ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4021/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 72 din 26 aprilie 2007 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în contradictoriu cu Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului și Școala Postliceală Sanitară Buzău acțiunea reclamanților având ca obiect eliberarea certificatelor de absolvire a Școlii Postliceale Sanitare Buzău, în conformitate cu H.G. nr.797/1997 și pe cale de consecință a obligat pârâtele să le elibereze certificatele. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, că pârâtele pot elibera certificatele de absolvire a Școlii Postliceale Sanitare cursanților care sunt în posesia diplomei de absolvire ce le atestă nivelul calificării, pentru a li se putea recunoaște și nivelul studiilor, în conformitate cu H.G.

nr. 797/1997, unde se prevede că eliberarea diplomei de studii postliceale pentru asistenții medicali se va face de către Ministerul Educației Naționale, prin Școlile postliceale sanitare de stat unde s-a susținut examenul. Împotriva acestei hotărâri pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii, recurenta invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că, potrivit Regulamentului privind actele de studii și documentele școlare din învățământul preuniversitar (aprobat prin Ordinul MEC nr. 3502/2005), actele de studii se eliberează de unitățile de învățământ acreditate, iar responsabilitatea completării, eliberării și anulării actelor de studii revin directorului și secretarului unității de învățământ acreditate.

Asupra fondului cauzei, recurenta invocă, în succesiunea lor cronologică, actele normative emise după anul 1990 cu scopul de a echivala studiile liceale din liceele sanitare, de la specializarea „soră medicală” (conform Legii nr. 28/1978) cu studiile postliceale reînființate de la specializarea „asistent medical” (conform H.G. nr. 463/1990). Arată recurenta că acele acte normative: H.G. nr. 609/1992 și H.G. nr. 797/1997 au stabilit metodologii diferite pentru cursurile de echivalare și examenele de finalizare, inclusiv acte de studii diferite, astfel încât dintre cele șapte promoții de absolvenți ai acestor cursuri unii - până în 1997 - au documente care atestă doar nivelul de calificare (asistent medical), dar nu și nivelul studiilor (școală postliceală), iar alții - din 1997 și ulterior - au diplome care atestă nivelul studiilor (postliceale) ori adeverințe valabile până la eliberarea acestor diplome.

Ca urmare, susține recurenta, Ord. MEC nr. 3080 din 19 ianuarie 2005 nu a făcut decât să instituie o reglementare unitară pentru eliberarea actelor de studii absolvenților cursurilor de echivalare cu nivelul școlii postliceale. Arată, de asemenea, recurenta că a cest ordin a fost emis ca o consecință a unor acte normative adoptate anterior: Legea nr. 461/2001 (modificată prin Legea nr. 496/2002) și Legea nr. 307/2004 (modificată prin Legea nr. 475/2004). Consideră recurenta esențial articolul 6 din Ord. MEC nr. 3080/2005 care prevede susținerea unui examen de reconstituire a situației școlare pentru beneficiarii dispozițiilor art. 1 din același ordin pentru care nu există documente școlare privind parcurgerea anului de echivalare (registre școlare, cataloage).

Recursul nu se fondează. 1.Reclamanții au formulat acțiunea pe temeiul H.G. nr. 797/1997 care, la art. 2, prevede că eliberare actului de studii postliceale se face de către Ministerul Educației Naționale, (numele recurentei de la acea dată) prin școlile postliceale sanitare. Așadar, obligația recurentei de a emite actul de studiu conferă acesteia calitatea procesuală pasivă, ca pârâtă care a refuzat îndeplinirea unei atribuții prevăzută de un act normativ special. 2.Dreptul reclamanților de a urma cursuri de echivalare cu profesia de asistenți medicali s-a născut din două acte normative: H.G. nr. 463/1990 și Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1298/1990. Primul prevedea reînființarea funcției de asistent medical, în care urmau a se încadra „absolvenții cu diplomă a școlilor sanitare postliceale”.

Cel de-al doilea dădea posibilitatea absolvenților liceului sanitar de a urma cursuri de echivalare cu profesia de asistent medical. Reclamanții au absolvit cursurile de echivalare în aprilie 1992 și au primit diplome care le atestă calificarea de „asistent medical”, astfel că, la intrarea în vigoare a Legii nr. 84/1995 a învățământului, documentul lor de atestare nu corespundea noii legi: potrivit art. 53 alin. (2) din lege (în Capitolul VIII „Învățământul postliceal”) promovarea examenului de absolvire de dreptul la obținerea unui certificat de competențe profesionale. Cu toate acestea, H.G. nr. 797/1997 schimbă fundamental atât mecanismul de echivalare, cât și terminologia referitoare la documentul de atestare.

Nu mai este echivalată calificarea de „soră medicală” cu cea de „asistent medical” pe baza unui certificat de competențe profesionale, ci se echivalează studiile absolvenților liceelor sanitare (promoțiile 1976-1994) care au urmat și au promovat cursul cu durata de un an pentru echivalare cu nivelul studiilor postliceale sanitare, pe baza unei diplome de studii. Această inconsecvență a actelor normative succesive emise referitor la această profesie a fost de natură să le aducă prejudicii reclamanților ale căror documente de calificare nu sunt considerate și documente de studii. Or, în prezent Legea nr. 307/2004 privind exercitarea profesiei de asistent medical și a profesiei de moașă, prevede că profesia de asistent medical se exercită de către posesorul unui ”titlu oficial de calificare” (art. 1) pe care art. 2 lit. d) îl desemnează cu trimitere la documentele prevăzute în anexa 1 a legii.

Iar în Anexa 1 pct. I „Titluri oficiale de calificare de asistent medical, dobândite în România”, la alin. (2) „asistent medical cu studii postliceale” sunt enumerate patru tipuri de titluri: a) diplomă de absolvire școlară postliceală sanitară eliberată de Ministerul Sănătății, Ministerul Învățământului și Ministerul Educației Naționale; b) certificate de absolvire școlară sanitară eliberat de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului; c) certificate de competențe profesionale eliberat de Ministerul Educației și Cercetării; d) atestat eliberat de Ministerul Învățământului și Ministerul Sănătății. Reclamanții nu au nici un astfel de act de studii, ceea ce justifică interesul lor legitim de a formula acțiunea sub incidența art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, dreptul reclamanților de a primi certificatul de studii s-a născut sub incidența Legii nr. 84/1995 și a H.G. nr. 797/1997, aceasta din urmă nefiind abrogată. Chiar Ordinul nr. 3080/2005 pe care îl invocă recurenta a fost emis de ea în executarea acestei hotărâri a Guvernului. În fine, trebuie avut în vedere că dispozițiile art.6 din Ord.nr. 3080/2005 al M.E.C. pe care recurenta le invocă drept esențiale în soluționarea cauzei, au fost anulate prin sentința civilă nr. 138 din 5 aprilie 2005 a Curții de Apel Craiova definitivă și irevocabilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, împotriva sentinței civile nr. 72 din 26 aprilie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2007.