ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1908/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 6 septembrie 2005, reclamanta B.E. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 15232/572 din 19 iulie 2005, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2008 din 30 noiembrie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile solicitate, pentru perioada 11 februarie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 iulie 2005. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada cu înscrisurile privind situația averii imobiliare a părinților săi, cu acte de stare civilă și declarațiile martorilor S.G.

și S.M., că familia sa a fost strămutată din Bulgaria, județul Durostor, comuna Uzungi Orman, în România, județul Tulcea, comuna Sarighiol, ca efect al Tratatului româno - bulgar de la Craiova, din anul 1940, precum și dovada nașterii sale la 11 februarie 1943, în localitatea în care părinții săi fuseseră strămutați. Astfel fiind, s-a concluzionat că, în speță, sunt întrunite cerințele Legii nr. 189/2000, al cărei scop este acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele strămutate, refugiate sau expulzate din motive etnice, inclusiv pentru copii născuți în condițiile traumatizante ale refugiului.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, susținând, în esență, că persoanele născute în perioada strămutării părinților, nu sunt enumerate între categoriile expres și limitativ prevăzute de Legea nr. 189/2000, precum și faptul că intimata nu poate fi considerată persoană strămutată, atâta vreme, cât nașterea sa s-a produs pe teritoriul României. Recursul este nefondat și urmează a fi respins. Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate.

Potrivit dispozițiilor art. 2 din Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, astfel cum au fost aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, precum și cea care a făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral. Textele legale au avut în vedere persecuțiile de natură etnică la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți înainte sau în perioada strămutării, atâta vreme, cât au suportat împreună consecințele materiale și morale produse de precaritatea unei asemenea situații.

Cum intimata-reclamantă s-a născut la data de 11 februarie 1943, în localitatea în care părinții săi au fost strămutați ca efect al schimbului de populație ratificat prin Tratatul de la Craiova, din 7 septembrie 1940, în mod corect instanța de fond a apreciat că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000. Pentru aceste considerente și constatând că nu există, potrivit art. 304 și 304 1 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2008 din 30 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2006.