ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 471/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 471/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul
Tribunalului Alba la data de 11 august 2003, H.M. și M.H. au solicitat, în baza
Legii nr. 10/2001 și în contradictoriu cu Primăria și Consiliul local Alba
Iulia (Comisia locală de aplicare a Legii nr. 10/2001) și cu Prefectura
județului Alba, Comisia județeană de aplicare a Legii nr. 10/2001, modificarea
dispoziției nr. 400 din 10 iulie 2003 emisă de Primarul municipiului Alba
Iulia, în sensul restituirii în natură a imobilelor preluate de stat. Prin
dispoziția atacată s-a respins notificarea pe motiv că preluarea imobilului în
proprietatea statului nu s-a făcut în mod abuziv întrucât s-au primit
despăgubiri, urmând ca propunerea de despăgubiri pentru teren să se facă
printr-o dispoziție ulterioară. Reclamanții au arătat că trecerea în
proprietatea statului a imobilelor a fost abuzivă deoarece au fost siliți să
predea imobilele pentru a putea părăsi țara, iar cauza care a determinat
predarea imobilelor nu are nici o legătură cu suma de 73.000 lei primită la
plecarea din țară, precum și faptul că întrucât imobilul nu a fost înstrăinat
conform Legii nr. 112/1995, cea mai justă reparație o constituie restituirea în
natură a acestuia.
Prin sentința nr. 525 din 17
octombrie 2003, Tribunalul Alba, secția civilă, a admis acțiunea reclamanților
împotriva Consiliului local al municipiului Alba Iulia, a anulat dispoziția
atacată și a dispus restituirea în natură în favoarea acestora a imobilului
situat în Alba Iulia, înscris în C.F. Alba Iulia nr.top.2937/2/2/2 condiționat
de rambursarea sumei reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu
indicele de inflație. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a
Prefecturii județului Alba, respingând acțiunea reclamanților împotriva
acesteia.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut în esență că reclamanții nu și-au înstrăinat imobilul înainte de
formalizarea intenției de a pleca din țară și nici nu au fost îndestulați
rezonabil și că preluarea în proprietatea statului s-a făcut în mod abuziv și
fără titlu valabil întrucât prevederile Decretului nr. 223/1974 erau contrare
Constituției din 1965.
Soluția instanței de fond a fost
menținută de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 184/A
din 11 februarie 2004 prin care s-au respins apelurile declarate de pârâții
Municipiul Alba Iulia prin Primar și Consiliul local Alba Iulia.
Instanța de apel a constatat ca
neîntemeiat motivul invocat privind lipsa calității procesuale a Consiliului
local al municipiului Alba Iulia reținând că deținătorul imobilului este
Consiliul local, care administrează domeniul public și privat al comunei sau
orașului fiind legal ca o hotărâre care prevede o retrocedare să-i fie
opozabilă, că lipsa calității procesuale pasive a acestuia nu a fost ridicată
la instanța de fond și că acțiunea a fost îndreptată și împotriva Primarului
(Primăriei municipiului Alba Iulia). Totodată s-a reținut că este în
contradicție cu Declarația Universală a Drepturilor Omului și Pactul
internațional cu privire la drepturile civile și politice faptul că la
preluarea imobilelor de către stat nu era exprimat un consimțământ valabil.
Împotriva acestei ultime decizii a
declarat recurs pârâtul Consiliul local al municipiului Alba Iulia prin Primar
arătând că este greșită motivarea instanței de apel privitor la excepția
invocată deoarece în raport de prevederile art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001,
Primarul reprezintă comuna, orașul sau municipiul în justiție, consiliile
locale având calitate procesuală pasivă doar în situația în care sunt
contestate actele emise de acestea, ceea ce nu este cazul de față. În al doilea
rând, s-a arătat că a fost anulată dispoziția primarului, fără ca acesta să fie
introdus în cauză. Recurentul-pârât a arătat totodată că s-a încălcat
principiul disponibilității deoarece s-a admis contestația formulată și
împotriva Primarului municipiului Alba Iulia care nu a fost introdus în cauză
și nu a fost citat. Nu s-a probat faptul că a fost viciat consimțământul, mai
mult, s-a demonstrat cu înscrisuri că imobilul a trecut în proprietatea
statului ca urmare a cererii formulată de reclamanți pentru plecarea definitivă
din țară, aceștia primind despăgubiri în sumă de 73.000 lei, al căror cuantum
nu s-a dovedit cu elemente obiective a fi neîndestulător.
