ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.01.2006

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 471/2006

HOTĂRÂRE
18.01.2006
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 471/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Alba la data de 11 august 2003, H.M. și M.H. au solicitat, în baza

Legii nr. 10/2001 și în contradictoriu cu Primăria și Consiliul local Alba

Iulia (Comisia locală de aplicare a Legii nr. 10/2001) și cu Prefectura

județului Alba, Comisia județeană de aplicare a Legii nr. 10/2001, modificarea

dispoziției nr. 400 din 10 iulie 2003 emisă de Primarul municipiului Alba

Iulia, în sensul restituirii în natură a imobilelor preluate de stat. Prin

dispoziția atacată s-a respins notificarea pe motiv că preluarea imobilului în

proprietatea statului nu s-a făcut în mod abuziv întrucât s-au primit

despăgubiri, urmând ca propunerea de despăgubiri pentru teren să se facă

printr-o dispoziție ulterioară. Reclamanții au arătat că trecerea în

proprietatea statului a imobilelor a fost abuzivă deoarece au fost siliți să

predea imobilele pentru a putea părăsi țara, iar cauza care a determinat

predarea imobilelor nu are nici o legătură cu suma de 73.000 lei primită la

plecarea din țară, precum și faptul că întrucât imobilul nu a fost înstrăinat

conform Legii nr. 112/1995, cea mai justă reparație o constituie restituirea în

natură a acestuia.

Prin sentința nr. 525 din 17

octombrie 2003, Tribunalul Alba, secția civilă, a admis acțiunea reclamanților

împotriva Consiliului local al municipiului Alba Iulia, a anulat dispoziția

atacată și a dispus restituirea în natură în favoarea acestora a imobilului

situat în Alba Iulia, înscris în C.F. Alba Iulia nr.top.2937/2/2/2 condiționat

de rambursarea sumei reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu

indicele de inflație. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

Prefecturii județului Alba, respingând acțiunea reclamanților împotriva

acesteia.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut în esență că reclamanții nu și-au înstrăinat imobilul înainte de

formalizarea intenției de a pleca din țară și nici nu au fost îndestulați

rezonabil și că preluarea în proprietatea statului s-a făcut în mod abuziv și

fără titlu valabil întrucât prevederile Decretului nr. 223/1974 erau contrare

Constituției din 1965.

Soluția instanței de fond a fost

menținută de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 184/A

din 11 februarie 2004 prin care s-au respins apelurile declarate de pârâții

Municipiul Alba Iulia prin Primar și Consiliul local Alba Iulia.

Instanța de apel a constatat ca

neîntemeiat motivul invocat privind lipsa calității procesuale a Consiliului

local al municipiului Alba Iulia reținând că deținătorul imobilului este

Consiliul local, care administrează domeniul public și privat al comunei sau

orașului fiind legal ca o hotărâre care prevede o retrocedare să-i fie

opozabilă, că lipsa calității procesuale pasive a acestuia nu a fost ridicată

la instanța de fond și că acțiunea a fost îndreptată și împotriva Primarului

(Primăriei municipiului Alba Iulia). Totodată s-a reținut că este în

contradicție cu Declarația Universală a Drepturilor Omului și Pactul

internațional cu privire la drepturile civile și politice faptul că la

preluarea imobilelor de către stat nu era exprimat un consimțământ valabil.

Împotriva acestei ultime decizii a

declarat recurs pârâtul Consiliul local al municipiului Alba Iulia prin Primar

arătând că este greșită motivarea instanței de apel privitor la excepția

invocată deoarece în raport de prevederile art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001,

Primarul reprezintă comuna, orașul sau municipiul în justiție, consiliile

locale având calitate procesuală pasivă doar în situația în care sunt

contestate actele emise de acestea, ceea ce nu este cazul de față. În al doilea

rând, s-a arătat că a fost anulată dispoziția primarului, fără ca acesta să fie

introdus în cauză. Recurentul-pârât a arătat totodată că s-a încălcat

principiul disponibilității deoarece s-a admis contestația formulată și

împotriva Primarului municipiului Alba Iulia care nu a fost introdus în cauză

și nu a fost citat. Nu s-a probat faptul că a fost viciat consimțământul, mai

mult, s-a demonstrat cu înscrisuri că imobilul a trecut în proprietatea

statului ca urmare a cererii formulată de reclamanți pentru plecarea definitivă

din țară, aceștia primind despăgubiri în sumă de 73.000 lei, al căror cuantum

nu s-a dovedit cu elemente obiective a fi neîndestulător.

Recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare, pentru considerentele ce se vor expune.

