ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 299/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 21 septembrie

2005, Curtea de Apel Cluj a disjuns cererea având ca obiect contestația la

titlu privind sentința civilă nr. 63/2004, a Tribunalului Cluj, pronunțată în

dosarul nr. 9100/2003, pe care a declinat-o, spre competentă soluționare,

Tribunalului Cluj.

Pentru a pronunța astfel, instanța

de fond a considerat că se impune disjungerea cauzei privind contestația la

titlu și a trimis cauza, pe acest aspect, Tribunalului Cluj, în raport cu

dispozițiile art. 400 alin. (2) C. proc. civ. De asemenea, a suspendat judecata

cauzei, conform art. 244 pct. 1 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri a

formulat recurs, M.I., criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât în mod

greșit, instanța de fond a disjuns cererea sa și a trimis cauza, privind

contestația la titlu, Tribunalului Cluj, când, de fapt, Înalta Curte de Casație

și Justiție, prin decizia nr. 3681/2005, a statuat că această cerere trebuie

soluționată de Curtea de Apel Cluj.

De asemenea, în atare situație, nu

se mai impunea nici suspendarea cauzei conform art. 244 pct. 1 C. proc. civ.

Recursul este întemeiat și va fi

admis.

Față de cererea formulată de

recurentul-reclamant, instanța de fond avea obligația de a clarifica obiectul

acestuia, respectiv raportul juridic dedus judecății. Pe de altă parte, prin

decizia nr. 3681/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că este

competentă să soluționeze pricina, curtea de apel, potrivit dispozițiilor Legii

nr. 554/2004 și ale art. 3 alin. (1) C. proc. civ., situație în care greșit

instanța de fond a dispus disjungerea și suspendarea conform art. 244 pct. 1.

S-a susținut de intimați, faptul că

recursul ar fi inadmisibil, apărare care nu poate fi avută în vedere, atâta

vreme, cât chiar ei au arătat în întâmpinare că motivele de recurs formulate

sunt neîntemeiate.

Cu ocazia rejudecării pricinii,

instanța curții de apel, pentru că ea este competentă în speță, va stabili

obiectul plângerii recurentului-reclamant, deci cadrul procesual, îndeplinind,

astfel, dispozițiile art. 129 alin. ultim C. proc. civ.

Prin urmare, judecata pricinii se

impune a fi reluată, instanța de fond trebuind să judece pricina cu care a fost

învestită.

Față de toate aceste considerente,

Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de M.I., va

casa încheierea din data de 21 septembrie 2005 și va trimite cauza, spre

continuarea judecății, la aceiași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de M.I.

împotriva încheierii din 21 septembrie 2005, a Curții de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr.

15918/2005.

Casează încheierea atacată și

trimite cauza, spre continuarea judecății, la aceiași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 ianuarie 2006.