ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4021/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 72 din 26

aprilie 2007 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ,

a admis în contradictoriu cu Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului și

Școala Postliceală Sanitară Buzău acțiunea reclamanților având ca obiect eliberarea

certificatelor de absolvire a Școlii Postliceale Sanitare Buzău, în

conformitate cu H.G. nr.797/1997 și pe cale de consecință a obligat pârâtele

să le elibereze certificatele.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, că pârâtele pot elibera certificatele

de absolvire a

Școlii

Postliceale Sanitare cursanților care sunt în posesia diplomei de absolvire ce

le atestă nivelul calificării, pentru a li se putea recunoaște și nivelul

studiilor, în conformitate cu H.G. nr. 797/1997, unde se prevede că eliberarea diplomei

de studii postliceale pentru asistenții medicali se va face de către Ministerul

Educației Naționale, prin Școlile postliceale sanitare de stat unde s-a susținut

examenul.

Împotriva acestei hotărâri pârâtul

Ministerul Educației,

Cercetării și Tineretului

a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea cererii, recurenta invocă

excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că, potrivit

Regulamentului privind actele de studii și documentele școlare din învățământul

preuniversitar (aprobat prin Ordinul MEC nr. 3502/2005), actele de studii se eliberează

de unitățile de învățământ acreditate, iar responsabilitatea completării, eliberării

și anulării actelor de studii revin directorului și secretarului unității de

învățământ acreditate.

Asupra fondului cauzei, recurenta invocă,

în succesiunea lor cronologică, actele normative emise după anul 1990 cu scopul

de a echivala studiile liceale din liceele sanitare, de la specializarea „soră

medicală” (conform Legii nr. 28/1978) cu studiile postliceale reînființate de

la specializarea „asistent medical” (conform H.G. nr. 463/1990).

Arată recurenta că acele acte normative: H.G.

nr. 609/1992 și H.G. nr. 797/1997 au stabilit metodologii diferite pentru

cursurile de echivalare și examenele de finalizare, inclusiv acte de studii

diferite, astfel încât dintre cele șapte promoții de absolvenți ai acestor

cursuri unii - până în 1997 - au documente care atestă doar nivelul de calificare

(asistent medical), dar nu și nivelul studiilor (școală postliceală), iar alții

- din 1997 și ulterior - au diplome care atestă nivelul studiilor (postliceale)

ori adeverințe valabile până la eliberarea acestor diplome.

Ca urmare, susține recurenta, Ord. MEC

nr. 3080 din 19 ianuarie 2005 nu a făcut decât să instituie o reglementare

unitară pentru eliberarea actelor de studii absolvenților cursurilor de echivalare

cu nivelul școlii postliceale.

Arată, de asemenea, recurenta că a cest

ordin a fost emis ca o consecință a unor acte normative adoptate anterior:

Legea nr. 461/2001 (modificată prin Legea nr. 496/2002) și Legea nr. 307/2004

(modificată prin Legea nr. 475/2004).

Consideră recurenta esențial articolul 6 din

Ord. MEC nr. 3080/2005 care prevede susținerea unui examen de reconstituire a

situației școlare pentru beneficiarii dispozițiilor art. 1 din același ordin

pentru care nu există documente școlare privind parcurgerea anului de echivalare

(registre școlare, cataloage).

Recursul nu se fondează.

1.Reclamanții au formulat acțiunea pe

temeiul H.G. nr. 797/1997 care, la art. 2, prevede că eliberare actului de

studii postliceale se face de către Ministerul Educației Naționale, (numele recurentei

de la acea dată) prin școlile postliceale sanitare.

Așadar, obligația recurentei de a emite

actul de studiu conferă acesteia calitatea procesuală pasivă, ca pârâtă care a

refuzat îndeplinirea unei atribuții prevăzută de un act normativ special.

2.Dreptul reclamanților de a urma cursuri

de echivalare cu profesia de asistenți medicali s-a născut din două acte

normative: H.G. nr. 463/1990 și Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1298/1990.

Primul prevedea reînființarea funcției de asistent medical, în care urmau a se încadra

„absolvenții cu diplomă a școlilor sanitare postliceale”. Cel de-al doilea

dădea posibilitatea absolvenților liceului sanitar de a urma cursuri de echivalare

cu profesia de asistent medical.

Reclamanții au absolvit cursurile de echivalare

în aprilie 1992 și au primit diplome care le atestă calificarea de „asistent

medical”, astfel că, la intrarea în vigoare a Legii nr. 84/1995 a

învățământului, documentul lor de atestare nu corespundea noii legi: potrivit

art. 53 alin. (2) din lege (în Capitolul VIII „Învățământul postliceal”)

promovarea examenului de absolvire de dreptul la obținerea unui certificat de competențe

profesionale.

Cu toate acestea, H.G. nr. 797/1997

schimbă fundamental atât mecanismul de echivalare, cât și terminologia

referitoare la documentul de atestare. Nu mai este echivalată calificarea de

„soră medicală” cu cea de „asistent medical” pe baza unui certificat de

competențe profesionale, ci se echivalează studiile absolvenților liceelor

sanitare (promoțiile 1976-1994) care au urmat și au promovat cursul cu durata

de un an pentru echivalare cu nivelul studiilor postliceale sanitare, pe baza

unei diplome de studii.

Această inconsecvență a actelor normative

succesive emise referitor la această profesie a fost de natură să le aducă

prejudicii reclamanților ale căror documente de calificare nu sunt considerate și

documente de studii.

Or, în prezent Legea nr. 307/2004 privind

exercitarea profesiei de asistent medical și a profesiei de moașă, prevede că

profesia de asistent medical se exercită de către posesorul unui ”titlu oficial

de calificare” (art. 1) pe care art. 2 lit. d) îl desemnează cu trimitere la documentele

prevăzute în anexa 1 a legii.

Iar în Anexa 1 pct. I „Titluri oficiale de

calificare de asistent medical, dobândite în România”, la alin. (2) „asistent

medical cu studii postliceale” sunt enumerate patru tipuri de titluri: a)

diplomă de absolvire școlară postliceală sanitară eliberată de Ministerul

Sănătății, Ministerul Învățământului și Ministerul Educației Naționale; b)

certificate de absolvire școlară sanitară eliberat de

Ministerul Educației, Cercetării și

Tineretului; c) certificate de competențe profesionale eliberat de Ministerul

Educației și Cercetării; d) atestat eliberat de

Ministerul Învățământului și

Ministerul Sănătății.

Reclamanții nu au nici un astfel de act

de studii, ceea ce justifică interesul lor legitim de a formula acțiunea sub

incidența art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, dreptul reclamanților

de a primi certificatul de studii s-a născut sub incidența Legii nr. 84/1995 și

a H.G. nr. 797/1997, aceasta din urmă nefiind abrogată. Chiar Ordinul nr. 3080/2005

pe care îl invocă recurenta a fost emis de ea în executarea acestei hotărâri a

Guvernului.

În fine, trebuie avut în vedere că

dispozițiile art.6 din Ord.nr. 3080/2005 al M.E.C. pe care recurenta le invocă

drept esențiale în soluționarea cauzei, au fost anulate prin sentința civilă

nr. 138 din 5 aprilie 2005

a Curții de Apel Craiova definitivă și irevocabilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Ministerul Educației,

Cercetării și Tineretului, împotriva sentinței civile nr. 72 din 26 aprilie

2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23

octombrie 2007.