ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5640/2006

Asupra recursurilor declarate în cauza de față: Din analiza lucrărilor din dosar, retine următoarele: Prin sentința civilă nr. 162 din 5 iunie 2003 Tribunalul Gorj, secția civilă, a admis în parte cererea formulată de reclamantul C.V.E. în contradictoriu cu pârâții primăria comunei Tismana prin primar, C.C. Tismana –F. Tismana, Direcția de Sănătate Publică Gorj, Spitalul județean Târgu-Jiu, Prefectura Gorj, cabinetele medicale individuale dr. S.A., dr. N.C., dr. B.N., dr. N.L., dr. V.M., a constatat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent în cuantum de 50 milioane lei pentru terenul pe care se află dispensarul Tismana în contradictoriu cu Primăria Tismana și Spitalul Județean Târgu-Jiu, a constatat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent în cuantum de 50 milioane lei pentru terenul pe care se află brutăria Tismana în contradictoriu cu C.C.

Tismana, F. Gorj, a respins acțiunea față de celelalte părți ca neîntemeiată, precum și cererea de acordare a daunelor cominatorii. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele: Reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii, în temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, pentru terenul care i-a aparținut și care este ocupat în prezent de Dispensarul comunal Tismana. Pe parcursul soluționării notificării, între Spitalul județean Târgu-Jiu și Primăria Tismana a intervenit un protocol de predare-primire a terenului, așa încât primăria a devenit unitate deținătoare a terenului, fiind aplicabile dispozițiile art. 20 coroborate cu art. 36 din lege. În ceea ce privește terenul ocupat de brutăria Tismana, instanța a fost învestită cu soluționarea cererii reclamantului, prin care acesta a cerut numai despăgubiri bănești, situație în care nu poate fi pusă în discuție oferta F. de restituire în natură a terenului.

Cum reclamantul a solicitat plata de despăgubiri bănești în sumă de câte 50 milioane lei pentru fiecare din cele două terenuri și nu și-a mărit cuantumul pretențiilor după efectuarea expertizei, tribunalul nu poate acorda sumele stabilite prin raport. Referitor la cabinetele medicale chemate în judecată, tribunalul a reținut că acestea nu au calitate procesuală pasivă. Daunele cominatorii nu au fost acordate cu motivarea că Spitalul județean a emis decizie motivată, către F. nu s-a făcut notificare, iar Primăria Tismana a preluat terenul abia pe parcursul judecății.

Prin decizia civilă nr. 293 din 27 februarie 2004 Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinței, a schimbat în parte sentința, în sensul că a constatat că valoarea de expertiză a terenurilor solicitate de reclamant este de 337 152 419 lei și 367 842 054 lei, în raport de care se vor stabili măsurile reparatorii prin echivalent conform normelor metodologice și a respins apelurile declarate de pârâtele F. Gorj, C. Tismana și Spitalul județean Gorj.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut următoarele: Este greșită motivarea primei instanțe în sensul că reclamanții nu și-au majorat câtimea pretențiilor, în realitate ei făcând o astfel de solicitare prin cererea din 6 martie 2003. Critica formulată de F., conform căreia trebuia dispusă restituirea terenului în natură, nu poate fi primită, deoarece terenul nu este liber, pentru a se putea aplica dispozițiile art. 7 și art. 9 din lege și ale art. 1 lit. (a) din Normele metodologice, apelanta având posibilitatea să negocieze cu reclamantul restituirea în natură a terenului condiționat de situația juridică a clădirii. Sunt neîntemeiate și criticile formulate de Spitalul județean Gorj referitoare la lipsa calității procesuale active, deoarece instanța nu a obligat această instituție la acordarea măsurilor reparatorii, obligație care revine administratorului terenului și clădirii în care în prezent funcționează dispensarul cu cele două cabinete privatizate.

Împotriva deciziei au declarat recurs F. Gorj, în nume propriu și pentru C.C. Tismana, precum și Spitalul județean Gorj. 1. Recurentul F. Gorj a formulat în cererea sa următoarele critici: Hotărârea atacată este nelegală, deoarece art. 7 și art. 9 din Legea nr. 10/2001 nu au interzis restituirea în natură a terenurilor ocupate de construcții, ci doar au lăsat la aprecierea detentorului proprietar al construcției să decidă modalitatea restituirii. Legea nr. 10/2001, prin art. 2 alin. (2), nu poate înfrânge voința detentorului terenului de a dispune restituirea acestuia în natură, de pe care fie să ridice construcția, fie să negocieze cu proprietarul un drept de accesiune imobiliară cu respectarea prevederilor art. 494 C. civ.

