii reprezintă chiar

omisiunea prevăzută de art. 55 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, ca

faptă contravențională, pentru care pârâtul a aplicat corect sancțiunea

amenzii.

Apărările reclamantei au fost

respinse, cu motivarea că efectele concentrării economice se produc din

momentul încheierii actului juridic și din acest motiv, concentrarea economică

nu poate fi condiționată de fapte și împrejurări ulterioare, cum ar fi punerea

în funcțiune a unor utilaje, o perioadă de funcționare de probă a instalațiilor

sau înființarea unei filiale a societății care realizează operațiunea de

concentrare.

Cererea de suspendare a executării

deciziei contestate a fost respinsă de instanța de fond, care a constatat că

reclamanta nu a dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1),

coroborat cu art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe, a

declarat recurs, reclamanta, solicitând modificarea hotărârii, în baza art. 304

pct. 7 și 9 C. proc. civ., în sensul admiterii acțiunii și anularea deciziei nr.

117 din 4 iulie 2005.

Recurenta a susținut că instanța de

fond a interpretat eronat prevederile legale referitoare la obligația de

notificare a unei concentrări economice, pentru că a menținut decizia de sancționare

a sa, deși a dovedit realizarea notificării din proprie inițiativă, iar

depășirea termenului de notificare nu echivalează cu omisiunea de notificare.

Recurenta a reiterat motivele pentru

care nu a reușit să se încadreze în termenul de 30 de zile pentru notificarea

concentrării economice realizată prin dobândirea de active de la SC T. SA și a învederat că, prin Ordinul nr. 161 din 11 iulie 2005, Consiliul Concurenței nu

a constatat încălcarea prevederilor art. 16 alin. (4) din Legea nr. 21/1996 și

nici omisiunea notificării, ci numai faptul că formularul de notificare a fost

depus cu întârziere.

În privința soluției de respingere a

cererii de suspendare, recurenta a arătat că este greșită concluzia instanței

de fond privind neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) și art.

15 din Legea nr. 554/2004, deoarece executarea sancțiunii poate produce grave

prejudicii față de cuantumul amenzii aplicate.

Intimatul Consiliul Concurenței a

depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat și a invocat

excepția de tardivitate a recursului declarat în privința cererii de

suspendare, cu motivarea că recurenta nu a respectat termenul legal de 5 zile

de la data pronunțării hotărârii de respingere.

Analizând actele și lucrările dosarului,

în raport și cu dispozițiile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a constatat corect

legalitatea deciziei nr. 117 din 4 iulie 2005, emisă de Consiliul Concurenței,

cu privire la încălcarea de către recurentă, a prevederilor art. 16 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 21/1996 și sancționarea acesteia, cu o amendă în sumă de

438.384,9705 RON, în conformitate cu dispozițiile art. 55 lit. a) din aceeași

lege.

Recurenta nu a contestat că avea

obligația să notifice în termen de 30 de zile, operațiunea de concentrare

economică realizată, susținând fără temei că depășirea acestui termen nu

constituie faptă contravențională și că nu se află sub incidența dispozițiilor art.

55 lit. a) din Legea nr. 21/1996, aplicate de intimat în decizia dedusă

judecății.

Această apărare, precum și

susținerile din acțiune privind motivele concrete care au determinat depășirea

termenului de 30 zile, au fost corect respinse de instanța de fond, întrucât

nerespectarea termenelor stabilite imperativ de lege pentru notificare

reprezintă contravenția de omisiune a notificării unei concentrări economice.

În consecință, situația de fapt

expusă de recurentă nu constituie temei pentru exonerarea sa de răspunderea

contravențională pentru omisiunea notificării concentrării economice în

termenul de 30 de zile, prevăzut la pct. 126 - 128 din Regulamentul Consiliului

Concurenței privind autorizarea concentrărilor economice.

De asemenea, recurenta nu poate fi

exonerată de răspundere contravențională față de constatările Consiliului

Concurenței, în Ordinul nr. 161 din 11 iulie 2005, întocmit la închiderea

investigației din oficiu privind verificarea existenței unor posibile încălcări

ale Legii nr. 21/1996, pe piața îngrășămintelor chimice din România, prin

cumpărarea activelor de la SC T. SA.

Această formă de răspundere juridică

a fost reglementată pentru sancționarea omisiunii de notificare în termenul

legal și nu este condiționată de producerea unor efecte negative asupra

mediului concurențial prin operațiunea de concentrare economică realizată.

În consecință, constatările

autorității intimate la închiderea investigației efectuate cu privire la

concentrarea economică nu are relevanță în prezenta cauză.

Prin depășirea termenului de 30 de

zile de la data semnării actului juridic de dobândire a unor active ale SC T.

SA, recurenta a săvârșit fapta contravențională pentru care a fost sancționată,

întrucât nu a notificat operațiunea realizată.

Față de considerentele expuse,

Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva soluției de

respingere a acțiunii.

În acest mod este soluționat

irevocabil fondul cauzei, astfel încât nu se mai impune examinarea recursului

privind hotărârea dată asupra cererii de suspendare și implicit, excepția de

tardivitate invocată de intimat, dat fiind că însăși cererea de suspendare a

rămas fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC V.

SA Victoria împotriva sentinței civile nr. 1719 din 20 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 iunie 2006.