ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9553/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 18 martie 2005 G.B. a solicitat în contradictoriu

cu intimata A.V.A.S., anularea deciziei nr. 149 din 11 octombrie 2004, prin

care intimata a respins cererea de restituire în natură a imobilului, teren și

construcție situat în comuna Leorda, județul Botoșani, aflat în patrimoniul SC

A. SA Botoșani.

Prin sentința nr. 484 din 12 mai

2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost respinsă

ca neîntemeiată contestația formulată de G.B., cu motivarea că în raport de înscrisurile

depuse de contestator nu se poate stabili cine a avut calitatea de proprietar

în momentul trecerii imobilului în proprietatea statului.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel contestatorul G.B., susținând că potrivit art. 24 din Legea

nr.10/2001 republicată, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi

cea recunoscută în actul normativ prin care s-a dispus măsura preluării

abuzive.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat

de contestatorul G.B., a schimbat în tot sentința apelată și pe fond, a admis

contestația așa cum a fost formulată de contestator.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel, a reținut, în esență, că prin actul de împărțeală autentificat sub nr. 2204

din 12 decembrie 1908, J.G. recăsătorită G. a dobândit moșia Costinești

(Leorda) în suprafață de 602 fălci, imobilul fiind trecut în proprietatea

statului prin Decretul nr. 84/1949.

La data de 9 aprilie 1959 a decedat

autoarea J.G., unicul său moștenitor fiind G.G., fiu decedat la 16 iulie 1973

unicul său moștenitor fiind G.B., conform certificatului de moștenitor nr. 11

din 13 martie 2003, în calitate de fiu.

A mai reținut instanța de apel că,

din actele depuse, rezultă că G.B. este fiul lui G.G., iar acesta din urmă este

fiul lui J.G., adoptat din prima căsătorie, adoptat fiind de soțul acesteia,

generalul A.G.

În anul 1949, moșia a fost preluată

de Statul Român prin Decretul nr.83 din 1 martie 1949, de la J.G.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs A.V.A.S., invocând cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

susținând în esență următoarele:

- Lipsa calității procesuale pasive

a recurentei privind soluționarea notificării această obligație revenind

unității deținătoare a imobilului supus regimului juridic reglementat de Legea

nr. 10/2001, A.V.A.S. nu are competența de a acorda măsuri reparatorii în

echivalent, ci doar de a propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii.

Pe lângă cele două motive de recurs

exprimate în scris, recurenta a invocat un motiv de ordine publică, respectiv

nulitatea hotărârii având în vedere că dispozitivul deciziei se rezumă la

admiterea contestației așa cum a fost formulată, fără să cuprindă și

dispozițiile ce decurg din admiterea ei.

Recursul este întemeiat pentru

considerentele ce succed.

În temeiul art. 20 și art. 21 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, intimatul contestator, a notificat A.V.A.S. pentru

ca aceasta din urmă să fie obligată a-i restitui imobilul compus din teren și

construcții, situat în comuna Leorda, Județul Botoșani, aflat în patrimoniul SC

A. SA Botoșani.

În motivarea cererii contestatorul a

arătat că potrivit Decretului nr. 83 din 1 martie 1949, Statul Român a preluat

de la J.T. (fostă G.) imobilul situat în comuna Leorda județul Botoșani, compus

din:

- teren în suprafață de 50 ha, din

care:

- teren arabil în suprafață de 20

ha;

- grădini în suprafață de 1 ha;

- fânețe în suprafață de 12 ha

- pășuni în suprafață de 3 ha;

- vii în suprafață de 0,50 ha;

- terenul aferent conacului în

suprafață de 5 ha, plus construcțiile;

- livezi în suprafață de 6,50 ha;

- iazuri în suprafață de 6,50 ha.

Notificarea formulată de contestator

a fost respinsă prin decizia nr. 149 din 11 octombrie 2004 emisă de A.V.A.S.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia recurată, a

admis apelul declarat de contestatorul G.B., a schimbat în tot sentința civilă

atacată și pe fond, a admis contestația așa cum a fost formulată.

Din dispozițiile art. 261 alin. (1) C.

proc. civ., rezultă elementele pe care trebuie să le cuprindă orice hotărâre

judecătorească pentru exercitarea unui control judecătoresc eficient.

În această privință, pct. 5 al

aceluiași text se referă la necesitatea redactării motivelor de fapt și de

drept care au format convingerea instanței precum și a celor pentru care s-au

înlăturat cererile părților.

Cu alte cuvinte, instanța trebuie să

se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut prin acțiune, iar motivarea trebuie

să fie în concordanță cu măsurile luate prin dispozitiv.

Or, în speță contestatorul-intimat,

prin acțiunea introductivă a solicitat anularea deciziei nr. 149 din 11

octombrie 2002, emisă de recurenta A.V.A.S.

Din considerentele deciziei recurate

rezultă că instanța de apel urmează a dispune anularea deciziei însă din

dispozitiv nu mai rezultă această măsură.

Prin contestația formulată intimatul

a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în comuna Leorda, județul

Botoșani, aflat în patrimoniul SC A. SA Botoșani.

Din dispozitivul deciziei rezultă că

„pe fond admite contestația așa cum a fost formulată de contestatorul G.B.”.

Dispozitivul reprezintă un element

esențial al hotărârii, întrucât trebuie să cuprindă, în termeni imperativi și

lipsiți de orice echivoc, obligațiile ce trebuie aduse la îndeplinire în

temeiul soluției adoptate.

Sub acest aspect, încălcarea

dispozițiilor imperative înscrise în textul de lege citat, face imposibilă

exercitarea controlului judiciar, astfel încât în temeiul art. 304 pct. 5 și

art. 314 C. proc. civ., va admite recursul declarat de A.V.A.S. împotriva

deciziei civile nr. 418/A din 22 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă.

Va casa decizia și va trimite cauza

spre rejudecare la Curtea de Apel București.

În rejudecare, instanța de trimitere

se va conforma dispozițiilor înscrise în art. 261 alin. (1) pct. 5 și 6 C.

proc. civ., verificând totodată și celelalte motive de recurs invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S.

împotriva deciziei nr. 418/A din 22 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia atacată și trimite

cauza la Curtea de Apel București pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2006.