ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8856/2006

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

data de 7 octombrie 2002, reclamanta C.D.M. a chemat în judecată pe

pârâta:

SC H.

SA Târgu Jiu solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, aceasta

să fie obligată să o despăgubească, conform Legii nr.

10/2001, pentru terenul de 20.000 mp și construcție situate în

punctul „Cerna Gura lui Ivan”.

Ulterior, la termenul de

judecată de la 13 noiembrie 2002, a fost introdusă în cauză în

calitate de pârâtă SC H. SA București, întrucât pârâta sucursala H.

Târgu Jiu nu are personalitate juridică (fila 43 dosar fond).

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că tatăl său, C.N.D., a avut în proprietate un teren

în suprafață de 20.000 mp (pe care s-au aflat o construcție

alcătuită din 2 camere și dependințe, 2 grajduri și 2

cotețe) terenuri arabile și fânețe, imobil ce a fost expropriat

prin Decretul nr. 376 din 4 iulie 1973, în prezent pe acesta fiind construit

lacul de acumulare Cerna-Motru-Tismana.

Deși le-a notificat pe pârâte

conform Legii nr. 10/2001 la data de 11 februarie 2002, acestea nu și-au

respectat obligația de a se pronunța printr-o dispoziție sau

decizie motivată în termenul prevăzut de lege. După introducerea

cererii, pârâta SC H. SA București a emis dispoziția nr. 495 din 9

decembrie 2002 prin care i-a respins notificarea cu motivarea că

reclamanta nu a dovedit că pe terenul expropriat de 15.500 mp ar fi

existat construcții și anexe și întrucât investiția a fost

finalizată, imobilul expropriat de 15.500 mp nu se încadrează în

prevederile art. 6 din Legea nr. 10/2001.

Fiind astfel investit, Tribunalul

Gorj, prin sentința civilă nr. 358 din 17 noiembrie 2004, a admis în

parte cererea reclamantei, a anulat decizia nr. 495 din 9 decembrie 2002

emisă de pârâta SC H. SA București și a constatat că

reclamanta este îndreptățită la 145.000.000 lei despăgubiri

bănești pentru un imobil cu destinație de locuință,

respectiv o construcție cu 2 camere și dependințe, precum

și la 26.548.046,67 lei măsuri reparatorii pentru un teren de 20.000

mp.

Prin aceeași sentință

au fost respinse excepțiile invocate de pârâta SC H. SA Târgu Jiu privind:

lipsa calității procesuale active a reclamantei; lipsa

calității procesuale pasive a pârâtei; necompetența

teritorială și a prematurității introducerii acțiunii.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că tatăl reclamantei, defunctul

C.N.D., a avut în proprietate un teren de 20.000 mp și o construcție

cu 2 camere și dependințe, plus teren arabil și fânețe prin

decretul nr. 376/1973 fiindu-i expropriată suprafața de 15.500 mp

situată în comuna Padeș, primind despăgubiri de 1.550 lei.

Reclamanta este moștenitoarea tatălui său conform certificatului

de moștenitor nr. 82 din 12 august 2002, iar imobilul nu mai poate fi

restituit în natură întrucât s-a realizat scopul de utilitate publică

pentru care a fost expropriat, pe el construindu-se C.H.E. Cerna-Motru-Tismana

ce este administrat de către pârâta sucursala H. Târgu Jiu a SC H. SA

București.

S-a apreciat de către

instanță că în speță sunt incidente prevederile art.

11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 cu privire la terenul expropriat, iar în

privința construcțiilor, prevederile art. 2 lit. h) din aceeași

lege.

De asemenea, prima

instanță a mai reținut că în mod greșit pârâta, prin

decizia emisă a apreciat că imobilele în litigiu nu s-ar încadra în

dispozițiile art. 6 din Legea nr. 10/2001 și că acestea nu ar

face obiectul Legii nr. 10/2001, întrucât, în cazul în care pârâta

menținea regimul de proprietate publică, avea obligația de a

emite o ofertă de restituire în echivalent conform art. 6 și pct. 6

din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 și art. 9 și

art. 34 din lege.

În fine, conform celei de a doua

expertize efectuate în cauză, instanța de fond a dedus din valoarea

terenului expropriat, valoarea actualizată a despăgubirilor primite

de autorul recurentei.

Prima instanță a mai

reținut că reclamanta are calitate procesuală activă în

înțelesul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, chiar dacă de pe urma

autorului său au mai rămas și alți moștenitori și

că pârâta SC H. SA Târgu Jiu are calitate procesuală pasivă

întrucât este unitate deținătoare în înțelesul

dispozițiilor art. 21și art. 23 din Legea nr. 10/2001.

În ceea ce privește

competența teritorială, prima instanță a apreciat că

este competentă teritorial să soluționeze cauza întrucât unitatea

deținătoare este SC H. SA Târgu Jiu care este o societate

comercială cu capital majoritar de stat și sunt incidente prevederile

art. 8 C. proc. civ., cererea putând fi introdusă și la instanța

unde domiciliază reclamantul, cum este și cazul în speță.

