ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1001/2006

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, prin încheierea nr. 319/CA din 30 septembrie 2005, a admis cererea formulată de reclamanta SC O.T. SA, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor

Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Regională Vamală Constanța

și Autoritatea Națională a Vămilor și, pe cale de consecință, a dispus

suspendarea executării deciziei nr. 252 din 20 august 2004, emisă de pârâta I,

precum și a actelor constatatoare nr. 520 din 24 octombrie 2003, nr. 551 din 30

octombrie 2003 și nr. 557 din 17 noiembrie 2003, emise de pârâtele II și III,

până la soluționarea definitivă a cauzei de fond ce face obiectul dosarului nr.

613/CA/2004, al acestei instanței.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 15 din Legea nr. 544/2004,

suspendarea executării unui act administrativ unilateral se poate solicita și

printr-o cerere principală adresată instanței competente să judece acțiunea

privind anularea actului administrativ, iar în baza art. 14 din aceeași lege,

suspendarea se poate cere inclusiv pentru prevenirea unei pagube iminente în

accepțiunea reglementată prin art. 2 lit. S) din același act normativ.

Pe cale de consecință, s-a apreciat

că începerea executării silite a creanțelor, dat fiind cuantumul lor foarte

mare, ar putea avea consecințe deosebit de grave asupra activității reclamantei

care este singurul depozitar de produse petroliere din țară.

S-a reținut, de asemenea, că

reclamanta SC O.T. Constanța a achitat „o sumă considerabilă” din creanța pe

care o contestă.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recurs, pârâtele.

În recursul său, Autoritatea

Națională a Vămilor - Direcția Regională Vamală Constanța susținând în esență

că, debitul stabilit de Biroul Vamal Constanța este o creanță fiscală certă

lichidă și exigibilă, în mod corect au fost întocmite actele constatatoare și

nefiind îndeplinite cerințele art. 9 din Legea nr. 29/1990, pentru acordarea

suspendării executării.

Direcția Regională Vamală Constanța

în recursul său susține că în cauză operează autoritatea de lucru judecat,

reprezentată de decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3505/2005.

Pe fondul cererii de suspendare, se

arată că nu sunt îndeplinite cerințele art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la recursul declarat de

Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor

Publice Constanța, se constată că încheierea din 7 februarie 2005, prin care

s-a suspendat executarea formulată de reclamanta SC O.T. SA, i-a fost

comunicată recurentei, la 2 martie 2005, iar recursul a fost înregistrat la

curtea de apel, abia la 14 octombrie 2005.

Așa fiind și văzând și dispozițiile art.

301 C. proc. civ., se va respinge recursul, ca tardiv declarat.

Recursul declarat de Direcția

Regională Vamală Constanța va fi respins ca nefondat.

Se constată că, ulterior declarării

recursului, prin hotărârea nr. 486/CA din 28 decembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, s-a admis contestația formulată

de SC O.T. SA Constanța și s-a anulat atât decizia nr. 252/2004, emisă de

Agenția Națională de Administrare Fiscală, cât și actele constatatoare de la nr.

504 - 520 din 24 octombrie 2003, nr. 551 din 7 noiembrie 2003 și nr. 557 din 7

noiembrie 2003, întocmite de Biroul Vamal Constanța. În consecință, reclamanta-intimată

a fost exonerată de plata datoriei vamale în sumă de 1.112.280.185.187 lei,

constatându-se că cererea de suspendare care a însoțit contestația, a rămas

fără obiect.

Având în vedere cele mai sus expuse,

recursul celei de a doua pârâte se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor

Publice Constanța, împotriva încheierii nr. 319/CA din 30 septembrie 2005, a Curții de Apel Constanța, secția comercială maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de

contencios administrativ și fiscal, ca tardiv declarat.

Respinge recursul declarat de

Direcția Regională Vamală Constanța, în numele Autorității Naționale a Vămilor,

împotriva aceleiași încheieri, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 martie 2006.