ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1336/2007

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc.

civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Dolj, secția civilă, la 20 septembrie 2004, B.Ș. a solicitat, în

contradictoriu cu intimații Primarul comunei Poiana Mare, S.P., Secretarul

Primăriei comunei Poiana Mare G.G. și Primăria comunei Poiana

Mare, anularea Dispoziției nr. 1 din 24 august 2004 emisă de primar,

obligarea la restituirea în natură a terenului rămas neocupat

până în aprilie 2001, obligarea la despăgubiri pentru casa demolată

și bunurile din casă.

În motivarea acțiunii s-a arătat că în

primăvara, vara anului 1987 reclamantul a fost obligat să demoleze

și să evacueze casa în care locuia, în vederea construirii de

blocuri. Până în decembrie 1989 pe teren nu s-au edificat blocuri decât pe

o suprafață de aproximativ 100 mp Restul terenului a rămas liber

până în martie-aprilie 2001 când, în ciuda protestelor verbale și

scrise ale reclamantului, primăria a început să construiască o

piață.

Prin sentința civilă nr. 365 din 13 aprilie

2006 Tribunalul Dolj, secția civilă, a admis în parte

contestația, a anulat parțial Dispoziția nr. 1 din 24 august

2004 în sensul că a dispus restituirea în natură a unei

suprafețe de teren de 299 mp situată în Centrul Civic al comunei

Poiana Mare. A menținut restul dispozițiilor de acordare a

măsurilor reparatorii în echivalent, conform Legii nr. 247/2005, pentru

suprafața de 501 mp. A respins capătul de cerere privind obligarea la

măsuri reparatorii pentru bunurile din casă precum și cererea

împotriva lui G.G.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut că prin Decretul nr. 49/1987 a fost expropriat terenul din

comuna Poiana Mare, proprietatea autorului reclamantului. În speță

s-a demonstrat caracterul abuziv al actului de preluare, s-a făcut dovada

calității de moștenitor și a dreptului de proprietate al

autorului reclamantului, motiv pentru care acesta este îndreptățit la

restituirea în natură a suprafeței libere de 299 mp Pentru

suprafața afectată de utilități (piață și

blocuri) trebuie să fie menținute dispozițiile deciziei privind

acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.

Cererea de acordare de despăgubiri pentru

bunurile mobile din casă nu se încadrează în prevederile art. 6 din

Legea nr. 10/2001.

Apelul declarat de reclamant împotriva acestei

sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 672 din

14 septembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

civilă.

În considerentele hotărârii sale instanța

de apel a arătat că reclamantul nu este îndreptățit să

i se restituie în natură terenul pe care este construită piața

și terenul aferent acesteia, deoarece este o amenajare de utilitate

publică, fiind exceptată de la restituirea în natură.

Din raportul de expertiză întocmit în cauză

rezultă că din suprafața totală de teren solicitată de

reclamant, suprafața de 239 mp este ocupată de blocul R 3,

suprafața de 100 mp este o suprafață dalată între blocul R

3 și trotuar, suprafața de 62 mp este dalată între piața

construită și trotuar iar pe suprafața de 100 mp se află

piața.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

contestatorul critica, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304

pct. 6, 7, 9 și 10 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:

În mod nelegal a fost respinsă cererea de

restituire în natură a suprafeței de teren pe care este

construită piața, pentru că aceasta nu a fost construită în

folosul comunității, de vreme ce nu a fost folosită

niciodată din anul 2001 de la construire.

Acest lucru poate fi recunoscut de orice locuitor al

comunei Poiana Mare, în care există o altă piață într-un

loc stabilit de mulți ani.

În dovedirea recursului, conform art. 305 C. proc.

civ., la dosarul cauzei a fost depus, în copie, un plan aferent raportului de

expertiză întocmit în primă instanță.

Analizând hotărârea atacată, în limitele

criticii formulate prin motivele de recurs și în raport de dovezile

administrate în toate etapele procesuale Înalta Curte a apreciat că

recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

stabilește regula restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv

întrucât dispune că imobilele preluate în mod abuziv de stat, de

organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada

6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza

Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se

restituie, în natură, în condițiile acestei legi.

Conform raportului de expertiză avut în vedere

și de instanțele de fond suprafața de teren de 100 mp pe care a

fost edificată o piață în anul 2001 reprezintă „teren

liber”. Tot în concluziile raportului de expertiză se arată că

„din informațiile primite de la reclamant și organele locale,

piața a fost construită în anul 2001 și nu a funcționat

niciodată ca piață.”

În art. 3 din Decretul prezidențial nr. 49 din

27 martie 1987 se arată că exproprierea terenurilor din comuna Poiana

Mare se face „în scopul construirii unui număr de 39 de apartamente

și a dotărilor comerciale și tehnico-edilitare”. Împrejurarea

că piața a fost construită abia în anul 2001 și,

necontestat, nu a fost folosită niciodată, nu este de natură

să conducă la concluzia că, în privința terenului de 100 mp,

a fost realizat scopul exproprierii.

De vreme ce piața nu este folosită nu se

poate considera că terenul este afectat de lucrări de utilitate

publică, astfel încât să nu fie posibilă restituirea în

natură.

Față de cele ce preced, rezultă

că instanțele de fond au pronunțat soluții nelegale

decurgând din aplicarea greșită a prevederilor art. 1 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, astfel încât criticile formulate se încadrează în

motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul

va fi admis și hotărârea atacată va fi modificată în sensul

că apelul va fi admis și, conform art. 296 C. proc. civ.,

sentința va fi schimbată în parte în sensul că se va dispune

restituirea în natură către reclamant și a suprafeței de

teren de 100 mp identificată prin raportul de expertiză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul B.Ș.

împotriva deciziei civile nr. 672 din 14 septembrie 2006 pronunțată

de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, și în

consecință:

Modifică decizia în sensul că admite apelul

declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 365 din 13 aprilie

2006 a Tribunalului Dolj, secția civilă.

Schimbă în parte sentința în sensul că

dispune restituirea în natură către reclamant și a

suprafeței de teren de 100 mp identificată în raportul de

expertiză între punctele 11- 16 – 24 – 12.

Păstrează celelalte dispoziții ale

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 februarie 2007.