ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3087/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 24 mai 2004, reclamanta Asociația F.M. Cluj Napoca - Școala Sanitară Postliceală C.D. Cluj Napoca a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului și Comisia Națională de Evaluare și Acreditare a Învățământului Preuniversitar (în prezent Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar), anularea Ordinului nr. 5586 din 4 decembrie 2003 și a deciziei nr. 85 din 6 mai 2004, precum și obligarea Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului să emită un ordin prin care să-i acorde autorizația de încredere în domeniul sanitar pentru calificările asistent medical generalist și asistent medico-social, ambele de nivel postliceal, cu o durată de 3 ani, forma de învățământ „zi”.

În motivare cererii sale, reclamanta a susținut că decizia atacată și actele administrative care au precedat-o, sunt nelegale, criticându-se atât modul de lucru al pârâților în soluționarea contestației pentru faptul că ar fi tratat doar formal, în pripă și cu lipsă de interes problemele de fond arătate, cât și soluția adoptată, motivat de faptul că, prin probatoriul administrat, s-ar fi dovedit contrariul celor reținute de subcomisia de evaluare pentru standardele IV, VI, VII, VIII, IX și XI din H.G. nr. 127/2000. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 462 din 6 iulie 2005, a respins acțiunea și a obligat reclamanta să plătească în contul Biroului Local de Expertize Judiciare Cluj, suma de 4.800.000 lei, diferență onorariu pentru expertul B.E.

Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu probele administrate, inclusiv expertiza tehnică administrată, care nu a făcut dovada nerealității constatărilor comisiei de evaluare și cu dispozițiile art. 7 alin. (3) din O.G. nr. 87/1998, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 196/1999, ale art. 106 din Legea nr. 84/1995 și cu cele ale art. 23 alin. (2) din O.G. nr. 2/2000. Împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta Asociația F.M. Cluj Napoca - Școala Sanitară Postliceală C.D. Cluj Napoca, solicitând, în temeiul prevederilor art. 304 1 și art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., modificarea acestei hotărâri în tot, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată și precizată.

Recurenta a susținut că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, fiind dată cu încălcarea esențială a legii și cu nesocotirea probelor administrate. Aceasta, deoarece s-ar fi încălcat prevederile art. 13 din Legea nr. 554/2004, în sensul că, deși a cerut instanței să pună în vedere pârâților să depună la dosar toate documentele care au stat la baza emiterii ordinului atacat, această solicitare a fost neglijată, astfel încât nu a fost depus documentul cu propunerea făcută de Comisia Națională de Evaluare și Acreditare a Învățământului Preuniversitar, către Ministerul Educației și Cercetării, care era relevant pentru justa soluționare a cauzei. A arătat că Școala Sanitară Postliceală C.D.

Cluj Napoca funcționează legal, începând din anul 2000, cu „aviz de funcționare provizorie”, valabil până la obținerea autorizației de încredere. În anul 2001, școala a obținut autorizația de încredere, în urma verificărilor efectuate de către comisia de la Comisia Națională de Evaluare și Acreditare a Învățământului Preuniversitar, care a constatat îndeplinirea condițiilor de la toate standardele reglementate de lege, standarde în vigoare atât la data acordării avizului de funcționare, cât și la data controlului din anul 2003, în discuție. Este nejustificată neacordarea autorizației de încredere pentru extinderea specialităților, având în vedere că, față de anul 2001, când a primit autorizație de încredere pentru calificare profesională „asistent medical de farmacie”, școala a făcut progrese și investiții, irosind resurse financiare, materiale și un considerabil efort.

S-a mai menționat că, la baza controlului de evaluare în speță, stau doar criterii din standardele de evaluare a unităților de învățământ prevăzute de H.G. nr. 127/2000 și nici un alt temei, neexistând nici o prevedere legală expresă care să specifice cele mai importante standarde de îndeplinit sau punctajul minim/maxim pentru acordarea autorizației de încredere, or, în ceea ce o privește, recurenta a obținut un punctaj bun, atât pentru specialitatea „asistent medico-social”, cât și pentru cea de „asistent generalist”, a avut un raport bun la controlul activității școlii, realizat de Inspectoratul Școlar Județean Cluj.

Cu privire la respectarea standardelor III, IV, VII, VIII, IX, recurenta a susținut, în esență, că mențiunile intimaților-pârâți nu corespund realității, sunt netemeinice, nelegale, iar rezultatele controlului au fost în acest sens, întrucât membrii comisiei nu au fost mulțumiți de cadoul primit, controlul fiind efectuat și cu încălcarea prevederilor Ca. 2 pct. g din Legea nr. 548/2002. și ale Cap. II pct. 3 lit. a), b), c), d) și pct. 5 din Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 3466 din 15 aprilie 2004 și finalizându-se prin acte care nu au fost aduse la cunoștința școlii. Analizând criticile formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. În baza Ordinului Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 5586 din 4 decembrie 2003, Asociației F.M. Cluj nu i-a fost acordată autorizația de încredere pentru unitatea de învățământ particular preuniversitar Școala Sanitară Postliceală C.D. Cluj Napoca, de nivel postliceal, domeniul „sanitar”, calificările profesionale „asistent medical generalist” și „asistent medico-social”.

