ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5640/2006

Asupra recursurilor declarate în cauza de

față:

Din analiza lucrărilor din dosar, retine

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 162 din 5 iunie 2003

Tribunalul Gorj, secția civilă, a admis în parte cererea formulată de

reclamantul C.V.E. în contradictoriu cu pârâții primăria comunei Tismana prin

primar, C.C. Tismana –F. Tismana, Direcția de Sănătate Publică Gorj, Spitalul

județean Târgu-Jiu, Prefectura Gorj, cabinetele medicale individuale dr. S.A.,

dr. N.C., dr. B.N., dr. N.L., dr. V.M., a constatat că reclamantul este

îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent în cuantum de 50 milioane lei

pentru terenul pe care se află dispensarul Tismana în contradictoriu cu

Primăria Tismana și Spitalul Județean Târgu-Jiu, a constatat că reclamantul

este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent în cuantum de 50

milioane lei pentru terenul pe care se află brutăria Tismana în contradictoriu

cu C.C. Tismana, F. Gorj, a respins acțiunea față de celelalte părți ca

neîntemeiată, precum și cererea de acordare a daunelor cominatorii.

Pentru a pronunța

această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:

Reclamantul este

îndreptățit la măsuri reparatorii, în temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr.

10/2001, pentru terenul care i-a aparținut și care este ocupat în prezent de

Dispensarul comunal Tismana.

Pe parcursul soluționării

notificării, între Spitalul județean Târgu-Jiu și Primăria Tismana a intervenit

un protocol de predare-primire a terenului, așa încât primăria a devenit

unitate deținătoare a terenului, fiind aplicabile dispozițiile art. 20

coroborate cu art. 36 din lege.

În ceea ce privește

terenul ocupat de brutăria Tismana, instanța a fost învestită cu soluționarea

cererii reclamantului, prin care acesta a cerut numai despăgubiri bănești,

situație în care nu poate fi pusă în discuție oferta F. de restituire în natură

a terenului.

Cum reclamantul a

solicitat plata de despăgubiri bănești în sumă de câte 50 milioane lei pentru

fiecare din cele două terenuri și nu și-a mărit cuantumul pretențiilor după

efectuarea expertizei, tribunalul nu poate acorda sumele stabilite prin raport.

Referitor la

cabinetele medicale chemate în judecată, tribunalul a reținut că acestea nu au

calitate procesuală pasivă.

Daunele cominatorii

nu au fost acordate cu motivarea că Spitalul județean a emis decizie motivată,

către F. nu s-a făcut notificare, iar Primăria Tismana a preluat terenul abia

pe parcursul judecății.

Prin decizia

civilă nr. 293 din 27 februarie 2004 Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a

admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinței, a schimbat în parte

sentința, în sensul că a constatat că valoarea de expertiză a terenurilor

solicitate de reclamant este de 337 152 419 lei și 367 842 054 lei, în raport

de care se vor stabili măsurile reparatorii prin echivalent conform normelor

metodologice și a respins apelurile declarate de pârâtele F. Gorj, C. Tismana

și Spitalul județean Gorj.

Pentru a decide astfel, curtea

de apel a reținut următoarele:

Este greșită

motivarea primei instanțe în sensul că reclamanții nu și-au majorat câtimea

pretențiilor, în realitate ei făcând o astfel de solicitare prin cererea din 6

martie 2003.

Critica

formulată de F., conform căreia trebuia dispusă restituirea terenului în

natură, nu poate fi primită, deoarece terenul nu este liber, pentru a se putea

aplica dispozițiile art. 7 și art. 9 din lege și ale art. 1 lit. (a) din

Normele metodologice, apelanta având posibilitatea să negocieze cu reclamantul

restituirea în natură a terenului condiționat de situația juridică a clădirii.

Sunt neîntemeiate și

criticile formulate de Spitalul județean Gorj referitoare la lipsa calității

procesuale active, deoarece instanța nu a obligat această instituție la

acordarea măsurilor reparatorii, obligație care revine administratorului

terenului și clădirii în care în prezent funcționează dispensarul cu cele două

cabinete privatizate.

Împotriva deciziei au

declarat recurs F. Gorj, în nume propriu și pentru C.C. Tismana, precum și

Spitalul județean Gorj.

a formulat în cererea sa următoarele critici:

Hotărârea atacată

este nelegală, deoarece art. 7 și art. 9 din Legea nr. 10/2001 nu au interzis

restituirea în natură a terenurilor ocupate de construcții, ci doar au lăsat la

aprecierea detentorului proprietar al construcției să decidă modalitatea

restituirii.

Legea nr. 10/2001,

prin art. 2 alin. (2), nu poate înfrânge voința detentorului terenului de a

dispune restituirea acestuia în natură, de pe care fie să ridice construcția,

fie să negocieze cu proprietarul un drept de accesiune imobiliară cu

respectarea prevederilor art. 494 C. civ.

Pe de altă parte,

despăgubirile stabilite de instanță depășesc cu mult valoarea construcției,

soluția cea mai viabilă fiind aceea a desființării brutăriei și eliberării

terenului.

Recurentul

solicită a admiterea recursului, modificarea deciziei și obligarea sa la restituirea

în natură a terenului, parțial ocupat de brutărie, așa cum 1-a identificat

expertul.

