ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.05.2006

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4787/2006

HOTĂRÂRE
16.05.2006
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4787/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Deliberând

în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei de față a reținut

următoarele:

Reclamanții S.R., ș.a., prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalul Tulcea sub nr. 3570 din 6 octombrie 2003, au

solicitat, în contradictoriu cu pârâții Școala generală a comunei Greci,

Primăria comunei Greci și Consiliul local al comunei Greci anularea

dispozițiilor nr. 278 din 3 septembrie 2003 și 279 din 3 septembrie 2003, cu

obligarea pârâților la restituirea în natură a suprafeței de 1480 mp teren

intravilan și la plata de despăgubiri pentru imobilul casă de locuit, în prezent

demolată.

Prin sentința nr. 744 din 28 aprilie

2005 acțiunea a fost admisă în parte în sensul obligării pârâților Primăria

comunei Greci, Consiliul local al primăriei Greci și comuna Greci la

restituirea în natură a terenului în suprafață de 1281,62 mp, astfel cum a fost

identificat prin raportul de expertiză, urmare a anulării în parte a

dispoziției nr. 279/2003.

Totodată s-a constatat că valoarea

reactualizată a imobilului casă de locuit cu anexe este de 52.846.000 lei și a

obligat Primăria comunei Greci să emită ofertă de restituire prin echivalent,

conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Cererea a fost respinsă față de

Școala generală Greci pentru lipsa calității procesuale pasive.

Pentru a pronunța hotărârea, prima

instanță a reținut cele ce urmează.

Prin imobilul ce a constituit

proprietatea autorilor reclamanților, conform actului de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 866 din 13 decembrie 1939 de Judecătoria Măcin, a fost

preluat de stat abuziv, fără titlu.

Potrivit alin. (4) al art. 16 din

Legea nr. 10/2001 dispozițiile alin. (1) și (2), prin care se acordă doar

măsuri reparatorii prin echivalent pentru bunurile trecute în domeniul public

al unității administrativ-teritoriale, nu sunt aplicabile imobilelor preluate

fără titlu valabil.

Ca atare, dispoziția nr. 279/2003

prin care s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent este nelegală.

Curtea de Apel Constanța, prin

decizia nr. 824/C din 28 septembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de Primăria comunei Greci împotriva sentinței pentru considerentele ce

succed.

Imobilele preluate în mod abuziv,

indiferent de destinație, de regulă se restituie în natură, conform

prevederilor art. 1 alin. (1) și art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

principiu ce rezultă și din art. 16 din aceeași lege.

Este real că la data emiterii

dispoziției alin. (4) al art. 16 din lege avea un alt conținut, dar textul a

fost expres abrogat prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 48/2004.

Se arată, de asemenea, că instanța

sesizată cu acțiunea prin care se atacă refuzul restituirii în natură, poate

stabili valabilitatea titlului statului, fără a fi necesară existența unei

hotărâri judecătorești irevocabile anterioare prin care această situație să fi

fost stabilită.

Reține instanța și că prin art. 1

pct. 37 din Legea nr. 247/2005, în vigoare la data soluționării apelului, s-a

stabilit că toate imobilele necesare și afectate exclusiv și nemijlocit

activităților de interes public, de învățământ se restituie foștilor

proprietari, cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de până la

5 ani.

Împotriva deciziei au declarat

recurs pârâții Consiliul local al comunei Greci și Primăria comunei Greci,

întemeiat în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin dezvoltarea motivelor de

recurs, identice în cele două căi de atac, se arată că dispozițiile art. 16

alin. (1) coroborate cu dispozițiile art. 18 lit. e) din Legea nr. 10/2001, în

forma în vigoare la data pronunțării hotărârii primei instanțe, prevedeau că

măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent în cazul în care imobilul

a fost transformat, astfel încât a devenit un imobil nou în raport cu cel

preluat.

Cum imobilul solicitat de părți este

terenul de sport al școlii generale din comună, textul de lege indicat este incident,

fiind în prezența unui imobil nou.

Analizând hotărârea recurată, prin

prisma criticilor formulate și în raport de probele administrate în toate

etapele procesuale, Înalta Curte a reținut următoarele:

Dreptul subiectiv reclamat își are

fundamentul în preluarea abuzivă a imobilului pentru care se cere restituirea

în natură.

Modalitatea de reparație este

stabilită prin titlul VII al Legii nr. 247/2005, lege nouă, de imediată

aplicare.

Această împrejurare rezultă din

dispozițiile art. 21 potrivit cu care în situația în care se stabilește că

imobilul pentru care s-a stabilit plata de despăgubiri este restituibil în

natură, Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la restituirea acestuia.

Ca atare, instanța de apel, a

procedat la corecta aplicare a noilor dispoziții în materie, art. 16 alin. (1),

astfel cum a fost modificat prin Titlul I art. 1 pct. 37 din Legea nr.

247/2005, în conformitate cu care imobilele necesare și afectate exclusiv și

nemijlocit activităților de învățământ se restituie în proprietate cu obligația

de a-i menține afectațiunea pentru perioada dispusă prin lege.

În speță, imobilul restituit în

natură este ocupat de curtea școlii, astfel cum rezultă din raportul de

expertiză efectuat la prima instanță (fila 147).

Dispozițiile art. 18 lit. c din

Legea nr. 10/2001, invocate de recurenți în susținerea nelegalității deciziei

pronunțate în apel, au fost expres abrogate prin Titlul I art. 1 pct. 40 din

Legea nr. 247/2005, astfel că, dat fiind dispozițiile de imediată aplicare a

legii de reparație, critica este neîntemeiată.

Reținând că motivele de recurs

întemeiate în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu sunt

incidente în cauză, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de Consiliul local al comunei Greci și Primarul comunei Greci

împotriva deciziei civile nr. 824/C din 28 septembrie 2005 a Curții de Apel

Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-02-01
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1071/2006
uția părților și a dispus introducerea în cauză a persoanelor menționate în ordinul nr. 111 din 11 octombrie 1999 emis de Prefectul județului Tulcea și care ocupă terenul solicitat de reclamant. Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul T
ÎCCJ 2007-10-19
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6867/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța la 25 august 2006, C.I. a contestat dispoziția nr. 1196 din 5 aprilie 2006 a primarului municipiului Tul
ÎCCJ 2006-07-10
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6849/2006
Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut cele ce succed: Prin cererea formulată la 7 octombrie 2003 și înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr. 3560/2003, reclamanta P.V. a solicitat
ÎCCJ 2006-11-29
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9867/2006
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea la data de 28 octombrie 2003, V.V. a solicitat anularea dispoziției nr. 2776 din 13 noiembrie 2002
ÎCCJ 2009-10-05
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7915/2009
Asupra cauzei de față, constată următoarele: La 11 februarie 2004, reclamantele B.E., S.M. și C.E. au contestat în instanță dispoziția nr. 300 din 22 decembrie 2003 emisă de Primarul Municipiului Tulcea – în soluționarea notificării înregis
Sursă