ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3087/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 24 mai 2004, reclamanta Asociația F.M. Cluj Napoca - Școala Sanitară

Postliceală C.D. Cluj Napoca a solicitat, în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului și Comisia Națională de

Evaluare și Acreditare a Învățământului Preuniversitar (în prezent Agenția

Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar), anularea

Ordinului nr. 5586 din 4 decembrie 2003 și a deciziei nr. 85 din 6 mai 2004,

precum și obligarea Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului să emită

un ordin prin care să-i acorde autorizația de încredere în domeniul sanitar

pentru calificările asistent medical generalist și asistent medico-social,

ambele de nivel postliceal, cu o durată de 3 ani, forma de învățământ „zi”.

În motivare cererii sale,

reclamanta a susținut că decizia atacată și actele administrative care au

precedat-o, sunt nelegale, criticându-se atât modul de lucru al pârâților în

soluționarea contestației pentru faptul că ar fi tratat doar formal, în pripă

și cu lipsă de interes problemele de fond arătate, cât și soluția adoptată,

motivat de faptul că, prin probatoriul administrat, s-ar fi dovedit contrariul

celor reținute de subcomisia de evaluare pentru standardele IV, VI, VII, VIII,

IX și XI din H.G. nr. 127/2000.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 462

din 6 iulie 2005, a respins acțiunea și a obligat reclamanta să plătească în

contul Biroului Local de Expertize Judiciare Cluj, suma de 4.800.000 lei,

diferență onorariu pentru expertul B.E.

Instanța a reținut că

soluția se impune, în raport cu probele administrate, inclusiv expertiza

tehnică administrată, care nu a făcut dovada nerealității constatărilor

comisiei de evaluare și cu dispozițiile art. 7 alin. (3) din O.G. nr. 87/1998,

aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 196/1999, ale art. 106 din

Legea nr. 84/1995 și cu cele ale art. 23 alin. (2) din O.G. nr. 2/2000.

Împotriva sus menționatei

sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta Asociația F.M. Cluj

Napoca - Școala Sanitară Postliceală C.D. Cluj Napoca, solicitând, în temeiul

prevederilor art. 304

1

și art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.,

modificarea acestei hotărâri în tot, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a

fost formulată și precizată.

Recurenta a susținut că

hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, fiind dată cu

încălcarea esențială a legii și cu nesocotirea probelor administrate.

Aceasta, deoarece s-ar fi

încălcat prevederile art. 13 din Legea nr. 554/2004, în sensul că, deși a cerut

instanței să pună în vedere pârâților să depună la dosar toate documentele care

au stat la baza emiterii ordinului atacat, această solicitare a fost neglijată,

astfel încât nu a fost depus documentul cu propunerea făcută de Comisia

Națională de Evaluare și Acreditare a Învățământului Preuniversitar, către

Ministerul Educației și Cercetării, care era relevant pentru justa soluționare

a cauzei.

A arătat că Școala Sanitară

Postliceală C.D. Cluj Napoca funcționează legal, începând din anul 2000, cu

„aviz de funcționare provizorie”, valabil până la obținerea autorizației de

încredere.

În anul 2001, școala a

obținut autorizația de încredere, în urma verificărilor efectuate de către

comisia de la Comisia Națională de Evaluare și Acreditare a Învățământului

Preuniversitar, care a constatat îndeplinirea condițiilor de la toate

standardele reglementate de lege, standarde în vigoare atât la data acordării

avizului de funcționare, cât și la data controlului din anul 2003, în discuție.

Este nejustificată

neacordarea autorizației de încredere pentru extinderea specialităților, având

în vedere că, față de anul 2001, când a primit autorizație de încredere pentru

calificare profesională „asistent medical de farmacie”, școala a făcut progrese

și investiții, irosind resurse financiare, materiale și un considerabil efort.

S-a mai menționat că, la

baza controlului de evaluare în speță, stau doar criterii din standardele de

evaluare a unităților de învățământ prevăzute de H.G. nr. 127/2000 și nici un

alt temei, neexistând nici o prevedere legală expresă care să specifice cele

mai importante standarde de îndeplinit sau punctajul minim/maxim pentru

acordarea autorizației de încredere, or, în ceea ce o privește, recurenta a

obținut un punctaj bun, atât pentru specialitatea „asistent medico-social”, cât

și pentru cea de „asistent generalist”, a avut un raport bun la controlul

activității școlii, realizat de Inspectoratul Școlar Județean Cluj.

Cu privire la respectarea

standardelor III, IV, VII, VIII, IX, recurenta a susținut, în esență, că

mențiunile intimaților-pârâți nu corespund realității, sunt netemeinice,

nelegale, iar rezultatele controlului au fost în acest sens, întrucât membrii

comisiei nu au fost mulțumiți de cadoul primit, controlul fiind efectuat și cu

încălcarea prevederilor Ca. 2 pct. g din Legea nr. 548/2002. și ale Cap. II

pct. 3 lit. a), b), c), d) și pct. 5 din Ordinul Ministerului Educației și

Cercetării nr. 3466 din 15 aprilie 2004 și finalizându-se prin acte care nu au

fost aduse la cunoștința școlii.

Analizând criticile

formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc.

civ., Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, pentru considerentele care

vor fi expuse în continuare.

În baza Ordinului

Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 5586 din 4 decembrie

2003, Asociației F.M. Cluj nu i-a fost acordată autorizația de încredere pentru

unitatea de învățământ particular preuniversitar Școala Sanitară Postliceală

C.D. Cluj Napoca, de nivel postliceal, domeniul „sanitar”, calificările

profesionale „asistent medical generalist” și „asistent medico-social”.