Pe de altă parte, despăgubirile stabilite de instanță depășesc cu mult valoarea construcției, soluția cea mai viabilă fiind aceea a desființării brutăriei și eliberării terenului. Recurentul solicită a admiterea recursului, modificarea deciziei și obligarea sa la restituirea în natură a terenului, parțial ocupat de brutărie, așa cum 1-a identificat expertul. 2.Recurentul Spitalul județean Gorj reiterează ca motiv de recurs excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că, prin protocol, terenul în litigiu a trecut în administrarea primăriei Tismana, așa încât în mod greșit acțiunea a fost admisă și împotriva sa. Recurentul arată că în sprijinul acestei susțineri sunt dispozițiile art. 9.1 din H.G.

nr. 498/2003 pentru aplicarea unitară a Legii nr. 10/2001. Recurentul solicită admiterea recursului și a apelului declarat de el împotriva sentinței. Intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate. Analizând recursurile declarate în cauză, Înalta Curte constată următoarele: 1. F. Gorj, care a figurat în proces în calitate de reprezentant al C.C. Tismana și în această calitate a declarat și apel împotriva sentinței, nu poate declara recurs în nume propriu. Recursul declarat pentru pârâtă este însă întemeiat și va fi admis în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Legea nr. 10/2001 prevede, ca principiu, restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Astfel, art. 7 alin. (1) prevede că „de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură". Același articol prevede în alin. (2) că „dacă restituirea în natură este posibilă, persoana îndreptățită nu poate opta pentru măsuri reparatorii în echivalent decât în cazurile prevăzute de prezenta lege". Așadar, în privința măsurilor reparatorii de care poate beneficia reclamantul nu operează, așa cum greșit a reținut tribunalul, principiul disponibilității. Faptul că reclamantul optează pentru plata de despăgubiri bănești în locul restituirii terenului în natură nu reprezintă un temei legal pentru adoptarea acestei soluții.

Curtea de apel menține hotărârea tribunalului, cu motivarea că terenul nu poate fi restituit în natură deoarece nu este liber. Nu arată însă în ce constă ocuparea terenului și care este textul de lege aplicabil, deși pentru stabilirea în concret a măsurilor reparatorii de care urmează să beneficieze reclamantul o asemenea identificare este absolut necesară. În condițiile în care clădirea brutăriei nu ocupă integral cei 681 mp care au aparținut reclamantului, iar pârâta deținătoare se arată dispusă inclusiv la demolarea construcției, menținerea soluției de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru întregul teren este nelegală. Cum însă situația de fapt nu a fost pe deplin lămurită, din raportul de expertiză nereieșind cum este amplasată brutăria, care este calea de acces, intrarea în clădire etc. instanța de recurs nu poate modifica decizia și înlocui măsura de reparație prin echivalent cu aceea a restituirii în natură.

Pentru aceste considerente, în baza art. 314 C. proc. civ., înalta Curte va admite recursul, va casa în parte decizia și va trimite cauza la aceeași curte de apel pentru rejudecarea apelului declarat de pârâta C.C. Tismana prin F. Gorj, cu administrarea probelor necesare lămuririi situației de fapt. 2. Și recursul declarat de Spitalul județean Târgu-Jiu este întemeiat și va fi admis. Spitalul județean Târgu-Jiu nu este unitate deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001, așa cum acesta arată, de altfel, în dispoziția nr. 693/28 noiembrie 2002. Cu toate că această împrejurare nu este contestată de niciuna din părți, curtea de apel menține sentința tribunalului, cu motivarea că prin această hotărâre spitalul nu a fost obligat la acordarea de măsuri reparatorii față de reclamant.

În realitate, în dispozitivul sentinței se arată că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii pentru terenul pe care se află dispensarul Tismana, „în contradictoriu cu primăria Tismana și spitalul județean Gorj". Din această formulare reiese că ambii pârâți sunt ținuți să acorde măsuri reparatorii pentru terenul ocupat de dispensar, deși terenul a fost predat și este deținut de primăria Tismana, singura care are calitate de unitate deținătoare în cauză. Admiterea cererii de chemare în judecată și față de pârâtul Spitalul județean Gorj este lipsită de temei legal, astfel încât, în baza art. 304 pct. 9 și art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite și recursul acestuia. Conform art. 296 C. proc.

civ., Înalta Curte va admite apelul declarat de acest pârât, va schimba în parte sentința și va respinge acțiunea față de pârâtul Spitalul județean Gorj pentru lipsa calității procesuale pasive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile formulate de pârâții C.C. Tismana prin F. Gorj și Spitalul Județean Târgu-Jiu împotriva deciziei civile nr. 293 din 27 februarie 2004 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția civilă. Casează în parte decizia în sensul că: Admite apelul formulat de pârâtul Spitalul Județean Târgu-Jiu împotriva sentinței civile nr. 162 din 5 iunie 2003 pronunțate de Tribunalul Gorj, secția civilă. Respinge acțiunea formulată față de pârâtul Spitalul Județean Târgu-Jiu pentru lipsa calității procesuale pasive. Trimite cauza la Curtea de Apel Craiova pentru rejudecarea apelului declarat de pârâtul C.C. Tismana prin F. Gorj. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Respinge ca inadmisibil recursul formulat de F. Gorj în nume propriu împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2006.