Recursul este nefondat, urmând a fi
respins ca atare, pentru considerentele ce se vor expune.
Analizând motivul de recurs
referitor la lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul local al
municipiului Alba Iulia, se reține că acesta este neîntemeiat. Dispozițiile
Legii administrației publice locale nr. 215/2001 stabilesc fără echivoc care
sunt unitățile administrativ-teritoriale cu personalitate juridică, respectiv
comunele, orașele și județele și că autoritățile administrației publice prin
care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale
ca autorități deliberative și primarii ca autorități executive. Consiliilor
locale li se prevăd atribuții de administrare a domeniului public și privat al
comunei sau orașului.
Pe de altă parte, art. 6 din Legea
nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia arată
care sunt bunurile care fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale
care pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora.
În același sens, art. 12 alin. (5) din lege
statuează că în litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra
bunurilor, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate
de către consiliile județene, de Consiliul general al municipiului
București sau de consiliile locale, care dau mandat scris, în fiecare caz,
președintelui consiliului județean sau primarului.
În speță, din
coroborarea acestor dispoziții legale, reiese că în litigiile asupra bunurilor
care fac parte din domeniul public sau privat al statului, Consiliul local,
organ al administrației publice locale cu autoritate deliberativă are calitate
procesuală pasivă.
De altfel, recursul este
declarat de către Consiliul local al municipiului Alba Iulia reprezentat de
Primar
ceea ce atestă o
dată în plus caracterul nefondat al criticii formulate.
Referitor la celălalt motiv de
recurs, se reține că î
n
cauza de față imobilul a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.
223/1974, prin care cetățenii români care părăseau țara erau lipsiți în mod
arbitrar de un drept de proprietate care era recunoscut și protejat atât pe
plan intern, cât și internațional, astfel încât acesta era în contradicție cu
prevederile Constituției din 1965, cu dispozițiile art. 480 și art. 481 C. civ.
și cu tratatele și convențiile internaționale la care România era parte și prin
urmare titlul statului nu este valabil constituit.
Astfel, chiar dacă autoritatea de
stat a emis o decizie administrativă și a plătit o sumă de bani cu titlu de
preț, statul a preluat imobilul fără titlu valabil, încălcând regimul
constituțional al ocrotirii proprietății, prin obligația impusă proprietarului
de a înstrăina imobilul către stat.
Împrejurarea că reclamanții au fost
despăgubiți urmare a deposedării nu are relevanță câtă vreme în aplicarea legii
s-a dispus restituirea în natură a imobilului condiționat de restituirea
despăgubirilor primite, sumă actualizată cu indicele de inflație. Motivarea
dispoziției de respingere a notificării ignoră împrejurarea că în situația
părăsirii definitive a țării, reclamanții, precum și toți cei aflați în
situații similare, erau obligați să procedeze la înstrăinarea imobilelor către
stat, în schimbul unor sume pe care tot acesta le stabilea, motiv pentru care
ele nu puteau să reprezinte valoarea reală a bunului, mai exact despăgubirea
rezonabilă.
Se reține totodată că în raport cu
spiritul și rațiunea Legii nr. 10/2001, guvernată explicit de principiul
restituirii în natură și atâta vreme cât restituirea în natură este posibilă
este corectă soluția instanței de apel.
Pentru aceste motive, recursul este
nefondat urmând a fi respins în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1)
C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul
declarat de pârâtul Consiliul local al municipiului Alba Iulia prin Primar împotriva
deciziei nr. 184/A din 11 februarie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția
civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 18 ianuarie 2006.