ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 471/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la data de 11 august 2003, H.M. și M.H. au solicitat, în baza Legii nr. 10/2001 și în contradictoriu cu Primăria și Consiliul local Alba Iulia (Comisia locală de aplicare a Legii nr. 10/2001) și cu Prefectura județului Alba, Comisia județeană de aplicare a Legii nr. 10/2001, modificarea dispoziției nr. 400 din 10 iulie 2003 emisă de Primarul municipiului Alba Iulia, în sensul restituirii în natură a imobilelor preluate de stat. Prin dispoziția atacată s-a respins notificarea pe motiv că preluarea imobilului în proprietatea statului nu s-a făcut în mod abuziv întrucât s-au primit despăgubiri, urmând ca propunerea de despăgubiri pentru teren să se facă printr-o dispoziție ulterioară.

Reclamanții au arătat că trecerea în proprietatea statului a imobilelor a fost abuzivă deoarece au fost siliți să predea imobilele pentru a putea părăsi țara, iar cauza care a determinat predarea imobilelor nu are nici o legătură cu suma de 73.000 lei primită la plecarea din țară, precum și faptul că întrucât imobilul nu a fost înstrăinat conform Legii nr. 112/1995, cea mai justă reparație o constituie restituirea în natură a acestuia. Prin sentința nr. 525 din 17 octombrie 2003, Tribunalul Alba, secția civilă, a admis acțiunea reclamanților împotriva Consiliului local al municipiului Alba Iulia, a anulat dispoziția atacată și a dispus restituirea în natură în favoarea acestora a imobilului situat în Alba Iulia, înscris în C.F.

Alba Iulia nr.top.2937/2/2/2 condiționat de rambursarea sumei reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu indicele de inflație. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Prefecturii județului Alba, respingând acțiunea reclamanților împotriva acesteia. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că reclamanții nu și-au înstrăinat imobilul înainte de formalizarea intenției de a pleca din țară și nici nu au fost îndestulați rezonabil și că preluarea în proprietatea statului s-a făcut în mod abuziv și fără titlu valabil întrucât prevederile Decretului nr. 223/1974 erau contrare Constituției din 1965. Soluția instanței de fond a fost menținută de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 184/A din 11 februarie 2004 prin care s-au respins apelurile declarate de pârâții Municipiul Alba Iulia prin Primar și Consiliul local Alba Iulia.

Instanța de apel a constatat ca neîntemeiat motivul invocat privind lipsa calității procesuale a Consiliului local al municipiului Alba Iulia reținând că deținătorul imobilului este Consiliul local, care administrează domeniul public și privat al comunei sau orașului fiind legal ca o hotărâre care prevede o retrocedare să-i fie opozabilă, că lipsa calității procesuale pasive a acestuia nu a fost ridicată la instanța de fond și că acțiunea a fost îndreptată și împotriva Primarului (Primăriei municipiului Alba Iulia). Totodată s-a reținut că este în contradicție cu Declarația Universală a Drepturilor Omului și Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice faptul că la preluarea imobilelor de către stat nu era exprimat un consimțământ valabil.

Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs pârâtul Consiliul local al municipiului Alba Iulia prin Primar arătând că este greșită motivarea instanței de apel privitor la excepția invocată deoarece în raport de prevederile art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, Primarul reprezintă comuna, orașul sau municipiul în justiție, consiliile locale având calitate procesuală pasivă doar în situația în care sunt contestate actele emise de acestea, ceea ce nu este cazul de față. În al doilea rând, s-a arătat că a fost anulată dispoziția primarului, fără ca acesta să fie introdus în cauză. Recurentul-pârât a arătat totodată că s-a încălcat principiul disponibilității deoarece s-a admis contestația formulată și împotriva Primarului municipiului Alba Iulia care nu a fost introdus în cauză și nu a fost citat.

Nu s-a probat faptul că a fost viciat consimțământul, mai mult, s-a demonstrat cu înscrisuri că imobilul a trecut în proprietatea statului ca urmare a cererii formulată de reclamanți pentru plecarea definitivă din țară, aceștia primind despăgubiri în sumă de 73.000 lei, al căror cuantum nu s-a dovedit cu elemente obiective a fi neîndestulător. Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce se vor expune. Analizând motivul de recurs referitor la lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul local al municipiului Alba Iulia, se reține că acesta este neîntemeiat.

Dispozițiile Legii administrației publice locale nr. 215/2001 stabilesc fără echivoc care sunt unitățile administrativ-teritoriale cu personalitate juridică, respectiv comunele, orașele și județele și că autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale ca autorități deliberative și primarii ca autorități executive. Consiliilor locale li se prevăd atribuții de administrare a domeniului public și privat al comunei sau orașului. Pe de altă parte, art. 6 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia arată care sunt bunurile care fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale care pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora.

În același sens, art. 12 alin. (5) din lege statuează că în litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunurilor, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de către consiliile județene, de Consiliul general al municipiului București sau de consiliile locale, care dau mandat scris, în fiecare caz, președintelui consiliului județean sau primarului. În speță, din coroborarea acestor dispoziții legale, reiese că în litigiile asupra bunurilor care fac parte din domeniul public sau privat al statului, Consiliul local, organ al administrației publice locale cu autoritate deliberativă are calitate procesuală pasivă. De altfel, recursul este declarat de către Consiliul local al municipiului Alba Iulia reprezentat de Primar ceea ce atestă o dată în plus caracterul nefondat al criticii formulate.

Referitor la celălalt motiv de recurs, se reține că î n cauza de față imobilul a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974, prin care cetățenii români care părăseau țara erau lipsiți în mod arbitrar de un drept de proprietate care era recunoscut și protejat atât pe plan intern, cât și internațional, astfel încât acesta era în contradicție cu prevederile Constituției din 1965, cu dispozițiile art. 480 și art. 481 C. civ. și cu tratatele și convențiile internaționale la care România era parte și prin urmare titlul statului nu este valabil constituit. Astfel, chiar dacă autoritatea de stat a emis o decizie administrativă și a plătit o sumă de bani cu titlu de preț, statul a preluat imobilul fără titlu valabil, încălcând regimul constituțional al ocrotirii proprietății, prin obligația impusă proprietarului de a înstrăina imobilul către stat.

Împrejurarea că reclamanții au fost despăgubiți urmare a deposedării nu are relevanță câtă vreme în aplicarea legii s-a dispus restituirea în natură a imobilului condiționat de restituirea despăgubirilor primite, sumă actualizată cu indicele de inflație. Motivarea dispoziției de respingere a notificării ignoră împrejurarea că în situația părăsirii definitive a țării, reclamanții, precum și toți cei aflați în situații similare, erau obligați să procedeze la înstrăinarea imobilelor către stat, în schimbul unor sume pe care tot acesta le stabilea, motiv pentru care ele nu puteau să reprezinte valoarea reală a bunului, mai exact despăgubirea rezonabilă. Se reține totodată că în raport cu spiritul și rațiunea Legii nr. 10/2001, guvernată explicit de principiul restituirii în natură și atâta vreme cât restituirea în natură este posibilă este corectă soluția instanței de apel.

Pentru aceste motive, recursul este nefondat urmând a fi respins în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul local al municipiului Alba Iulia prin Primar împotriva deciziei nr. 184/A din 11 februarie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2006.