Analizând motivul de recurs

referitor la lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul local al

municipiului Alba Iulia, se reține că acesta este neîntemeiat. Dispozițiile

Legii administrației publice locale nr. 215/2001 stabilesc fără echivoc care

sunt unitățile administrativ-teritoriale cu personalitate juridică, respectiv

comunele, orașele și județele și că autoritățile administrației publice prin

care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale

ca autorități deliberative și primarii ca autorități executive. Consiliilor

locale li se prevăd atribuții de administrare a domeniului public și privat al

comunei sau orașului.

Pe de altă parte, art. 6 din Legea

nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia arată

care sunt bunurile care fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale

care pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora.

În același sens, art. 12 alin. (5) din lege

statuează că în litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra

bunurilor, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate

de către consiliile județene, de Consiliul general al municipiului

București sau de consiliile locale, care dau mandat scris, în fiecare caz,

președintelui consiliului județean sau primarului.

În speță, din

coroborarea acestor dispoziții legale, reiese că în litigiile asupra bunurilor

care fac parte din domeniul public sau privat al statului, Consiliul local,

organ al administrației publice locale cu autoritate deliberativă are calitate

procesuală pasivă.

De altfel, recursul este

declarat de către Consiliul local al municipiului Alba Iulia reprezentat de

Primar

ceea ce atestă o

dată în plus caracterul nefondat al criticii formulate.

Referitor la celălalt motiv de

recurs, se reține că î

n

cauza de față imobilul a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.

223/1974, prin care cetățenii români care părăseau țara erau lipsiți în mod

arbitrar de un drept de proprietate care era recunoscut și protejat atât pe

plan intern, cât și internațional, astfel încât acesta era în contradicție cu

prevederile Constituției din 1965, cu dispozițiile art. 480 și art. 481 C. civ.

și cu tratatele și convențiile internaționale la care România era parte și prin

urmare titlul statului nu este valabil constituit.

Astfel, chiar dacă autoritatea de

stat a emis o decizie administrativă și a plătit o sumă de bani cu titlu de

preț, statul a preluat imobilul fără titlu valabil, încălcând regimul

constituțional al ocrotirii proprietății, prin obligația impusă proprietarului

de a înstrăina imobilul către stat.

Împrejurarea că reclamanții au fost

despăgubiți urmare a deposedării nu are relevanță câtă vreme în aplicarea legii

s-a dispus restituirea în natură a imobilului condiționat de restituirea

despăgubirilor primite, sumă actualizată cu indicele de inflație. Motivarea

dispoziției de respingere a notificării ignoră împrejurarea că în situația

părăsirii definitive a țării, reclamanții, precum și toți cei aflați în

situații similare, erau obligați să procedeze la înstrăinarea imobilelor către

stat, în schimbul unor sume pe care tot acesta le stabilea, motiv pentru care

ele nu puteau să reprezinte valoarea reală a bunului, mai exact despăgubirea

rezonabilă.

Se reține totodată că în raport cu

spiritul și rațiunea Legii nr. 10/2001, guvernată explicit de principiul

restituirii în natură și atâta vreme cât restituirea în natură este posibilă

este corectă soluția instanței de apel.

Pentru aceste motive, recursul este

nefondat urmând a fi respins în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1)

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Consiliul local al municipiului Alba Iulia prin Primar împotriva

deciziei nr. 184/A din 11 februarie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 ianuarie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-05-29
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5232/2006
pârâtului Primarul Municipiului Alba Iulia, potrivit căreia în raport cu disp. art. 1 pct. 4 lit. b) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin Hotărârea nr. 498/2003, preluarea imobilului în litigiu nu a fost a
ÎCCJ 2005-09-30
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7462/2005
cereri de restituire. Subdobânditorilor nu le-a fost notificată existența pe rolul instanțelor a unui litigiu între foștii proprietari și Statul Român iar dreptul de proprietate al statului era întabulat în cartea funciară. Ca urmare, insta
ÎCCJ 2007-10-17
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6736/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1424 din 5 octombrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 2446/2005, Tribunalul Alba, secția civilă, a admis în parte acțiunea formula
ÎCCJ 2007-10-17
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6758/2007
Curții de Apel Alba Iulia. Invocarea în apel a lipsei calității procesuale pasive față de capetele doi și trei din acțiunea contestatorilor, față de faptul că Statul Român este reprezentat în cauzele civile având ca obiect bunuri imobile af
ÎCCJ 2011-11-04
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7880/2011
Alba Iulia numai sub aspectul măsurilor reparatorii la care era îndreptățit reclamantul, respectiv, despăgubirile bănești în cuantum de 396.538 RON, urmând ca dispoziția și documentația aferentă să fie înaintate Comisiei Centrale pentru Sta
Sursă