ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1591/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 31 martie 2004, reclamantul I.E. a solicitat anularea Ordinului nr. MP 280 din 15 martie 2004, emis de ministrul apărării naționale, prin care a fost trecut în rezervă, de pe funcția de maior, șef secție lucrări penale în cadrul U.M. 01136 Craiova. În motivarea acțiunii arată că ordinul a fost emis abuziv, reținându-se nejustificat în sarcina sa, săvârșirea faptelor de dezinteres, în îndeplinirea atribuțiilor și sarcinilor de serviciu și comiterea de abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte dispoziții legale.

Mai arată nu s-a ținut cont de către consiliul de judecată, prin propunerea adresată ministrului apărării naționale, de apărările sale și de rezultatele activităților desfășurate anterior și în special de împrejurarea că la ordinul expres al comandantului unității militare a desfășurat unele activități privind repararea de autoturisme proprietate particulară, activitate ordonată în afara atribuțiilor stipulate în fișa postului, care, însă, nu a afectat îndeplinirea la timp și de calitate a sarcinilor din planul de producție. Menționează că cele mai importante reparații au fost efectuate la autoturismele proprietate particulară a unor cadre militare cu funcții de mare răspundere în cadrul eșaloanelor superioare, iar încercările sale de a stopa această activitate, au întâmpinat o reacție categorică din partea comandantului, ceea ce a creat asupra sa o stare de puternică presiune psihică, de intimidare și constrângere psihică.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 46 din 28 ianuarie 2005, a admis acțiunea, în sensul că a anulat ordinul contestat și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată. Instanța reține, în motivarea sentinței, că sancțiunea aplicată reclamantului este nelegală, deoarece acesta și-a îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu, iar în afara sarcinilor prevăzute în fișa postului a exercitat și alte sarcini din ordinul comandantului unității. Mai reține că reclamantul a recunoscut că a îndeplinit ordine ilegale date de comandantul unității, dar această abatere nu este atât de gravă, încât să atragă aplicarea sancțiunii celei mai grave, mai ales ținându-se cont de repercusiunile care s-ar fi răsfrânt asupra sa, în cazul neexecutării ordinelor primite, dar și de faptul că activitatea de ansamblu desfășurată de reclamant în unitate a fost apreciată cu calificative de foarte bine și excepțional.

Pârâtul Ministerul Apărării Naționale a declarat recurs împotriva sentinței, prin Direcția Legislație și Asistență Juridică, reprezentată de consilier juridic delegat A.D.M., susținând că instanța de fond a aplicat greșit legea, atunci când a respins cererea de suspendare a judecății, cu toate că împotriva reclamantului era pornită urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare, înșelăciune și instigare la fals intelectual în formă continuată. De asemenea, susține că instanța a respins nelegal excepția de inadmisibilitate a acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile reglementată de legea contenciosului administrativ.

În ce privește fondul cauzei, consideră că sentința este nelegală și netemeinică, pentru că a solicitat ca instanța să emită autorizație de acces la documentele cu caracter de secret de serviciu, în ce privește dosarele întocmite de consiliul de judecată, dar nu a emis o astfel de autorizație, ci a trecut la judecata cauzei în lipsa dosarului consiliului de judecată. Menționează că și din procesul-verbal de ședință și conținutul hotărârii consiliului de judecată, ca și din recunoașterea reclamantului, rezultă caracterul grav al faptelor săvârșite de acesta și valoarea importantă a prejudiciului stabilit de către comisia de cercetare administrativă. Recursul va fi respins, pentru considerentul că a fost exercitat de o persoană fără calitate.

Conform prevederilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 90/2001, „Conducerea ministerelor se exercită de miniștri”, iar alin. (2) din acest articol prevede că „Ministrul reprezintă ministerul în raporturile cu celelalte autorități publice, cu persoanele juridice din țară și din străinătate, precum și în justiție”. Art. 6 din O.U.G. nr. 14/2001 stabilește că „Ministerul Apărării Naționale este condus și reprezentat de ministrul apărării naționale”. Conform dispozițiilor art. 67 alin. (1) C. proc. civ., „Părțile pot să exercite drepturile procedurale, personal sau prin mandatar”, iar art. 68 alin. (1) din același cod stabilește că „Procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată”.

În raport cu dispozițiile legale menționate mai sus, se constată că recursul s-a promovat de către o persoană care nu avea calitatea legală în acest sens. Cererea de recurs s-a promovat de către Direcția Legislație și Asistență Juridică, reprezentată de consilier juridic delegat A.D.M., pentru pârâtul Ministerul Apărării Naționale, dar nu s-a făcut dovada că șeful Direcției Legislație și Asistență Juridică a avut împuternicirea din partea ministrului apărării naționale pentru a reprezenta interesele ministerului în fața instanței, astfel cum se prevede în art. 65 din Instrucțiunile privind activitatea legislativă și de asistență juridică în armata României, adoptate prin Ordinul nr. M 81 din 13 mai 2004, emis de ministrul apărării naționale.

În lipsa unei astfel de împuterniciri, care să fie prezentată instanței, delegația dată unui consilier juridic, de către Direcția Legislație și Asistență Juridică, nu are suport legal. Astfel fiind, recursul va fi respins ca fiind promovat de o persoană fără calitate, ceea ce face ca motivele invocate prin cererea de recurs să nu se mai impună a fi analizate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței civile nr. 46 din 28 ianuarie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca fiind exercitat de o persoană fără calitate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2006.