ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1336/2007

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția civilă, la 20 septembrie 2004, B.Ș. a solicitat, în contradictoriu cu intimații Primarul comunei Poiana Mare, S.P., Secretarul Primăriei comunei Poiana Mare G.G. și Primăria comunei Poiana Mare, anularea Dispoziției nr. 1 din 24 august 2004 emisă de primar, obligarea la restituirea în natură a terenului rămas neocupat până în aprilie 2001, obligarea la despăgubiri pentru casa demolată și bunurile din casă. În motivarea acțiunii s-a arătat că în primăvara, vara anului 1987 reclamantul a fost obligat să demoleze și să evacueze casa în care locuia, în vederea construirii de blocuri.

Până în decembrie 1989 pe teren nu s-au edificat blocuri decât pe o suprafață de aproximativ 100 mp Restul terenului a rămas liber până în martie-aprilie 2001 când, în ciuda protestelor verbale și scrise ale reclamantului, primăria a început să construiască o piață. Prin sentința civilă nr. 365 din 13 aprilie 2006 Tribunalul Dolj, secția civilă, a admis în parte contestația, a anulat parțial Dispoziția nr. 1 din 24 august 2004 în sensul că a dispus restituirea în natură a unei suprafețe de teren de 299 mp situată în Centrul Civic al comunei Poiana Mare. A menținut restul dispozițiilor de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, conform Legii nr. 247/2005, pentru suprafața de 501 mp. A respins capătul de cerere privind obligarea la măsuri reparatorii pentru bunurile din casă precum și cererea împotriva lui G.G.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Decretul nr. 49/1987 a fost expropriat terenul din comuna Poiana Mare, proprietatea autorului reclamantului. În speță s-a demonstrat caracterul abuziv al actului de preluare, s-a făcut dovada calității de moștenitor și a dreptului de proprietate al autorului reclamantului, motiv pentru care acesta este îndreptățit la restituirea în natură a suprafeței libere de 299 mp Pentru suprafața afectată de utilități (piață și blocuri) trebuie să fie menținute dispozițiile deciziei privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent. Cererea de acordare de despăgubiri pentru bunurile mobile din casă nu se încadrează în prevederile art. 6 din Legea nr. 10/2001.

Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 672 din 14 septembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă. În considerentele hotărârii sale instanța de apel a arătat că reclamantul nu este îndreptățit să i se restituie în natură terenul pe care este construită piața și terenul aferent acesteia, deoarece este o amenajare de utilitate publică, fiind exceptată de la restituirea în natură. Din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că din suprafața totală de teren solicitată de reclamant, suprafața de 239 mp este ocupată de blocul R 3, suprafața de 100 mp este o suprafață dalată între blocul R 3 și trotuar, suprafața de 62 mp este dalată între piața construită și trotuar iar pe suprafața de 100 mp se află piața.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul critica, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 9 și 10 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte: În mod nelegal a fost respinsă cererea de restituire în natură a suprafeței de teren pe care este construită piața, pentru că aceasta nu a fost construită în folosul comunității, de vreme ce nu a fost folosită niciodată din anul 2001 de la construire. Acest lucru poate fi recunoscut de orice locuitor al comunei Poiana Mare, în care există o altă piață într-un loc stabilit de mulți ani. În dovedirea recursului, conform art. 305 C. proc. civ., la dosarul cauzei a fost depus, în copie, un plan aferent raportului de expertiză întocmit în primă instanță.

Analizând hotărârea atacată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs și în raport de dovezile administrate în toate etapele procesuale Înalta Curte a apreciat că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente: Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 stabilește regula restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv întrucât dispune că imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie, în natură, în condițiile acestei legi. Conform raportului de expertiză avut în vedere și de instanțele de fond suprafața de teren de 100 mp pe care a fost edificată o piață în anul 2001 reprezintă „teren liber”.

Tot în concluziile raportului de expertiză se arată că „din informațiile primite de la reclamant și organele locale, piața a fost construită în anul 2001 și nu a funcționat niciodată ca piață.” În art. 3 din Decretul prezidențial nr. 49 din 27 martie 1987 se arată că exproprierea terenurilor din comuna Poiana Mare se face „în scopul construirii unui număr de 39 de apartamente și a dotărilor comerciale și tehnico-edilitare”. Împrejurarea că piața a fost construită abia în anul 2001 și, necontestat, nu a fost folosită niciodată, nu este de natură să conducă la concluzia că, în privința terenului de 100 mp, a fost realizat scopul exproprierii. De vreme ce piața nu este folosită nu se poate considera că terenul este afectat de lucrări de utilitate publică, astfel încât să nu fie posibilă restituirea în natură.

Față de cele ce preced, rezultă că instanțele de fond au pronunțat soluții nelegale decurgând din aplicarea greșită a prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel încât criticile formulate se încadrează în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi admis și hotărârea atacată va fi modificată în sensul că apelul va fi admis și, conform art. 296 C. proc. civ., sentința va fi schimbată în parte în sensul că se va dispune restituirea în natură către reclamant și a suprafeței de teren de 100 mp identificată prin raportul de expertiză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul B.Ș. împotriva deciziei civile nr. 672 din 14 septembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, și în consecință: Modifică decizia în sensul că admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 365 din 13 aprilie 2006 a Tribunalului Dolj, secția civilă. Schimbă în parte sentința în sensul că dispune restituirea în natură către reclamant și a suprafeței de teren de 100 mp identificată în raportul de expertiză între punctele 11- 16 – 24 – 12. Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2007.