ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8856/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8856/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 7 octombrie 2002, reclamanta C.D.M. a chemat în judecată pe pârâta: SC H. SA Târgu Jiu solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, aceasta să fie obligată să o despăgubească, conform Legii nr. 10/2001, pentru terenul de 20.000 mp și construcție situate în punctul „Cerna Gura lui Ivan”. Ulterior, la termenul de judecată de la 13 noiembrie 2002, a fost introdusă în cauză în calitate de pârâtă SC H. SA București, întrucât pârâta sucursala H. Târgu Jiu nu are personalitate juridică (fila 43 dosar fond).
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că tatăl său, C.N.D., a avut în proprietate un teren în suprafață de 20.000 mp (pe care s-au aflat o construcție alcătuită din 2 camere și dependințe, 2 grajduri și 2 cotețe) terenuri arabile și fânețe, imobil ce a fost expropriat prin Decretul nr. 376 din 4 iulie 1973, în prezent pe acesta fiind construit lacul de acumulare Cerna-Motru-Tismana. Deși le-a notificat pe pârâte conform Legii nr. 10/2001 la data de 11 februarie 2002, acestea nu și-au respectat obligația de a se pronunța printr-o dispoziție sau decizie motivată în termenul prevăzut de lege.
După introducerea cererii, pârâta SC H. SA București a emis dispoziția nr. 495 din 9 decembrie 2002 prin care i-a respins notificarea cu motivarea că reclamanta nu a dovedit că pe terenul expropriat de 15.500 mp ar fi existat construcții și anexe și întrucât investiția a fost finalizată, imobilul expropriat de 15.500 mp nu se încadrează în prevederile art. 6 din Legea nr. 10/2001. Fiind astfel investit, Tribunalul Gorj, prin sentința civilă nr. 358 din 17 noiembrie 2004, a admis în parte cererea reclamantei, a anulat decizia nr. 495 din 9 decembrie 2002 emisă de pârâta SC H. SA București și a constatat că reclamanta este îndreptățită la 145.000.000 lei despăgubiri bănești pentru un imobil cu destinație de locuință, respectiv o construcție cu 2 camere și dependințe, precum și la 26.548.046,67 lei măsuri reparatorii pentru un teren de 20.000 mp.
Prin aceeași sentință au fost respinse excepțiile invocate de pârâta SC H. SA Târgu Jiu privind: lipsa calității procesuale active a reclamantei; lipsa calității procesuale pasive a pârâtei; necompetența teritorială și a prematurității introducerii acțiunii. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că tatăl reclamantei, defunctul C.N.D., a avut în proprietate un teren de 20.000 mp și o construcție cu 2 camere și dependințe, plus teren arabil și fânețe prin decretul nr. 376/1973 fiindu-i expropriată suprafața de 15.500 mp situată în comuna Padeș, primind despăgubiri de 1.550 lei. Reclamanta este moștenitoarea tatălui său conform certificatului de moștenitor nr. 82 din 12 august 2002, iar imobilul nu mai poate fi restituit în natură întrucât s-a realizat scopul de utilitate publică pentru care a fost expropriat, pe el construindu-se C.H.E.
Cerna-Motru-Tismana ce este administrat de către pârâta sucursala H. Târgu Jiu a SC H. SA București. S-a apreciat de către instanță că în speță sunt incidente prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 cu privire la terenul expropriat, iar în privința construcțiilor, prevederile art. 2 lit. h) din aceeași lege. De asemenea, prima instanță a mai reținut că în mod greșit pârâta, prin decizia emisă a apreciat că imobilele în litigiu nu s-ar încadra în dispozițiile art. 6 din Legea nr. 10/2001 și că acestea nu ar face obiectul Legii nr. 10/2001, întrucât, în cazul în care pârâta menținea regimul de proprietate publică, avea obligația de a emite o ofertă de restituire în echivalent conform art. 6 și pct. 6 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 și art. 9 și art. 34 din lege.
