ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3219/2003

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 13 ianuarie 2003 la

Tribunalul Cluj, reclamantul B.I. a solicitat anularea deciziei nr. 2031 din 9

decembrie 2002, emisă de pârâta Direcția Generală de Muncă și Solidaritate

Socială a județului Cluj și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile care i se

cuvin în conformitate cu Decretul-lege nr. 118/1990.

Tribunalul Cluj, secția comercială

și de contencios administrativ, a invocat din oficiu excepția de necompetență

materială, excepție care a fost admisă și prin încheierea civilă nr. 742 din 24

februarie 2003, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel Cluj.

Hotărând astfel, tribunalul a

reținut că, potrivit art. 7 alin. (1) și (4) din Legea nr. 189/2000, de

aprobare a O.G. nr. 105/1999, pentru modificarea și completarea Decretului-lege

nr. 118/1990, stabilirea și plata drepturilor prevăzute în acest act normativ

se fac de către direcția generală de muncă și protecție socială teritorială,

prin hotărâre, iar împotriva hotărârii, persoana interesată poate face

contestație în termen de 30 de zile de la data comunicării, la curtea de apel,

conform Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990

Prin sentința civilă nr. 473 din 23

aprilie 2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Cluj și pentru rezolvarea conflictului negativ de competență

astfel ivit, a dispus trimiterea dosarului la Curtea Supremă de Justiție.

Curtea de Apel Cluj a

reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (4) din O.G.

nr. 105/1999 și că, pentru acțiunile formulate în baza Decretului-lege

nr.,118/1990, competența de soluționare aparține tribunalului.

Învestită în soluționarea prezentului

conflict negativ de competență, ivit în condițiile art. 20 pct. 2 C. proc.

civ., Curtea va stabili competența în favoarea Tribunalului Cluj, pentru

următoarele considerente:

Acțiunea formulată de reclamantul B.V. are ca

obiect, anularea deciziei emisă de pârâta Direcția Generală de Muncă și

Solidaritate Socială a județului Cluj, în aplicarea Decretului-lege nr.

118/1990 și obligarea direcției pârâte să-i recunoască drepturile acordate prin

acest act normativ, persoanelor persecutate din motive politice, de dictatura

instaurată, cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în

străinătate ori constituite în prizonieri.

Decretul-lege nr. 118/1990,

republicat, prevede în art. 11 alin. (2) și (4) că stabilirea și plata

drepturilor se fac de către direcțiile teritoriale de muncă și protecție

socială, iar împotriva deciziei, persoana interesată poate face contestație

potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.

Actul normativ sus-menționat nu

cuprinde norme de competență materială derogatorii de la dreptul comun prevăzut

de art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., pentru procesele și cererile de

contencios administrativ.

În consecință, reținând că în cauză

se contestă actul administrativ întocmit de un serviciu public descentralizat

la nivel județean, Curtea constată că Tribunalul Cluj a fost corect sesizat să

se pronunțe în primă instanță, asupra cererii formulate în baza Decretului-lege

nr. 118/1990.

Dispozițiile art. 7 alin. (4) din

O.G. nr. 105/1999, care prevăd expres competența materială a curții de apel, nu

sunt aplicabile în cauză.

Prin Legea nr. 189/2000 s-a aprobat

O.G. nr. 105/1999 și s-a prevăzut următorul cuprins pentru titlul actului

normativ: „Ordonanță privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de

către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940,

până la 6 martie 1945, din motive etnice”.

În atare situație, se

constată că O.G. nr. 105/1999 reprezintă un act normativ, distinct de

Decretul-lege nr. 118/1990, având ca obiect de reglementare drepturile acordate

persoanelor persecutate din motive etnice, iar nu drepturile pretinse în cauza

de față, pentru persecuția din motive politice, de dictatura instaurată cu

începere de la 6 martie 1945.

Pentru considerentele expuse, Curtea

va stabili că Tribunalul Cluj este competent să se pronunțe în primă instanță

asupra acțiunii formulate de reclamantul B.I., în contradictoriu cu pârâta

Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială a județului Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei privind pe reclamantul B.I. și pârâta Direcția Generală de Muncă și

Solidaritate Socială Cluj, în favoarea Tribunalului Cluj.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 octombrie 2003.