ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3222/2003

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București sub nr. 170 din 14 ianuarie 2003, reclamanta S.C. P. SA Apahida, județul Cluj, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea H.G. nr. 969/2002, în partea privind Anexa 10, pozițiile 316-323. Totodată, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin hotărârea atacată, întregul său patrimoniu a fost inclus în domeniul public al comunei Apahida, deși capitalul social al societății care cuprinde atât teren în suprafață de 72.078 ha, cât și fonduri bănești, a fost subscris de numeroase persoane fizice, care sunt acționari ai societății.

În ședința publică de la 6 februarie 2003, instanța, în temeiul art. 137 și 158 C. proc. civ., a pus în discuția părților excepția de necompetență teritorială a Curții de Apel București, în raport cu dispozițiile art. 6 din Legea nr. 29/1990. Prin sentința civilă nr. 130 din 6 februarie 2003, instanța sesizată a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj. Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut că dispozițiile art. 6 din Legea nr. 29/1990, potrivit cărora judecarea acțiunilor formulate în baza art. 1 din aceiași lege este de competența instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul, au caracter de normă specială, care se aplică cu prioritate față de norma generală prevăzută la art. 5 C. proc.

civ. Totodată, instanța a respins susținerea potrivit căreia norma de competență prevăzută la art. 6 din Legea nr. 29/1990 reglementează o competență alternativă și personală, în favoarea reclamantei. La rândul său, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 491 din 24 aprilie 2003, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, reținând că art. 6 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 nu stabilește o competență teritorială absolută, ci are doar caracterul unei norme de protecție în favoarea reclamantului, acesta având dreptul să aleagă între normele dreptului comun în materie, respectiv art. 5 C. proc. civ. și norma de protecție prevăzută la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 29/1990.

Instanța a mai reținut că față de dispozițiile art. 158 alin. (5) C. proc. civ., odată aleasă instanța de către reclamantă, aceasta nu mai poate reveni asupra opțiunii sale. Totodată, Curtea de Apel Cluj a constatat existența unui conflict negativ de competență, în sensul reglementării art. 20 pct. 2 C. proc. civ. și, în conformitate cu prevederile art. 21 și art. 22 alin.(3) din același cod, a înaintat dosarul Curții Supreme de Justiție, pentru a hotărî asupra conflictului. Constatând că în cauza dedusă judecății s-a ivit un conflict negativ de competență, în sensul reglementării art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Curtea urmează să stabilească instanța, competentă teritorial să soluționeze cauza.

Potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, judecarea acțiunilor formulate în baza art. 1 din aceiași lege este de competența instanței, în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul. În raport cu norma de drept comun în materie de competență teritorială, respectiv art. 5 C. proc. civ., potrivit căreia cererea se face la instanța domiciliului pârâtului, reglementarea art. 6 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 instituie o normă de protecție în favoarea reclamantului, acesta având dreptul să aleagă între norma de drept comun și norma de protecție. Prin urmare, nu este vorba de o normă imperativă, ci doar de opțiunea reclamantei care, odată făcută, nu mai poate reveni asupra sa, iar instanța este obligată să țină seama de această opțiune.

Cum reclamanta a înțeles să renunțe la favoarea competenței teritoriale și a depus acțiunea la instanța domiciliului pârâtului, competența de soluționare a cauzei revine acestei instanțe, respectiv Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC P. SA Apahida, județul Cluj și pârâtul Guvernul României, în favoarea Curții de Apel București. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2003.