ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3817/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a aflat dosarul nr. 3675/2004 având ca obiect recursul declarat de S.C.S., în contradictoriu cu intimații N.I. și N.M., împotriva deciziei civile nr. 2221 din 5 noiembrie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă. Prin încheierea din 15 aprilie 2005 dată în dosarul mai sus arătat, instanța de recurs a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea dosarului nr. 3347/2004 aflat pe rolul aceleiași instanțe. În dispozitivul încheierii s-a menționat că intimații N.I.

și N.M. au domiciliul în București. La 11 mai 2005, intimații au solicitat prin petiție scrisă îndreptarea erorii materiale din încheierea de mai sus în sensul menționării domiciliului lor real din București, în locul celui eronat înscris în dispozitiv. Aceeași instanță a dat încheierea din 13 mai 2005 prin care a admis cererea și a corectat dispozitivul încheierii anterioare în sensul solicitat. Împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale a declarat recurs S.C.S., susținând că aceasta este nelegală, deoarece în realitate nu există diferențe de adresă, intimații locuind în imobilul situat la adresa actualizată din Bd. D., care anterior era P.R. nr. 8, greșit instanța dând eficiență actelor de identitate ale intimaților, care nu au fost actualizate din culpa exclusivă a intimaților, și neobservând dovezile aflate la dosar care atestă că fosta stradă P.R.

nr. 8 este una și aceeași cu actuala stradă Bd. D. Recursul nu este întemeiat. Stabilirea adresei unei părți din proces este o chestiune de fapt rezultată din interpretarea probei cu înscrisuri administrată. Erorile de fapt pe care se întemeiază o hotărâre judecătorească decurgând din aprecierea eronată a probelor administrate, a constituit motiv de recurs reglementat prin art. 304 pct. 11 C. proc. civ., dar acest text legal a fost abrogat, anterior încheierii atacate cu prezentul recurs, prin O.U.G. nr. 138/2000. Ca urmare, criticile deduse judecății recursului vizează netemeinicia încheierii, nu se încadrează în nici unul din actualele cazuri de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., astfel că nu pot fi primite cu consecința respingerii recursului în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S.C.S. împotriva încheierii din 27 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, dată în dosarul nr. 3675/2004. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2006.