ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10169/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10169/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin
cererea înregistrată la data de 31 martie 1999 pe rolul Judecătoriei sectorului
1 București reclamanta N.S. a chemat în judecată pârâții Consiliul Local al
sectorului 1 și O.P. solicitând anularea contractului de vânzare cumpărare nr.
1883/1996 încheiat între SC H.N. SA și pârâta O.P. privind apartamentul nr. 12
situat în sectorul 2 și atribuirea acestui apartament în deplină proprietate și
liniștită posesie. In subsidiar a solicitat obligarea pârâtului Consiliul Local
al sectorului 1 la plata de despăgubiri.
În
motivarea cererii s-a arătat că reclamanta este unica moștenitoare a soțului
său care a moștenit apartamentul în litigiu de la autorul său. Apartamentul a
fost naționalizat în baza Decretului 92/1950 cu încălcarea prevederilor art. II.
La
data de 15 iunie 1999 reclamanta a solicitat introducerea în cauză, în calitate
de pârâți, a Consiliului General al Municipiului București și SC H.N. SA.
Prin
sentința civilă nr. 19122 din 15 noiembrie 1999 Judecătoria sectorului 1 a
declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Tribunalul
București, secția a V-a civilă, prin sentința nr. 229 din 22 martie 2000 a
declinat competența în favoarea Judecătoriei sectorului 1, iar Curtea de Apel
București, secția a III-a civilă, prin sentința nr. 111 din 10 mai 2000 a
stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București
reținând că obiectul acțiunii îl constituie revendicarea unui imobil care are o
valoare de inventar de 273.791.970 lei.
După
înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului București reclamanta și-a precizat
acțiunea în sensul că a înțeles să cheme în judecată și pe pârâta T.E.G.
Prin
sentința nr. 215 din 18 martie 2002 Tribunalul București, secția a V-a civilă,
a admis în parte acțiunea, a obligat pârâtele O.P. și T.E.G. să lase
reclamantei în deplină proprietate și posesie apartamentul în litigiu și a
respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind anularea contractelor de
vânzare cumpărare.
În
considerentele sentinței s-a reținut că apartamentul în litigiu a fost
transformat în două unități locative distincte care au fost vândute prin
contractele nr. 1883/1996 și 1884/1996 pârâtelor O.P. și T.E.G.
Instanța
a procedat la compararea titlurilor de proprietate și a dat preferință titlului
reclamantei.
Capătul
de cerere privind anularea contractelor de vânzare cumpărare a fost respins
întrucât nu s-a invocat nici un motiv de nulitate.
Împotriva
sentinței au declarat apel pârâtele O.P. și T.E.G., Consiliul Local al
sectorului 1 București, Municipiul București prin Primarul General și
reclamanta N.S.
În
apelul pârâtelor O.P. și T.E.G. s-a susținut că apartamentul a trecut cu titlu
valabil în proprietatea statului, iar contractele de vânzare cumpărare s-au
încheiat cu respectarea dispozițiilor Legii 112/1995.
În
apelul declarat de Consiliul Local al sectorului 1 s-a susținut că acesta nu
are calitate procesuală pasivă întrucât nu deține imobilul în litigiu.
Municipiul
București prin Primarul General a susținut în apelul său că în mod greșit s-a
reținut nevalabilitatea titlului statului, iar vânzarea apartamentului a fost
făcută cu respectarea prevederilor Legii 112/1995.
Reclamanta
N.S. a arătat în apelul său a arătat că greșit a fost respins capătul de cerere
privind anularea contractelor de vânzare cumpărare întrucât a făcut dovada că
vânzătoarea a fraudat legea când a vândut apartamentul.
Curtea
de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 46 A din 31 ianuarie
2003 a admis apelurile declarate de pârâții O.P., T.E.G., Consiliul Local al
sectorului 1, Municipiul București prin Primarul General și a schimbat în tot
sentința, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată reținând, în esență,
că imobilul a trecut cu titlu valabil în proprietatea statului întrucât
reclamanta nu a făcut dovada încălcării prevederilor Decretului 92/1950.
De
asemenea, reclamanta a formulat acțiunea de anulare a contractelor de vânzare
cumpărare după termenul de 3 ani de la înstrăinare, cumpărătorii bucurându-se
de prezumția bunei credințe.
Recursul
declarat de reclamanta N.S. a fost admis prin decizia civilă nr. 2485 din 29
martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizia atacată fiind
casată cu trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecarea apelurilor.
