ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7529/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Pe cale de notificare formulată în condițiile Legii nr. 10/2001, M.C.C. a solicitat SC C. SA, sucursala Distribuție Târgu Jiu, o despăgubire în sumă de 950 milioane lei în echivalentul terenului în suprafață de 5840 mp situat în comuna Tismana, județul Gorj, ocupat de lacul de acumulare Tismana. SC H. SA, deținătoare a terenului mai sus arătat, a emis decizia nr. 497 din 5 decembrie 2002, prin care a respins cererea lui M.C.C. cu motivarea că terenul a fost expropriat de la autorul solicitantului prin Decretul nr. 238 din 21 iulie 1976 în scopul realizării obiectivului de investiții „Complexul hidrotehnic și energetic Cerna-Motru-Tismana”, investiție care a fost finalizată, terenul fiind identificat în cuveta lacului Tismana, astfel încât nu se încadrează în prevederile art. 6 din Legea nr. 10/2001.

La 3 mai 2005, reclamanții M.C. și B.G. au chemat în judecată pe pârâta SC H. SA București și pe subunitatea acesteia sucursala H. Târgu Jiu, solicitând să se constate nulitatea absolută a deciziei nr. 497 din 5 decembrie 2002 emisă de pârâta SC H. SA și să fie obligate entitățile chemate în judecată să le acorde măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 5840 mp situat în cursul lacului de acumulare Tismana. Tribunalul Gorj, secția civilă, a pronunțat sentința nr. 327 din 29 iunie 2005, prin care a admis excepțiile ridicate de SC H. SA, sucursala H. Târgu Jiu și: - a respins ca tardivă acțiunea reclamantului M.C.; - a respins ca inadmisibilă aceeași acțiune introdusă de reclamanta B.G.

Apelul declarat de M.C. a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 10 din 10 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă. M.C. a declarat recurs solicitând casarea hotărârilor astfel pronunțate, cu consecința constatării nulității absolute a deciziei emisă de SC H. SA și obligării pârâtelor la măsurile reparatorii cerute în echivalentul terenului expropriat. Dezvoltând în fapt recursul, M.C. a susținut că prin cererea dedusă judecății a atacat decizia emisă de SC H. SA respectând prevederile art. 24 din Legea nr. 10/2001, deoarece acea decizie nu i-a fost comunicată potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, ci a luat cunoștință despre existența ei numai cu prilejul unei alte judecăți la Curtea de Apel Craiova.

Recursul astfel motivat în fapt este încadrabil în cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și nu este întemeiat. Contrar susținerilor recurentului, așa cum de altfel au stabilit pe deplin corect tribunalul și curtea de apel, decizia atacată în justiție a fost comunicată acestuia la data de 16 decembrie 2002, așa cum rezultă în mod indubitabil din copia trimiterii poștale cu confirmare de primire aflată la fila 18 în dosarul de primă instanță, recurentul semnând personal că a primit decizia în cauză. Ca urmare, instanțele au statuat legal că decizia a fost comunicată actualului recurent cu respectarea dispozițiilor art. 23 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, că termenul prevăzut de art. 24 alin. (7) din lege este aplicabil în speță, curgând de la data comunicării, și că, la data de 3 mai 2005, recurentul a atacat tardiv decizia în justiție.

În consecință, recursul va fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de M.C. împotriva deciziei nr. 10 din 10 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2006.