Hotărârea primei instanțe

a fost confirmată de Curtea de Apel Craiova care, prin decizia civilă

nr. 2899 din 10 noiembrie 2005 a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta

SC H. SA București și SC H. SA, sucursala Hidrocentrale Târgu Jiu.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri a declarat recurs pârâta SC H. SA București, invocând

prevederile art. 304 pct. 3, 6, 7 și 9 C. proc. civ.

Susține, astfel, că atât

tribunalul cât și instanța de apel au pronunțat hotărâri cu

încălcarea prevederilor legale referitoare la competența

teritorială, art. 24 pct. (8) din Legea nr. 10/2001 prevăzând o

competență teritorială specială, respectiv competența

secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială

se află sediul unității deținătoare.

Cum, în speță, unitatea

deținătoare (care a și emis decizia nr. 495 din 9 decembrie 2002

de respingere a notificării adresată de reclamant) este SC H. SA

București cu sediul în București, în mod greșit cauza a fost

soluționată de Tribunalul Gorj, deși competent era Tribunalul

București.

Recurenta mai susține că

instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât, deși prin

acțiunea introductivă de instanță reclamanta a solicitat

obligarea pârâtei la despăgubiri bănești, totuși

instanța a dispus anularea deciziei nr. 495 din 9 decembrie 2002.

În fine, recurenta-pârâtă mai

susține că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele de

fapt sau drept, așa cum cer prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.

și că ambele instanțe au pronunțat hotărâri nelegale

în sensul că au încălcat prevederile Legii nr. 10/2001, H.G. nr.

498/2003, extinzând aplicarea la dincolo de situațiile expres

menționate la care se aplică.

Recursul este fondat pentru motivele

ce succed:

Conform art. 24 alin. (8) din Legea

nr. 10/2001 (anterior modificării prin Legea nr. 247/2005),

competența de soluționare a contestației întemeiată pe

Legea nr. 10/2001, revine secției civile a tribunalului în a cărui

circumscripție teritorială se află sediul unității

deținătoare.

Conform art. 26 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, publicată în M.Of.

nr. 798 din 2 septembrie 2005, decizie sau, după caz, dispoziție

motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în

natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită

la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție

se află sediul unității deținătoare sau, după

caz, al unității învestite cu soluționarea notificării....

Potrivit Capitolului 2 din

Hotărârea nr. 498 din 18 aprilie 2003 pentru aprobarea Normelor

metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, unitate

deținătoare este fie entitatea cu personalitate juridică care

exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau

privată cu privire la un bun ce face obiectul legii), fie entitate cu

personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său,

indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul legii

(regii autonome, societăți/companii naționale și

societăți comerciale cu capital de stat, organizații cooperatiste).

Rezultă, așadar, că

Legea nr. 10/2001 (atât anterior cât și ulterior modificării prin

Legea nr. 247/2005) prevede o competență teritorială

specială în soluționarea cauzelor întemeiate pe acest act normativ

și anume, competența secției civile a tribunalului în a

cărui circumscripție teritorială se află sediul

unității deținătoare. Unitatea deținătoare este

unitate cu personalitate juridică așa cum o definește Legea nr.

10/2001 în art. 21 alin. (1) și Hotărârea nr. 498 din 18 aprilie 2003

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.

10/2001 în Capitolul 2.

În speță, unitatea

deținătoare care are personalitate juridică este SC H. SA

București ce are sediul în municipiul București, ea fiind o societate

comercială cu capital majoritar de stat. De altfel, această unitate a

și emis decizia nr. 495 din 9 decembrie 2002 contestată în prezenta

cauză.

În atare situație,

competența teritorială de soluționare a cauzei aparține

Tribunalului București și nu Tribunalului Gorj.

Atât Tribunalul Gorj cât și

Curtea de Apel Craiova au reținut greșit că sucursala

Hidrocentrale Târgu Jiu care nu are personalitate juridică în cadrul SC H.

SA București, se numește SC H. SA Târgu Jiu și că

această sucursală este o societate comercială cu capital majoritar

de stat.

De asemenea, instanța a

făcut o trimitere greșită la art. 8 C. proc. civ., atâta vreme

cât o lege specială prevede o competență teritorială

specială, neexistând competență alternativă. Aprecierea

instanței că prin respingerea excepției invocată de

pârâta-recurentă se respectă celeritatea și se evită

blocajul procedural la Tribunalul București este nelegală.

Drept urmare, având în vedere

că ambele hotărâri au fost date cu încălcarea competenței

altei instanțe, în baza art. 312 alin. (1) și (6) C. proc. civ.,

recursul declarat în cauză urmează a fi admis, se vor casa ambele

hotărâri și se va trimite cauza spre judecare în primă

instanță la Tribunalul București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta SC H.

SA BUCUREȘTI, cu sediul în București, împotriva deciziei civile nr.

2899 din 10 noiembrie 2005 a Curții de Apel Craiova.

Casează atât decizia atacată

cât și sentința civilă nr. 358 din 17 noiembrie 2004 a

Tribunalului Gorj.

Trimite cauza spre competentă

soluționare în primă instanță la Tribunalul București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 noiembrie 2006.