ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2139/2008

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 22 septembrie 2006, reclamanta

SC A. SRL Târgu Jiu a chemat în judecată M.E.C., SC P. SA, SC P. SA, sucursala Gorj,

O.C.P.I. Gorj și Primăria orașului Tismana, solicitând anularea în parte a

certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 27 iunie 1994 pentru

o suprafață de 950 mp teren situat în comuna Tismana, punct Gară Tismana.

În motivarea cererii,

reclamanta a susținut că acest teren a fost restituit în procedura prevăzută de

Legea nr. 18/1991 fostului proprietar G.E., iar prin vânzări succesive a ajuns

în proprietatea sa, fiind atribuit apoi nelegal prin actul administrativ

contestat pârâtei SC P. SA.

Prin sentința civilă nr. 258

din 14 septembrie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

a admis acțiunea și a anulat certificatul contestat pentru 950 mp teren situat

în punctul Gara Tismana.

S-a reținut pentru aceasta

că reclamanta a cumpărat acest teren de la C.Ș. și A. prin contractul de

vânzare autentificat din 15 februarie 1999, parte din el fiind în mod greșit

inclus în certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis în favoarea

SC P. SA.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs SC P. SA și O.C.P.I. Gorj.

În recursul său SC P. SA a

susținut că în mod greșit i-au fost respinse excepțiile lipsei calității

procesuale active a reclamantului C.Ș. care nici la momentul eliberării

certificatului și nici la data sesizării instanței nu avea calitatea de

proprietar al suprafeței de teren; de tardivitate a formulării acțiunii -

instanța de contencios fiind sesizată la mai bine de un an de la data cânt a

luat cunoștință de existența actului - și excepția inadmisibilității pentru

neîndeplinirea procedurii administrative prealabile.

Pe fondul cauzei, recurenta

a susținut că instanța și-a întemeiat hotărârea pe concluziile raportului de

expertiză topometrică fără a ține cont de obiecțiunile formulate.

În recursul său O.C.P.I.

Gorj a susținut că în mod greșit nu s-a admis excepția lipsei calității sale

procesuale pasive, în condițiile în care între ea și reclamant nu există nici

un raport procesual civil, nefiind emise acte administrative care să-l fi

vătămat. În plus, ea nu este succesoarea în drepturi a fostului O.C.O.T.

Neavând calitatea procesuală

pasivă greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând legalitatea și

temeinicia hotărârii pronunțate în raport de criticile formulate, urmează a se

reține ca aceasta se justifică.

Potrivit dispozițiilor art. 11

alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în mod excepțional și numai pentru motive

temeinice, sesizarea instanței de contencios administrativ cu acțiune în

anularea unui act administrativ individual, poate fi făcută și după expirarea

termenului prevăzut de alin. (1) al aceluiași articol, dar nu mai târziu de un

an de la data comunicării sau luării la cunoștință.

Astfel fiind și cum

reclamantei SC A. SRL nu i-a fost comunicat certificatul de atestare a

dreptului de proprietate a cărui anulare face obiectul prezentei cauze, față de

terți nefiind obligatorie comunicarea, termenul de un an urmează a fi socotit

de la momentul luării la cunoștință, respectiv de la momentul transcrierii în

registrul de carte funciară, formă de publicitate imobiliară, când dreptul real

al titularului acestui act a devenit opozabil tuturor.

Prin urmare, față de data

transcrierii 12 septembrie 2002 sub nr. 4866, sesizarea instanței de contencios

la 22 septembrie 2006 este evident făcută peste termenul legal.

Reținerea acestui aspect în

raport de care recursul declarat de SC P. SA este întemeiat face inutilă

cercetarea celorlalte motive de casare.

În ce privește recursul

declarat de O.C.P.I. Gorj, urmează a fi admis, reținându-se lipsa calității

procesuale pasive a acestuia.

Prin acțiune, reclamanta a

chemat în judecată O.C.P.I. Gorj în calitate de succesoare a O.C.O.T, ori, în

mod evident din actul de înființare O.U.G. nr. 41/2004, rezultă că O.C.P.I. a

luat ființă prin reorganizarea O.J.C.G.C. și a Birourilor de carte funciară de

pe lângă judecătorii – ceea ce nu este tot una cu O.C.O.T., unitate cu

personalitate juridică înființată în baza H.G. nr. 477/1990, în subordinea

direcțiilor generale pentru agricultură și industrie alimentară.

Pe de altă parte, chiar dacă

reclamanta a înțeles să cheme în judecată O.C.P.I. Gorj pentru opozabilitatea

hotărârii ce urma să se pronunțe, obligarea acesteia la plata cheltuielilor de

judecată, astfel cum s-a decis prin sentința civilă pronunțată de Curtea de

Apel Craiova este vădit nelegală și netemeinică, nefiind dovedită culpa procesuală

a acesteia, în raport de obiectul cererii.

Văzând dispozițiile art. 313

C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de SC P. SA, sucursala Gorj (P. Gorj) și de O.C.P.I. Gorj împotriva sentinței

civile nr. 258 din 14 septembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

în fond respinge ca tardivă acțiunea formulată față de SC P. SA și pentru lipsa

calității procesuale pasive față de O.C.P.I. Gorj.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 28 mai 2008.