Instanța
de recurs a reținut că instanța de apel nu s-a pronunțat dacă apelul formulat
de reclamantă este sau nu declarat în termen. De asemenea, este necesar a se
pune în discuție și aspectul privind formularea acțiunii după 3 ani de la data
înstrăinării apartamentului și dacă în speță se aplică dispozițiile Legii
10/2001, față de cererea reclamantei formulată conform art. 47 din această
lege. Este necesar a se rezolva și cererea subsidiară privind despăgubirile
solicitate de reclamantă.
Curtea
de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 279A din 19 mai 2006
a respins ca tardiv apelul reclamantei N.S. și ca nefondate apelurile declarate
de pârâți.
În
considerentele deciziei s-a reținut că apelul reclamantei este tardiv, fiind
declarat la data de 24 ianuarie 2003 în condițiile în care sentința i-a fost
comunicată la 24 iunie 2002.
În
legătură cu apelurile pârâților s-a reținut că statul nu are titlu valabil și
în mod corect instanța de fond, comparând titlurile prezentate a dat preferință
titlului reclamantei, iar contractele de vânzare cumpărare s-au încheiat cu
respectarea dispozițiilor Legii 112/1995.
Excepția
lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al sectorului 1
invocată de pârâtele O.P. și T.E.G. nu se mai pune în discuție deoarece
pârâtele au renunțat la susținerea acesteia.
Împotriva
deciziei instanței de apel au formulat recurs pârâții Consiliul Local al
sectorului 1, O.P., T.E.G. și reclamanta N.S.
Pârâtul
Consiliul Local al sectorului 1 și-a întemeiat recursul în baza art. 304 pct. 7
și 9 C. proc. civ. susținând că în mod greșit s-a reținut că pârâtele O.P. și
T.E.G. au renunțat la susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive a
Consiliului Local al sectorului 1, iar din considerentele deciziei nu rezultă
motivele pentru care instanța de apel a considerat că această parte are
calitate procesuală pasivă.
Recursul
pârâtelor O.P. și T.E.G. a fost întemeiat în baza art. 304 pct. 4 și 9 C. proc.
civ. pentru următoarele motive:
-
imobilul în litigiu ă fost preluat cu titlu valabil în proprietatea statului
-
contractele de vânzare cumpărare au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor
Legii 112/1995, pârâtele fiind de bună credință.
În
recursul reclamantei N.S., neîntemeiat în drept, s-a susținut că ambele
contracte de vânzare cumpărare au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor
Legii nr. 112/1995 astfel încât sunt lovite de nulitate absolută.
Recursurile
întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 4, 7 și 9 C. proc. civ. sunt fondate,
dar pentru un alt motiv de ordine publică, pus în discuția părților din oficiu,
conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Astfel,
potrivit modificărilor aduse Codului de procedură civilă [art. 2 pct. 1 lit. b)
și pct. 2 și art. 282 alin. (1)] prin Legea nr. 219/2005, publicată la 14 iulie
2005, judecătoriile judecă în primă instanță procesele și cererile în materie
civilă când valoarea obiectului nu depășește 500.000 RON, iar eventualul apel
trebuie să fie soluționat de tribun alin.
Or,
apelurile declarate în cauză nu erau soluționate la data intrării în vigoare a
Legii nr. 219/2005 și, în raport de valoarea obiectului litigiului, au devenit
ulterior de competența tribunalului.
In
consecință, potrivit art. II alin. (2) din Legea nr. 219/2005 [text care derogă
de la art. 725 alin. (2) C. proc. civ.] Curtea de Apel București nu mai avea
posibilitatea legală să soluționeze apelurile, ci trebuia să le trimită la
instanța ierarhic inferioară.
Așa
fiind, conform art. 304 pct.3 și art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ.,
recursurile vor fi admise și se va casa decizia atacată, cu trimiterea cauzei
la Tribunalul București pentru soluționarea apelurilor declarate de reclamanta
N.S. și pârâții O.P., T.E.G., Municipiul București prin Primarul General și
Consiliul Local al sectorului 1 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite
recursurile declarate de reclamanta N.S. și pârâții Consiliul Local al
sectorului 1 București, O.P. și T.E.G. împotriva deciziei civile nr. 279 A din
19 mai 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă.
Casează
decizia atacată și trimite cauza la Tribunalul București pentru soluționarea
apelurilor declarate de reclamanta N.S. și pârâții O.P., T.E.G., Municipiul
București prin Primarul General și Consiliul Local al sectorului 1 București
împotriva sentinței civile nr. 215 din 18 martie 2002 a Tribunalului București,
secția a V-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,
astăzi 8 decembrie 2006.