ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1864/2007

Deliberând în condițiile art. 256

C. proc. civ. asupra cauzei civile de față a reținut următoarele:

Reclamantul M.E.D., prin două cereri

de chemare în judecată înregistrate pe rolul Tribunalului Arad, conexate sub

nr. 7073/2003, a contestat valabilitatea dispozițiilor nr. 1548 din 7 august

2003 și 576/2003 emise de primarul comunei Șiria în temeiul Legii nr. 10/2001.

Tribunalul, prin sentința civilă nr.

671 din 9 noiembrie 2004, a admis în parte contestația formulată și precizată;

a anulat dispoziția nr. 1549/2003 și a obligat pe pârâții Primăria comunei

Șiria și Primarul comunei Șiria la plata unor despăgubiri de 1.600.000 lei;

celelalte pretenții au fost respinse; totodată, pârâții au fost obligați la

plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 12.000.000 lei.

În motivarea sentinței se reține ca situație de fapt că cele două

clădiri și terenul cultivat cu viță de vie, înscris în C.F. nr. 820 Galșa au

fost preluate abuziv de către stat de la antecesorii reclamantului în temeiul

dispozițiilor Decretului-lege nr. 218/1960 și Decretul-lege nr. 712/1966.

Din expertiza tehnică efectuată în

cauză a rezultat că valoarea celor două clădiri demolate și a terenului aferent

este de 1.600.000.000 lei. Privitor la suprafața de 1,9 ha se reține incidența

dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

În drept sunt reținute de instanțe a

fi incidente dispozițiile art. 9 alin. (1) și (7) raportat la art. 11 alin.

(2), art. 24 alin. (8) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel Timișoara, investită

cu soluționarea apelurilor declarate de reclamant și de pârâți împotriva

hotărârii arătate, prin decizia civilă nr. 724 din 24 martie 2005, a respins

căile de atac, pentru considerentele ce se vor arăta.

Apelul reclamantului excede

domeniului Legii nr. 10/2001, deoarece se referă la reconstituirea dreptului de

proprietate asupra terenurilor agricole.

Referitor la modalitatea de

stabilire a despăgubirilor și a cuantumului acestora, Curtea reține că

tribunalul a aplicat corect dispozițiile art. 9-24 din Legea nr. 10/2001.

În contra acestei din urmă decizii

au declarat recurs reclamantul și Primăria comunei Șiria.

recurs critică hotărârea sub următoarele aspecte:

1.1. Temeiul de restituire este

constituit de Legea nr. 10/2001 și nu a Legii nr. 18/1991 sau a Legii nr.

1/2000, cum greșit se reține.

1.2. Restituirea plantațiilor de

viță de vie din localitatea Galșa, comuna Șiria nu a făcut obiectul legilor

fondului funciar, reclamantul fiind în drept să constate nelegalitatea

fărâmițării suprafeței de 1,9 ha.

Terenul oferit recurentului este o

suprafață de teren complet lipsită de viță de vie.

1.3. Plantațiile de viță de vie s-au

aflat în cadrul IAS Baratca, astfel că, prin lichidarea acestuia, acționarii

trebuiau să-și primească terenul pe vechile amplasamente.

În drept sunt invocate dispozițiile

art. 304

1

C. proc. civ. și art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ.

decizia pentru considerentele ce urmează:

2.1. Prin cererea introductivă

reclamantul a solicitat anularea dispoziției nr. 1549/2003 și emiterea unei noi

dispoziții care să conțină cuantumul echivalentului bănesc datorat și pentru

corpul 2 de clădire și nu obligarea directă la plata vreunei sume de bani.

2.2. Instanța a aplicat greșit legea

deoarece despăgubirile se plătesc de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor

Publice.

Analizând decizia recurată prin

prisma criticilor formulate și a probatoriilor administrate în toate etapele

procesuale, Înalta Curte reține cele ce succed.

1.1. Domeniul de aplicație al Legii

nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în

perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, exclude, prin

dispozițiile art. 8 alin. (1) din lege, terenurile situate în extravilanul

localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele

al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr.