În fine, conform celei de a doua expertize efectuate în cauză, instanța de fond a dedus din valoarea terenului expropriat, valoarea actualizată a despăgubirilor primite de autorul recurentei. Prima instanță a mai reținut că reclamanta are calitate procesuală activă în înțelesul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, chiar dacă de pe urma autorului său au mai rămas și alți moștenitori și că pârâta SC H. SA Târgu Jiu are calitate procesuală pasivă întrucât este unitate deținătoare în înțelesul dispozițiilor art. 21și art. 23 din Legea nr. 10/2001. În ceea ce privește competența teritorială, prima instanță a apreciat că este competentă teritorial să soluționeze cauza întrucât unitatea deținătoare este SC H. SA Târgu Jiu care este o societate comercială cu capital majoritar de stat și sunt incidente prevederile art. 8 C. proc.
civ., cererea putând fi introdusă și la instanța unde domiciliază reclamantul, cum este și cazul în speță. Hotărârea primei instanțe a fost confirmată de Curtea de Apel Craiova care, prin decizia civilă nr. 2899 din 10 noiembrie 2005 a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta SC H. SA București și SC H. SA, sucursala Hidrocentrale Târgu Jiu. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta SC H. SA București, invocând prevederile art. 304 pct. 3, 6, 7 și 9 C. proc. civ. Susține, astfel, că atât tribunalul cât și instanța de apel au pronunțat hotărâri cu încălcarea prevederilor legale referitoare la competența teritorială, art. 24 pct. (8) din Legea nr. 10/2001 prevăzând o competență teritorială specială, respectiv competența secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare.
Cum, în speță, unitatea deținătoare (care a și emis decizia nr. 495 din 9 decembrie 2002 de respingere a notificării adresată de reclamant) este SC H. SA București cu sediul în București, în mod greșit cauza a fost soluționată de Tribunalul Gorj, deși competent era Tribunalul București. Recurenta mai susține că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât, deși prin acțiunea introductivă de instanță reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la despăgubiri bănești, totuși instanța a dispus anularea deciziei nr. 495 din 9 decembrie 2002. În fine, recurenta-pârâtă mai susține că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele de fapt sau drept, așa cum cer prevederile art. 261 pct. 5 C. proc.
civ. și că ambele instanțe au pronunțat hotărâri nelegale în sensul că au încălcat prevederile Legii nr. 10/2001, H.G. nr. 498/2003, extinzând aplicarea la dincolo de situațiile expres menționate la care se aplică. Recursul este fondat pentru motivele ce succed: Conform art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 (anterior modificării prin Legea nr. 247/2005), competența de soluționare a contestației întemeiată pe Legea nr. 10/2001, revine secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare. Conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, publicată în M.Of.
nr. 798 din 2 septembrie 2005, decizie sau, după caz, dispoziție motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al unității învestite cu soluționarea notificării… Potrivit Capitolului 2 din Hotărârea nr. 498 din 18 aprilie 2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, unitate deținătoare este fie entitatea cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii), fie entitate cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul legii (regii autonome, societăți/companii naționale și societăți comerciale cu capital de stat, organizații cooperatiste).
Rezultă, așadar, că Legea nr. 10/2001 (atât anterior cât și ulterior modificării prin Legea nr. 247/2005) prevede o competență teritorială specială în soluționarea cauzelor întemeiate pe acest act normativ și anume, competența secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare. Unitatea deținătoare este unitate cu personalitate juridică așa cum o definește Legea nr. 10/2001 în art. 21 alin. (1) și Hotărârea nr. 498 din 18 aprilie 2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 în Capitolul 2. În speță, unitatea deținătoare care are personalitate juridică este SC H. SA București ce are sediul în municipiul București, ea fiind o societate comercială cu capital majoritar de stat.
De altfel, această unitate a și emis decizia nr. 495 din 9 decembrie 2002 contestată în prezenta cauză. În atare situație, competența teritorială de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București și nu Tribunalului Gorj. Atât Tribunalul Gorj cât și Curtea de Apel Craiova au reținut greșit că sucursala Hidrocentrale Târgu Jiu care nu are personalitate juridică în cadrul SC H. SA București, se numește SC H. SA Târgu Jiu și că această sucursală este o societate comercială cu capital majoritar de stat. De asemenea, instanța a făcut o trimitere greșită la art. 8 C. proc. civ., atâta vreme cât o lege specială prevede o competență teritorială specială, neexistând competență alternativă. Aprecierea instanței că prin respingerea excepției invocată de pârâta-recurentă se respectă celeritatea și se evită blocajul procedural la Tribunalul București este nelegală.
Drept urmare, având în vedere că ambele hotărâri au fost date cu încălcarea competenței altei instanțe, în baza art. 312 alin. (1) și (6) C. proc. civ., recursul declarat în cauză urmează a fi admis, se vor casa ambele hotărâri și se va trimite cauza spre judecare în primă instanță la Tribunalul București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta SC H. SA BUCUREȘTI, cu sediul în București, împotriva deciziei civile nr. 2899 din 10 noiembrie 2005 a Curții de Apel Craiova. Casează atât decizia atacată cât și sentința civilă nr. 358 din 17 noiembrie 2004 a Tribunalului Gorj. Trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță la Tribunalul București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2006.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.