ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1864/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de față a reținut următoarele: Reclamantul M.E.D., prin două cereri de chemare în judecată înregistrate pe rolul Tribunalului Arad, conexate sub nr. 7073/2003, a contestat valabilitatea dispozițiilor nr. 1548 din 7 august 2003 și 576/2003 emise de primarul comunei Șiria în temeiul Legii nr. 10/2001. Tribunalul, prin sentința civilă nr. 671 din 9 noiembrie 2004, a admis în parte contestația formulată și precizată; a anulat dispoziția nr. 1549/2003 și a obligat pe pârâții Primăria comunei Șiria și Primarul comunei Șiria la plata unor despăgubiri de 1.600.000 lei; celelalte pretenții au fost respinse; totodată, pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 12.000.000 lei.

În motivarea sentinței se reține ca situație de fapt că cele două clădiri și terenul cultivat cu viță de vie, înscris în C.F. nr. 820 Galșa au fost preluate abuziv de către stat de la antecesorii reclamantului în temeiul dispozițiilor Decretului-lege nr. 218/1960 și Decretul-lege nr. 712/1966. Din expertiza tehnică efectuată în cauză a rezultat că valoarea celor două clădiri demolate și a terenului aferent este de 1.600.000.000 lei. Privitor la suprafața de 1,9 ha se reține incidența dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. În drept sunt reținute de instanțe a fi incidente dispozițiile art. 9 alin. (1) și (7) raportat la art. 11 alin. (2), art. 24 alin. (8) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel Timișoara, investită cu soluționarea apelurilor declarate de reclamant și de pârâți împotriva hotărârii arătate, prin decizia civilă nr. 724 din 24 martie 2005, a respins căile de atac, pentru considerentele ce se vor arăta. Apelul reclamantului excede domeniului Legii nr. 10/2001, deoarece se referă la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole. Referitor la modalitatea de stabilire a despăgubirilor și a cuantumului acestora, Curtea reține că tribunalul a aplicat corect dispozițiile art. 9-24 din Legea nr. 10/2001. În contra acestei din urmă decizii au declarat recurs reclamantul și Primăria comunei Șiria. 1. Reclamantul, prin motivele de recurs critică hotărârea sub următoarele aspecte: 1.1.

Temeiul de restituire este constituit de Legea nr. 10/2001 și nu a Legii nr. 18/1991 sau a Legii nr. 1/2000, cum greșit se reține. 1.2. Restituirea plantațiilor de viță de vie din localitatea Galșa, comuna Șiria nu a făcut obiectul legilor fondului funciar, reclamantul fiind în drept să constate nelegalitatea fărâmițării suprafeței de 1,9 ha. Terenul oferit recurentului este o suprafață de teren complet lipsită de viță de vie. 1.3. Plantațiile de viță de vie s-au aflat în cadrul IAS Baratca, astfel că, prin lichidarea acestuia, acționarii trebuiau să-și primească terenul pe vechile amplasamente. În drept sunt invocate dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. și art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc.

civ. 2. Primăria comunei Șiria critică decizia pentru considerentele ce urmează: 2.1. Prin cererea introductivă reclamantul a solicitat anularea dispoziției nr. 1549/2003 și emiterea unei noi dispoziții care să conțină cuantumul echivalentului bănesc datorat și pentru corpul 2 de clădire și nu obligarea directă la plata vreunei sume de bani. 2.2. Instanța a aplicat greșit legea deoarece despăgubirile se plătesc de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice. Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a probatoriilor administrate în toate etapele procesuale, Înalta Curte reține cele ce succed. 1.1.

Domeniul de aplicație al Legii nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, exclude, prin dispozițiile art. 8 alin. (1) din lege, terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și cele forestiere. Terenul pentru care se solicită acordarea măsurilor reparatorii stabilite prin Legea nr. 10/2001 a fost inclus în IAS Baratca, situație de fapt învederată și de reclamant.

Fiind în prezența unui teren agricol, măsurile reparatorii pot fi acordate doar prin intermediul procedurilor legilor fondului funciar și nu în temeiul Legii nr. 10/2001. Ca atare, critica referitoare la greșita aplicare a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este nefondată. 1.2. și 1.3. Dat fiind rezolvarea dată în primul motiv de recurs, inaplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 terenurilor agricole, criticile referitoare la suprafața ce trebuia restituită și a calității terenului deja retrocedat, nu pot face obiect direct al analizei în recurs. Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. recursul reclamantului va fi respins ca nefondat. De precizat însă că dispozițiile art. 304 1 C .proc.civ., ce se referă la posibilitatea instanței de a examina cauza sub toate aspectele, sunt inaplicabile în cauza de față, întrucât hotărârea fondului nu face parte din hotărârile judecătorești cărora le sunt aplicabile dispozițiile art. 282 1 C. proc. civ. 2.1. Reclamantul, prin cererea de chemare în judecată a fixat obiectul pricinii ca fiind acela de anulare a dispoziției nr. 1549/2003 și obligarea pârâtei să emită o nouă dispoziție, în conținutul căreia să se regăsească și cuantumul despăgubirilor datorate și pentru cel de-al doilea corp de clădire. Instanța, cu încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc.

civ., conform cărora judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, a obligat pe recurentă la plata unor sume de bani. Rezultă astfel incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., întrucât instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut. 2.2. Pe parcursul judecării cauzei a fost adoptată Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției. Legea cuprinde în titlul VII dispoziții de imediată aplicare privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv. Astfel, conform art. 16 din lege, Secretariatul Comisiei Centrale, după centralizarea dosarelor, verifică dacă cererea de restituire în natură a fost respinsă întemeiat.

Ulterior dosarele sunt transmise evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare. În baza raportului de evaluare, ce conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare. Decizia adoptată de către Comisia Centrală, conform art. 19, poate fi atacată, în condițiile Legii nr. 554/2004 cu contestație la Secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul. Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor pct. 6 și 9 al art. 304 C. proc. civ. și art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul declarat de pârâtă va fi admis. Conform dispozițiilor art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ. decizia pronunțată în apel va fi modificată în parte, în sensul că apelul declarat de Primăria comunei Șiria va fi admis. Drept consecință, sentința va fi schimbată în parte în sensul că pârâții vor fi obligați să emită decizie prin care să constate că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii, constând în despăgubiri bănești, conform Legii speciale nr. 247/2005. Celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei vor fi păstrate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta Primăria comunei Șiria, județul Arad prin Primar împotriva deciziei civile nr. 724 din 24 martie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, pe care o modifică în parte în sensul că admite apelul Primăriei comunei Șiria prin Primar împotriva sentinței civile nr. 671 din 9 noiembrie 2004 a Tribunalului Arad, secția civilă. Schimbă în parte sentința în sensul că obligă pe pârâți să emită decizie prin care să-i constate că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești, conform Legii speciale nr. 247/2005. Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant împotriva aceleiași decizii. Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2007.