18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea

nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor

agricole și cele forestiere.

Terenul pentru care se solicită

acordarea măsurilor reparatorii stabilite prin Legea nr. 10/2001 a fost inclus

în IAS Baratca, situație de fapt învederată și de reclamant.

Fiind în prezența unui teren

agricol, măsurile reparatorii pot fi acordate doar prin intermediul

procedurilor legilor fondului funciar și nu în temeiul Legii nr. 10/2001.

Ca atare, critica referitoare la

greșita aplicare a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, motiv prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este nefondată.

1.2. și 1.3. Dat fiind rezolvarea

dată în primul motiv de recurs, inaplicabilitatea dispozițiilor Legii nr.

10/2001 terenurilor agricole, criticile referitoare la suprafața ce trebuia

restituită și a calității terenului deja retrocedat, nu pot face obiect direct

al analizei în recurs.

Pentru considerentele arătate, în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul reclamantului

va fi respins ca nefondat.

De precizat însă că dispozițiile

art. 304

1

C .proc.civ., ce se referă la posibilitatea instanței de a

examina cauza sub toate aspectele, sunt inaplicabile în cauza de față, întrucât

hotărârea fondului nu face parte din hotărârile judecătorești cărora le sunt

aplicabile dispozițiile art. 282

1

C. proc. civ.

2.1. Reclamantul, prin cererea de

chemare în judecată a fixat obiectul pricinii ca fiind acela de anulare a

dispoziției nr. 1549/2003 și obligarea pârâtei să emită o nouă dispoziție, în

conținutul căreia să se regăsească și cuantumul despăgubirilor datorate și

pentru cel de-al doilea corp de clădire.

Instanța, cu încălcarea

dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., conform cărora judecătorii

hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, a obligat pe

recurentă la plata unor sume de bani.

Rezultă astfel incidența motivului

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., întrucât instanța a

acordat ceea ce nu s-a cerut.

2.2. Pe parcursul judecării cauzei a

fost adoptată Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și

justiției.

Legea cuprinde în titlul VII

dispoziții de imediată aplicare privind regimul stabilirii și plății

despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.

Astfel, conform art. 16 din lege,

Secretariatul Comisiei Centrale, după centralizarea dosarelor, verifică dacă

cererea de restituire în natură a fost respinsă întemeiat.

Ulterior dosarele sunt transmise

evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii

raportului de evaluare.

În baza raportului de evaluare, ce

conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora Comisia Centrală va proceda

fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea

dosarului spre reevaluare.

Decizia adoptată de către Comisia

Centrală, conform art. 19, poate fi atacată, în condițiile Legii nr. 554/2004

cu contestație la Secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel

în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul.

Pentru considerentele ce preced, în

temeiul dispozițiilor pct. 6 și 9 al art. 304 C. proc. civ. și art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., recursul declarat de pârâtă va fi admis.

Conform dispozițiilor art. 312 alin.

(2) și (3) C. proc. civ. decizia pronunțată în apel va fi modificată în parte,

în sensul că apelul declarat de Primăria comunei Șiria va fi admis.

Drept consecință, sentința va fi

schimbată în parte în sensul că pârâții vor fi obligați să emită decizie prin

care să constate că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii, constând în

despăgubiri bănești, conform Legii speciale nr. 247/2005.

Celelalte dispoziții ale sentinței și

deciziei vor fi păstrate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

Primăria comunei Șiria, județul Arad prin Primar împotriva deciziei civile nr.

724 din 24 martie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, pe care o

modifică în parte în sensul că admite apelul Primăriei comunei Șiria prin

Primar împotriva sentinței civile nr. 671 din 9 noiembrie 2004 a Tribunalului

Arad, secția civilă.

Schimbă în parte sentința în sensul

că obligă pe pârâți să emită decizie prin care să-i constate că reclamantul are

dreptul la măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești, conform Legii

speciale nr. 247/2005.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamant împotriva aceleiași decizii.

Păstrează celelalte dispoziții ale

sentinței și deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie

2007.