ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3331/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3331/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la
26 septembrie 2005, reclamantul S.S. a chemat în judecată Ministerul Apărării
Naționale - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor și U.M. nr. 01136 Craiova,
solicitând anularea deciziei de imputare nr. 6 din 17 noiembrie 2004, precum și
a deciziei nr. 18 din 5 aprilie 2005, prin care i-a fost respinsă plângerea
împotriva hotărârii de menținere a imputației.
În motivarea cererii sale,
reclamantul a susținut că nu se face vinovat de producerea vreunei pagube, atât
raportul de necesitate pentru alocarea sumei necesare reparării fântânii din
incinta unității, cât și plata contravalorii lucrărilor, fiind executate din
ordinul primit de la superiorul său - comandantul U.M. nr. 01136.
A mai susținut reclamantul
că în fapt paguba pretinsă nu este nici dovedită, atâta vreme, cât nu a fost
determinată prin metode adecvate.
Prin sentința civilă nr. 101
din 16 martie 2006, Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea, reținând că
reclamantul nu a dovedit că ar fi făcut o raportare în scris a ordinelor
nelegale date de comandantul unității și că în lipsa acestora, în calitatea pe
care o avea de șef serviciu cazarmare, răspunde pentru deficiențele constatate
în executarea lucrării de reparare a fântânii.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs, S.S., susținând, în esență, că în totală contradicție cu
probele administrate, instanța fondului a reținut că ar avea o culpă în
producerea pagubei ce i-a fost imputată; că în mod nejustificat nu i s-a dat
posibilitatea să dovedească că a executat un ordin nelegal, pentru care
răspunzător este numai comandantul unității, așa cum reiese, de altfel, și din
răspunsul pârâtei la interogatoriu.
Recursul nu este fondat.
Ca șef compartiment
cazarmare, S.S. a întocmit la 28 mai 2002, un raport către comandantul
unității, pentru aprobarea alocării sumei de 30.000.000 lei, necesară
executării lucrărilor de adâncire, denisipare, curățire, dezinfectare și
dedurizare a apei la fântâna din incinta unității militare.
De reținut că acest raport
nu a fost însoțit de nici un document justificativ din care să reiasă
necesitatea și oportunitatea lucrării. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât
procesul-verbal încheiat de comisia de inventariere care propunea executarea
acestor lucrări, nu fusese semnat decât de unul dintre cei cinci membrii
desemnați.
La 29 mai 2002, S.S. a
angajat firma SC P.C. SRL Caracal, pentru executarea lucrării la valoarea de
30.209.551 și fără a produce dovezi că alegerea acesteia s-ar fi făcut în
condițiile legii, pe baza unor criterii care să confere garanția că este cea
mai bună, atât din punct de vedere al calității, cât și al prețului.
Mai mult, contractarea
lucrării s-a făcut fără a obliga societatea să-i garanteze în vreun fel
executarea acesteia
În fine la 31 mai 2002,
reclamantul a confirmat executarea lucrării prin plata prețului, fără ca, însă,
să fi încheiat un proces-verbal de recepție care să ateste că acestea s-au
realizat în totalitate și în sensul convenit.
În atare situație, legal și
temeinic s-a stabilit că paguba produsă prin neexecutarea întocmai a adâncimii
de 20 m, urmează a fi suportată de reclamant, acesta fiind în virtutea
atribuțiilor și a actelor încheiate răspunzător de modul în care s-au executat
lucrările.
Susținerea potrivit căreia
demersurile inițiate ar fi fost ordonate de comandantul unității, nu numai că
nu este dovedită, dar este și irelevantă față de împrejurarea că reclamantul
și-a nesocotit propriile atribuții, atunci când, fără a verifica modul în care
s-au executat lucrările de adâncire și reparare a fântânii, a aprobat pur și
simplu plata către societatea comercială.
Astfel fiind și având în
vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de S.S. împotriva sentinței nr. 101 din 16 martie 2006, pronunțată de Curtea de
Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 10 octombrie 2006.