ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9985/2005

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 3 octombrie 2002 reclamanții P.M. și C.D. au chemat în judecată pe pârâții Direcția județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Național, Inspectoratul pentru cultură al Județului Giurgiu și Consiliul Județean Giurgiu solicitând restituirea în natură a imobilului situat în localitatea Giurgiu. Deși a trecut mai mult de un an de la data comunicării notificării, nu au primit nici un răspuns de la entitățile menționate, astfel încât au fost nevoiți să se adreseze instanței. Prin sentința civilă nr. 1143 din 18 decembrie 2002 a Tribunalului Giurgiu a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea, reținându-se că reclamanții aveau la dispoziție calea contenciosului administrativ, față de refuzul nejustificat al pârâtei Direcția Județeană pentru Cultură, etapă peste care nu se poate trece și asupra căreia se exercită controlul judecătoresc.

Apelul reclamanților a fost admis prin decizia civilă nr. 574 din 12 decembrie 2003 a Curții de Apel București, sentința primei instanțe a fost anulată iar cauza reținută pentru evocarea fondului. În urma completării probatoriului în apel și a evocării fondului cauzei, prin decizia civilă nr. 494 din 26 martie 2004 a aceleiași instanțe, a fost respinsă acțiunea ca nefondată. S-a reținut că imobilul în litigiu aparține domeniului public al județului Giurgiu, fiind ocupat în prezent de un așezământ social cultural, respectiv Școala de Arte a județului Giurgiu, astfel încât sunt aplicabile prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, corect reținute de pârâtă, care a propus ca măsură reparatorie acordarea de despăgubiri bănești.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care au arătat că instanța de apel a ignorat modul abuziv în care s-a realizat preluarea imobilului de către stat și care fac inaplicabile prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001. În mod greșit s-a reținut că imobilul în litigiu constituie o construcție nouă, având altă structură decât cea a cărei restituire se solicită, aspect avut în vedere și la calculul despăgubirilor bănești propuse a fi acordate. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 10 și 11 C. proc. civ. Recursul este fondat. La momentul soluționării în fond a cauzei în apel, erau în vigoare dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea 10/2001 cu conținutul reținut de instanța de apel.

Ulterior, până la soluționarea prezentului recurs, dispoziția de excepție sus menționată, a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, în sensul că și aceste categorii de imobile, afectate exclusiv și nemijlocit activității de învățământ, face obiectul restituirii în natură, prevedere în acord cu principiul preeminenței restituirii în natură prevăzut de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Având în vedere modificările legale enunțate, precum și dispozițiile art. 46 din Legea nr. 10/2001 în forma actuală, potrivit cărora dispozițiile prezentei legi se aplică și acțiunilor în curs de judecată, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi admis, consecința casării și trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe, în considerarea respectării principiului dublului grad de jurisdicție, pentru a analiza cererea introductivă în raport de noile dispoziții legale evocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de P.M. și C.D. împotriva deciziei 494 din 26 martie 2004 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează decizia și sentința civilă nr. 1143 din 8 decembrie 2002 a Tribunalului Giurgiu, cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Giurgiu. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2005.