ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2226/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 8 august 2005, reclamanta SC V. SA Victoria a solicitat anularea deciziei nr. 117 din 4 iulie 2005, emisă de pârâtul Consiliul Concurenței și suspendarea executării acestei decizii, până la soluționarea definitivă a cauzei. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că prin actul contestat a fost nelegal sancționată cu amendă în sumă de 4.383.849.705 lei, pentru încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2) din Legea nr. 21/1996, prin omisiunea notificării concentrării economice realizate. Reclamanta a învederat că nu se face vinovată de omisiunea notificării, cum a constatat pârâtul, pentru că a îndeplinit obligația de notificare, dar după împlinirea termenului de 30 de zile, care nu a fost suficient pentru a se verifica starea activelor cumpărate de la SC T. SA și pentru înființarea unei filiale a societății în Turnu Măgurele.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 1719 din 20 octombrie 2005, prin care a respins acțiunea de anulare și cererea de suspendare a executării deciziei nr. 117 din 4 iulie 2005. Instanța de fond a constatat că reclamanta a omis să notifice în termenul prevăzut de lege, concentrarea economică, reținând că întârzierea în notificarea operațiunii reprezintă chiar omisiunea prevăzută de art. 55 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, ca faptă contravențională, pentru care pârâtul a aplicat corect sancțiunea amenzii.

Apărările reclamantei au fost respinse, cu motivarea că efectele concentrării economice se produc din momentul încheierii actului juridic și din acest motiv, concentrarea economică nu poate fi condiționată de fapte și împrejurări ulterioare, cum ar fi punerea în funcțiune a unor utilaje, o perioadă de funcționare de probă a instalațiilor sau înființarea unei filiale a societății care realizează operațiunea de concentrare. Cererea de suspendare a executării deciziei contestate a fost respinsă de instanța de fond, care a constatat că reclamanta nu a dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1), coroborat cu art. 15 din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, reclamanta, solicitând modificarea hotărârii, în baza art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., în sensul admiterii acțiunii și anularea deciziei nr. 117 din 4 iulie 2005. Recurenta a susținut că instanța de fond a interpretat eronat prevederile legale referitoare la obligația de notificare a unei concentrări economice, pentru că a menținut decizia de sancționare a sa, deși a dovedit realizarea notificării din proprie inițiativă, iar depășirea termenului de notificare nu echivalează cu omisiunea de notificare. Recurenta a reiterat motivele pentru care nu a reușit să se încadreze în termenul de 30 de zile pentru notificarea concentrării economice realizată prin dobândirea de active de la SC T. SA și a învederat că, prin Ordinul nr. 161 din 11 iulie 2005, Consiliul Concurenței nu a constatat încălcarea prevederilor art. 16 alin. (4) din Legea nr. 21/1996 și nici omisiunea notificării, ci numai faptul că formularul de notificare a fost depus cu întârziere.

În privința soluției de respingere a cererii de suspendare, recurenta a arătat că este greșită concluzia instanței de fond privind neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) și art. 15 din Legea nr. 554/2004, deoarece executarea sancțiunii poate produce grave prejudicii față de cuantumul amenzii aplicate. Intimatul Consiliul Concurenței a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat și a invocat excepția de tardivitate a recursului declarat în privința cererii de suspendare, cu motivarea că recurenta nu a respectat termenul legal de 5 zile de la data pronunțării hotărârii de respingere. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și 304 1 C. proc.

civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Instanța de fond a constatat corect legalitatea deciziei nr. 117 din 4 iulie 2005, emisă de Consiliul Concurenței, cu privire la încălcarea de către recurentă, a prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din Legea nr. 21/1996 și sancționarea acesteia, cu o amendă în sumă de 438.384,9705 RON, în conformitate cu dispozițiile art. 55 lit. a) din aceeași lege. Recurenta nu a contestat că avea obligația să notifice în termen de 30 de zile, operațiunea de concentrare economică realizată, susținând fără temei că depășirea acestui termen nu constituie faptă contravențională și că nu se află sub incidența dispozițiilor art. 55 lit. a) din Legea nr. 21/1996, aplicate de intimat în decizia dedusă judecății.

Această apărare, precum și susținerile din acțiune privind motivele concrete care au determinat depășirea termenului de 30 zile, au fost corect respinse de instanța de fond, întrucât nerespectarea termenelor stabilite imperativ de lege pentru notificare reprezintă contravenția de omisiune a notificării unei concentrări economice. În consecință, situația de fapt expusă de recurentă nu constituie temei pentru exonerarea sa de răspunderea contravențională pentru omisiunea notificării concentrării economice în termenul de 30 de zile, prevăzut la pct. 126 - 128 din Regulamentul Consiliului Concurenței privind autorizarea concentrărilor economice.

De asemenea, recurenta nu poate fi exonerată de răspundere contravențională față de constatările Consiliului Concurenței, în Ordinul nr. 161 din 11 iulie 2005, întocmit la închiderea investigației din oficiu privind verificarea existenței unor posibile încălcări ale Legii nr. 21/1996, pe piața îngrășămintelor chimice din România, prin cumpărarea activelor de la SC T. SA. Această formă de răspundere juridică a fost reglementată pentru sancționarea omisiunii de notificare în termenul legal și nu este condiționată de producerea unor efecte negative asupra mediului concurențial prin operațiunea de concentrare economică realizată. În consecință, constatările autorității intimate la închiderea investigației efectuate cu privire la concentrarea economică nu are relevanță în prezenta cauză.

Prin depășirea termenului de 30 de zile de la data semnării actului juridic de dobândire a unor active ale SC T. SA, recurenta a săvârșit fapta contravențională pentru care a fost sancționată, întrucât nu a notificat operațiunea realizată. Față de considerentele expuse, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva soluției de respingere a acțiunii. În acest mod este soluționat irevocabil fondul cauzei, astfel încât nu se mai impune examinarea recursului privind hotărârea dată asupra cererii de suspendare și implicit, excepția de tardivitate invocată de intimat, dat fiind că însăși cererea de suspendare a rămas fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC V. SA Victoria împotriva sentinței civile nr. 1719 din 20 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2006.