Ordinul sus menționat a fost

emis pe baza mențiunilor consemnate în rapoartele și subrapoartele de evaluare

nr. 1318 din 25 septembrie 2003 (pentru calificarea profesională asistent

medico-social), respectiv nr. 1315 din 25 septembrie 2003 (pentru calificarea

profesională asistent medical generalist), rapoarte întocmite de către membrii

Comisiei Naționale de Evaluare și Acreditare a Învățământului Preuniversitar,

numite în temeiul Hotărârii nr. 162 din 15 septembrie 2003.

Nu este fondată susținerea

recurentei, potrivit căreia prima instanță ar fi încălcat prevederile art. 13

din Legea nr. 554/2004, întrucât intimații au depus la dosar înscrisurile care

au stat la baza emiterii actelor contestate, iar dacă recurenta-reclamantă

considera că mai erau de administrat și alte înscrisuri, pe care le-a folosit

în cursul procedurii administrative, trebuia să le depună și în faza judiciară.

În conformitate cu

prevederile art. 106 alin. (1) din Legea învățământului nr. 84/1995,

republicată, „criteriile de evaluare pentru învățământul particular

preuniversitar se referă la domeniile fundamentale de organizare și

funcționare: personal didactic, conținut, bază materială și activitate

financiară”, iar potrivit dispozițiilor alin. (2) din același articol

„standardele corespund fiecărui criteriu și indică nivelurile minime obligatorii

în procesul de evaluare”. În consecință, așa cum sunt ele formulate în H.G. nr.

127/2000, standardele de evaluare trebuie să fie îndeplinite cel puțin la

nivelul satisfăcător.

Așa cum rezultă din

rapoartele și subraportele de evaluare, unității de învățământ Școala Sanitară

Postliceală C.D. Cluj Napoca i-au fost acordate 9 calificative „SLAB” pentru

calificarea profesională „asistent medico-social”, respectiv 11 calificative

„SLAB” pentru calificarea profesională „asistent medical generalist”.

Referitor la neîndeplinirea

standardului III din H.G. nr. 127/2000, respectiv resurse umane,

recurenta-reclamantă avea obligația de a asigura încadrarea cu personal

didactic cu norma de bază în unitatea respectivă, conform prevederilor art. 110

alin. (4) și (5) din Legea învățământului nr. 84/1995 și ale art. 21 alin. (1)

din Legea privind statutul personalului didactic, obligație pe care, la data

evaluării, aceasta nu și-a îndeplinit-o, având în vedere că, atât pentru

calificarea profesională „asistent medical generalist”, cât și pentru

calificarea profesională” „asistent medico-social”, nici un cadru didactic nu

era angajat cu norma de bază în unitatea de învățământ, iar personalul de

conducere al unității de învățământ (directorul) nu întrunea condițiile prevăzute

în Legea nr. 128/1997.

Întrucât, la momentul

evaluării, școala era înființată, solicitându-se acordarea autorizației de

încredere pentru două noi calificări profesionale, recurenta avea dreptul legal

de a angaja personal didactic, conform art. 10 din O.G. nr. 87/1998, aprobată

cu modificări și completări prin Legea nr. 196/1999.

Cu privire la neîndeplinirea

standardului IV din H.G. nr. 127/2000, respectiv, baza materială, concluziile

au fost confirmate și de concluziile raportului de expertiză tehnică

administrat în cauză, fiind în mod corect însușite și de către prima instanță.

În ceea ce privește

neîndeplinirea standardului VIII din H.G. nr. 127/2000, respectiv eficiența

externă, nu s-a dovedit prin nici un mijloc de probă faptul că, pentru

calificarea profesională de asistent medico - social, la momentul evaluării,

unitatea de învățământ ar fi avut date privind situația absolvenților,

proporția elevilor admiși în nivelurile superioare de învățământ, precum și

proporția elevilor cu inserție școlară reușită pe piața forței de muncă,

obligația de a urmări ieșirile din sistem revenindu-i recurentei potrivit

acestui standard.

Cât privește neîndeplinirea

standardului IX din H.G. nr. 127/2000, respectiv Programul managerial și

calitatea managementului, așa cum rezultă din datele cuprinse în subrapoartele

de evaluare, necontrazise de alte dovezi, s-a constatat, că la momentul

evaluării, existau erori în documentele de evidență școlară, existând lipsuri

în completarea registrelor matricole, cataloagelor, condicii de prezență.

Cum, nici mențiunile

referitoare la neîndeplinirea standardului XI din H.G. nr. 127/2000, respectiv

Resursele financiare, privind ponderea venitului reinvestit în mijloace de

învățământ și mobiliar școlar nu au fost infirmate prin mijloace de probă

concludente, în mod corect prima instanță a reținut că actele administrativ

atacate au fost legal emise.

Având în vedere că nici

susținerile recurentei, privind pretinsele incorectitudini ale membrilor

comisiei, nu au fost dovedite, Curtea constată că, în raport cu toate cele

expuse, sentința atacată este legală și temeinică și, în temeiul prevederilor

art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge prezentul recurs, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGI

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta Asociația F.M. Cluj Napoca - Școala Sanitară Postliceală C.D.

Cluj Napoca împotriva sentinței civile nr. 462 din 6 iulie 2005 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 septembrie 2006.