ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3817/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a aflat dosarul nr. 3675/2004

având ca obiect recursul declarat de S.C.S., în contradictoriu cu intimații

N.I. și N.M., împotriva deciziei civile nr. 2221 din 5 noiembrie 2003

pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă.

Prin încheierea din 15 aprilie 2005 dată în dosarul

mai sus arătat, instanța de recurs a dispus suspendarea judecării cauzei, în

temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea dosarului nr.

3347/2004 aflat pe rolul aceleiași instanțe.

În dispozitivul încheierii s-a

menționat că intimații N.I. și N.M. au domiciliul în București.

La 11 mai 2005, intimații au

solicitat prin petiție scrisă îndreptarea erorii materiale din încheierea de

mai sus în sensul menționării domiciliului lor real din București, în locul

celui eronat înscris în dispozitiv.

Aceeași instanță a dat încheierea

din 13 mai 2005 prin care a admis cererea și a corectat dispozitivul încheierii

anterioare în sensul solicitat.

Împotriva încheierii de îndreptare a

erorii materiale a declarat recurs S.C.S., susținând că aceasta este nelegală,

deoarece în realitate nu există diferențe de adresă, intimații locuind în

imobilul situat la adresa actualizată din Bd. D., care anterior era P.R. nr. 8,

greșit instanța dând eficiență actelor de identitate ale intimaților, care nu

au fost actualizate din culpa exclusivă a intimaților, și neobservând dovezile

aflate la dosar care atestă că fosta stradă P.R. nr. 8 este una și aceeași cu

actuala stradă Bd. D.

Recursul nu este întemeiat.

Stabilirea adresei unei părți din

proces este o chestiune de fapt rezultată din interpretarea probei cu

înscrisuri administrată.

Erorile de fapt pe care se întemeiază

o hotărâre judecătorească decurgând din aprecierea eronată a probelor

administrate, a constituit motiv de recurs reglementat prin art. 304 pct. 11 C.

proc. civ., dar acest text legal a fost abrogat, anterior încheierii atacate cu

prezentul recurs, prin O.U.G. nr. 138/2000.

Ca urmare, criticile deduse

judecății recursului vizează netemeinicia încheierii, nu se încadrează în nici

unul din actualele cazuri de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., astfel

că nu pot fi primite cu consecința respingerii recursului în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul S.C.S. împotriva încheierii din 27 mai 2005 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, dată în dosarul nr.

3675/2004.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie

2006.