Ordinul sus menționat a fost emis pe baza mențiunilor consemnate în rapoartele și subrapoartele de evaluare nr. 1318 din 25 septembrie 2003 (pentru calificarea profesională asistent medico-social), respectiv nr. 1315 din 25 septembrie 2003 (pentru calificarea profesională asistent medical generalist), rapoarte întocmite de către membrii Comisiei Naționale de Evaluare și Acreditare a Învățământului Preuniversitar, numite în temeiul Hotărârii nr. 162 din 15 septembrie 2003. Nu este fondată susținerea recurentei, potrivit căreia prima instanță ar fi încălcat prevederile art. 13 din Legea nr. 554/2004, întrucât intimații au depus la dosar înscrisurile care au stat la baza emiterii actelor contestate, iar dacă recurenta-reclamantă considera că mai erau de administrat și alte înscrisuri, pe care le-a folosit în cursul procedurii administrative, trebuia să le depună și în faza judiciară.

În conformitate cu prevederile art. 106 alin. (1) din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, „criteriile de evaluare pentru învățământul particular preuniversitar se referă la domeniile fundamentale de organizare și funcționare: personal didactic, conținut, bază materială și activitate financiară”, iar potrivit dispozițiilor alin. (2) din același articol „standardele corespund fiecărui criteriu și indică nivelurile minime obligatorii în procesul de evaluare”. În consecință, așa cum sunt ele formulate în H.G. nr. 127/2000, standardele de evaluare trebuie să fie îndeplinite cel puțin la nivelul satisfăcător. Așa cum rezultă din rapoartele și subraportele de evaluare, unității de învățământ Școala Sanitară Postliceală C.D.

Cluj Napoca i-au fost acordate 9 calificative „SLAB” pentru calificarea profesională „asistent medico-social”, respectiv 11 calificative „SLAB” pentru calificarea profesională „asistent medical generalist”. Referitor la neîndeplinirea standardului III din H.G.

nr. 127/2000, respectiv resurse umane, recurenta-reclamantă avea obligația de a asigura încadrarea cu personal didactic cu norma de bază în unitatea respectivă, conform prevederilor art. 110 alin. (4) și (5) din Legea învățământului nr. 84/1995 și ale art. 21 alin. (1) din Legea privind statutul personalului didactic, obligație pe care, la data evaluării, aceasta nu și-a îndeplinit-o, având în vedere că, atât pentru calificarea profesională „asistent medical generalist”, cât și pentru calificarea profesională” „asistent medico-social”, nici un cadru didactic nu era angajat cu norma de bază în unitatea de învățământ, iar personalul de conducere al unității de învățământ (directorul) nu întrunea condițiile prevăzute în Legea nr. 128/1997.

Întrucât, la momentul evaluării, școala era înființată, solicitându-se acordarea autorizației de încredere pentru două noi calificări profesionale, recurenta avea dreptul legal de a angaja personal didactic, conform art. 10 din O.G. nr. 87/1998, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 196/1999. Cu privire la neîndeplinirea standardului IV din H.G. nr. 127/2000, respectiv, baza materială, concluziile au fost confirmate și de concluziile raportului de expertiză tehnică administrat în cauză, fiind în mod corect însușite și de către prima instanță. În ceea ce privește neîndeplinirea standardului VIII din H.G.

nr. 127/2000, respectiv eficiența externă, nu s-a dovedit prin nici un mijloc de probă faptul că, pentru calificarea profesională de asistent medico - social, la momentul evaluării, unitatea de învățământ ar fi avut date privind situația absolvenților, proporția elevilor admiși în nivelurile superioare de învățământ, precum și proporția elevilor cu inserție școlară reușită pe piața forței de muncă, obligația de a urmări ieșirile din sistem revenindu-i recurentei potrivit acestui standard. Cât privește neîndeplinirea standardului IX din H.G. nr. 127/2000, respectiv Programul managerial și calitatea managementului, așa cum rezultă din datele cuprinse în subrapoartele de evaluare, necontrazise de alte dovezi, s-a constatat, că la momentul evaluării, existau erori în documentele de evidență școlară, existând lipsuri în completarea registrelor matricole, cataloagelor, condicii de prezență.

Cum, nici mențiunile referitoare la neîndeplinirea standardului XI din H.G. nr. 127/2000, respectiv Resursele financiare, privind ponderea venitului reinvestit în mijloace de învățământ și mobiliar școlar nu au fost infirmate prin mijloace de probă concludente, în mod corect prima instanță a reținut că actele administrativ atacate au fost legal emise. Având în vedere că nici susținerile recurentei, privind pretinsele incorectitudini ale membrilor comisiei, nu au fost dovedite, Curtea constată că, în raport cu toate cele expuse, sentința atacată este legală și temeinică și, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGI

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta Asociația F.M. Cluj Napoca - Școala Sanitară Postliceală C.D. Cluj Napoca împotriva sentinței civile nr. 462 din 6 iulie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2006.