ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9985/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 3 octombrie 2002 reclamanții P.M. și C.D. au chemat în judecată pe pârâții

Direcția județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Național, Inspectoratul

pentru cultură al Județului Giurgiu și Consiliul Județean Giurgiu solicitând

restituirea în natură a imobilului situat în localitatea Giurgiu.

Deși a trecut mai mult de un an de

la data comunicării notificării, nu au primit nici un răspuns de la entitățile

menționate, astfel încât au fost nevoiți să se adreseze instanței.

Prin sentința civilă nr. 1143 din 18

decembrie 2002 a Tribunalului Giurgiu a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea,

reținându-se că reclamanții aveau la dispoziție calea contenciosului

administrativ, față de refuzul nejustificat al pârâtei Direcția Județeană

pentru Cultură, etapă peste care nu se poate trece și asupra căreia se exercită

controlul judecătoresc.

Apelul reclamanților a fost admis

prin decizia civilă nr. 574 din 12 decembrie 2003 a Curții de Apel București,

sentința primei instanțe a fost anulată iar cauza reținută pentru evocarea

fondului.

În urma completării probatoriului în

apel și a evocării fondului cauzei, prin decizia civilă nr. 494 din 26 martie

2004 a aceleiași instanțe, a fost respinsă acțiunea ca nefondată.

S-a reținut că imobilul în litigiu

aparține domeniului public al județului Giurgiu, fiind ocupat în prezent de un

așezământ social cultural, respectiv Școala de Arte a județului Giurgiu, astfel

încât sunt aplicabile prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

corect reținute de pârâtă, care a propus ca măsură reparatorie acordarea de

despăgubiri bănești.

Împotriva acestei hotărâri, au

declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care au

arătat că instanța de apel a ignorat modul abuziv în care s-a realizat

preluarea imobilului de către stat și care fac inaplicabile prevederile art. 16

din Legea nr. 10/2001.

În mod greșit s-a reținut că

imobilul în litigiu constituie o construcție nouă, având altă structură decât

cea a cărei restituire se solicită, aspect avut în vedere și la calculul

despăgubirilor bănești propuse a fi acordate.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 10 și 11 C. proc. civ.

Recursul este fondat.

La momentul soluționării în fond a

cauzei în apel, erau în vigoare dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea

10/2001 cu conținutul reținut de instanța de apel.

Ulterior, până la soluționarea

prezentului recurs, dispoziția de excepție sus menționată, a fost modificată

prin Legea nr. 247/2005, în sensul că și aceste categorii de imobile, afectate

exclusiv și nemijlocit activității de învățământ, face obiectul restituirii în

natură, prevedere în acord cu principiul preeminenței restituirii în natură

prevăzut de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Având în vedere modificările legale

enunțate, precum și dispozițiile art. 46 din Legea nr. 10/2001 în forma

actuală, potrivit cărora dispozițiile prezentei legi se aplică și acțiunilor în

curs de judecată, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi admis,

consecința casării și trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe, în

considerarea respectării principiului dublului grad de jurisdicție, pentru a

analiza cererea introductivă în raport de noile dispoziții legale evocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de P.M. și C.D.

împotriva deciziei 494 din 26 martie 2004 a Curții de Apel București, secția a

IV-a civilă.

Casează decizia și sentința civilă

nr. 1143 din 8 decembrie 2002 a Tribunalului Giurgiu, cu trimitere spre

rejudecare la Tribunalul Giurgiu.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 2 decembrie 2005.