ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2967/2003

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 8

ianuarie 2003 la Tribunalul Cluj, reclamantul R.A. a solicitat anularea

deciziei nr. 1999 din 10 decembrie 2002 emisă de pârâta Direcția Generală de

Muncă și Solidaritate Socială a județului Cluj și obligarea pârâtei să-i acorde

drepturile care i se cuvin, în conformitate cu Decretul-lege nr. 118/1990.

Tribunalul Cluj, secția comercială

și de contencios administrativ, a invocat din oficiu excepția de necompetență

materială, excepție care a fost admisă și prin încheierea civilă nr. 540/C din

11 februarie 2003, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel Cluj.

Hotărând astfel, tribunalul a reținut că, potrivit

art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, de aprobare a O.G. nr. 105/1999,

pentru modificarea și completarea Decretului-lege nr. 118/1990, stabilirea și

plata drepturilor prevăzute în acest act normativ se fac de către direcția

generală de muncă și protecție socială teritorială prin hotărâre, iar împotriva

hotărârii, persoana interesată poate face contestație în termen de 30 de zile

de la data comunicării, la curtea de apel, conform Legii contenciosului

administrativ nr. 29/1990.

Prin sentința civilă nr. 447 din 17

aprilie 2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Cluj și pentru rezolvarea conflictului negativ de competență

astfel ivit, a dispus trimiterea dosarului la Curtea Supremă de Justiție.

Curtea de Apel Cluj a reținut că în

cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (4) din O.G. nr. 105/1999 și

pentru acțiunile formulate în baza Decretului-lege nr. 118/1990, competența de

soluționare aparține tribunalelor.

Învestită în soluționarea

prezentului conflict negativ de competență, Curtea va stabili competența în

favoarea Tribunalului Cluj, pentru următoarele considerente:

Acțiunea formulată de reclamantul

R.A. are ca obiect anularea deciziei emisă de pârâta Direcția Generală de Muncă

și Solidaritate Socială a județului Cluj, în aplicarea Decretului-lege nr.

118/1990 și obligarea direcției pârâte să-i recunoască drepturile acordate prin

acest act normativ, persoanelor persecutate, din motive politice, de dictatura

instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în

străinătate ori constituite în prizonieri.

Decretul-lege nr. 118/1990

republicat, prevede în art. 11 alin. (2) și (4) că stabilirea și plata

drepturilor se fac de către direcțiile teritoriale de muncă și protecție

socială, iar împotriva deciziei, persoana interesată poate face contestație

potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.

Actul normativ sus-menționat nu

cuprinde norme de competență materială, derogatorii de la dreptul comun

prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., pentru procesele și

cererile de contencios administrativ.

În consecință, reținând

că în cauză se contestă actul administrativ întocmit de un serviciu public

descentralizat la nivel județean, Curtea constată că Tribunalul Cluj a fost

corect sesizat să se pronunțe în primă instanță asupra cererii formulate în

baza Decretului-lege nr. 118/1990.

Dispozițiile art. 7 alin. (4) din

O.G. nr. 105/1999, care prevăd expres competența materială a curții de apel, nu

sunt aplicabile în cauză.

Prin Legea nr. 189/2000 s-a aprobat

O.G. nr. 105/1999 și s-a prevăzut următorul cuprins pentru titlul actului

normativ: „Ordonanță privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de

către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940,

până la 6 martie 1945, din motive etnice”.

În atare situație, se

constată că O.G. nr. 105/1999 reprezintă un act normativ, distinct de

Decretul-lege nr. 118/1990, având ca obiect de reglementare drepturile acordate

persoanelor persecutate din motive etnice, iar nu drepturile pretinse în cauza

de față pentru persecuția din motive politice, de dictatura instaurată cu

începere de la 6 martie 1945.

Pentru considerentele expuse, Curtea

va stabili că Tribunalul Cluj este competent să se pronunțe în primă instanță

asupra acțiunii formulate de reclamantul R.A., în contradictoriu cu pârâta

Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială a județului Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei privind pe R.A. și Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială

a județului Cluj, în favoarea Tribunalului Cluj.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 octombrie 2003.