2.Recurentul Spitalul

județean Gorj reiterează ca motiv de recurs excepția lipsei calității

procesuale pasive, cu motivarea că, prin protocol, terenul în litigiu a trecut

în administrarea primăriei Tismana, așa încât în mod greșit acțiunea a fost

admisă și împotriva sa.

Recurentul arată că

în sprijinul acestei susțineri sunt dispozițiile art. 9.1 din H.G. nr. 498/2003

pentru aplicarea unitară a Legii nr. 10/2001.

Recurentul solicită

admiterea recursului și a apelului declarat de el împotriva sentinței.

Intimatul

reclamant a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca

nefondate.

Analizând recursurile

declarate în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

figurat în proces în calitate de reprezentant al C.C. Tismana și în această

calitate a declarat și apel împotriva sentinței, nu poate declara recurs în

nume propriu.

Recursul declarat

pentru pârâtă este însă întemeiat și va fi admis în baza art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Legea nr. 10/2001

prevede, ca principiu, restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv de

stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Astfel, art.

7 alin. (1) prevede că „de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se

restituie în natură".

Același articol

prevede în alin. (2) că „dacă restituirea în natură este posibilă, persoana

îndreptățită nu poate opta pentru măsuri reparatorii în echivalent decât în

cazurile prevăzute de prezenta lege".

Așadar, în

privința măsurilor reparatorii de care poate beneficia reclamantul nu operează,

așa cum greșit a reținut tribunalul, principiul disponibilității. Faptul că

reclamantul optează pentru plata de despăgubiri bănești în locul restituirii

terenului în natură nu reprezintă un temei legal pentru adoptarea acestei

soluții.

Curtea de apel

menține hotărârea tribunalului, cu motivarea că terenul nu poate fi restituit

în natură deoarece nu este liber. Nu arată însă în ce constă ocuparea terenului

și care este textul de lege aplicabil, deși pentru stabilirea în concret a

măsurilor reparatorii de care urmează să beneficieze reclamantul o asemenea

identificare este absolut necesară.

În condițiile în care

clădirea brutăriei nu ocupă integral cei 681 mp care au aparținut

reclamantului, iar pârâta deținătoare se arată dispusă inclusiv la demolarea

construcției, menținerea soluției de acordare a măsurilor reparatorii prin

echivalent pentru întregul teren este nelegală.

Cum însă

situația de fapt nu a fost pe deplin lămurită, din raportul de expertiză

nereieșind cum este amplasată brutăria, care este calea de acces, intrarea în

clădire etc. instanța de recurs nu poate modifica decizia și înlocui măsura de

reparație prin echivalent cu aceea a restituirii în natură.

Pentru aceste

considerente, în baza art. 314 C. proc. civ., înalta Curte va admite recursul,

va casa în parte decizia și va trimite cauza la aceeași curte de apel pentru

rejudecarea apelului declarat de pârâta C.C. Tismana prin F. Gorj, cu

administrarea probelor necesare lămuririi situației de fapt.

declarat de Spitalul județean Târgu-Jiu este întemeiat și va fi admis.

Spitalul județean

Târgu-Jiu nu este unitate deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001, așa cum

acesta arată, de altfel, în dispoziția nr. 693/28 noiembrie 2002.

Cu toate că

această împrejurare nu este contestată de niciuna din părți, curtea de apel

menține sentința tribunalului, cu motivarea că prin această hotărâre spitalul

nu a fost obligat la acordarea de măsuri reparatorii față de reclamant.

În realitate, în

dispozitivul sentinței se arată că reclamantul este îndreptățit la măsuri

reparatorii pentru terenul pe care se află dispensarul Tismana, „în

contradictoriu cu primăria Tismana și spitalul județean Gorj".

Din această

formulare reiese că ambii pârâți sunt ținuți să acorde măsuri reparatorii

pentru terenul ocupat de dispensar, deși terenul a fost predat și este deținut

de primăria Tismana, singura care are calitate de unitate deținătoare în cauză.

Admiterea cererii de

chemare în judecată și față de pârâtul Spitalul județean Gorj este lipsită de

temei legal, astfel încât, în baza art. 304 pct. 9 și art. 312 C. proc. civ., Înalta

Curte va admite și recursul acestuia.

Conform art.

296 C. proc. civ., Înalta Curte va admite apelul declarat de acest pârât, va

schimba în parte sentința și va respinge acțiunea față de pârâtul Spitalul

județean Gorj pentru lipsa calității procesuale pasive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile

formulate de pârâții C.C. Tismana prin F. Gorj și Spitalul Județean Târgu-Jiu

împotriva deciziei civile nr. 293 din 27 februarie 2004 pronunțate de Curtea de

Apel Craiova, secția civilă. Casează în parte decizia în sensul că:

Admite apelul

formulat de pârâtul Spitalul Județean Târgu-Jiu împotriva sentinței civile nr.

162 din 5 iunie 2003 pronunțate de Tribunalul Gorj, secția civilă.

Respinge acțiunea

formulată față de pârâtul Spitalul Județean Târgu-Jiu pentru lipsa calității

procesuale pasive.

Trimite cauza

la Curtea de Apel Craiova pentru rejudecarea apelului declarat de pârâtul C.C.

Tismana prin F. Gorj.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Respinge ca

inadmisibil recursul formulat de F. Gorj în nume propriu împotriva aceleiași

decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2006.