ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6852/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6852/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursurilor de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Reclamanta R.A. a formulat plângere împotriva Dispoziției nr. 117 din 14
ianuarie 2005 emisă de Primarul municipiului Dej, deoarece i-a fost respinsă
cererea prin care a solicitat despăgubiri bănești, ca urmare a demolării
imobilului situat în municipiul Dej înscris în C.F. nr. top 889, 890/1,
893/1/2/1.
A solicitat anularea dispoziției de respingere a notificării și
obligarea la acordarea despăgubirilor conform Legii nr. 10/2001.
În motivarea acțiunii se arată că a primit pentru imobilul demolat în anul
1989 o despăgubire de 80.000 lei pentru clădire și 2426 lei pentru teren.
Solicită despăgubiri astfel cum au fost stabilite în raportul de evaluare.
Tribunalul Cluj, prin sentința civilă nr. 768 din 10 iunie 2005 a admis
plângerea reclamantei, a anulat Dispoziția Primarului de respingere a
notificării; a fost obligat Primarul municipiului Dej la acordarea de
despăgubiri în favoarea reclamantei pentru imobilul menționat, compus din teren
în suprafață de 1213 mp și construcții, în sumă de 15.366 dolari SUA la cursul
în lei în funcție de cursul valutar B.N.R. la data plății.
Instanța a reținut că „notificarea” este întemeiată pentru cota de
½ din imobil aferentă reclamantei și a fraților săi menționați în
sentință. Pentru cealaltă cotă de ½ reclamanta nu s-a conformat
solicitării instanței de a depune acte pentru a proba legătura de rudenie
invocată.
Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru
minori și familie, prin decizia civilă nr. 5 din 4 ianuarie 2006 a respins
apelurile reclamantei R.A. și pârâților Primarul municipiului Dej și Primăria
municipiului Dej.
Instanța de apel a reținut că în mod corect prima instanță a stabilit că
reclamanta nu a dovedit că este îndreptățită la atribuirea despăgubirilor
pentru întregul imobil.
În ce privește apelul pârâților s-a reținut că reclamanta este
îndreptățită să i se acorde despăgubiri chiar dacă nu era proprietară tabulară
la data exproprierii, deoarece conform art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,
republicată, în absența unor probe contrare existența dreptului de proprietate
se prezumă a fi cea recunoscută de actul normativ care a dispus preluarea. Se
mai arată că la data exproprierii imobilului despăgubirile erau plafonate,
astfel că foștii proprietari au dreptul la despăgubiri reprezentând diferența
dintre suma actualizată plătită și valoarea imobilului. Acest lucru a făcut
instanța de fond în baza raportului de evaluare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta R.A. și pârâta
Primăria municipiului Dej prin Primar.
În recursul reclamantei se susține, în esență, că este îndreptățită la
despăgubiri pentru întregul imobil și va depune acte de stare civilă și
arborele genealogic pentru a dovedi drepturile sale. Se mai arată că și-a
exprimat dezacordul pentru evaluarea imobilului la suma de 82.426 lei.
Recursul se privește ca nefondat.
Instanțele au reținut în mod corect că la data exproprierii
despăgubirile erau plafonate și în consecință au acordat reclamantei diferența
de valoare în cota dovedită. În ce privește această cotă recurenta nu a depus
actele de care face vorbire în motivarea recursului.
Pârâta, în recursul său, susține că „notificatoarea” a fost despăgubită
la data exproprierii, sumă ce reprezintă mai mult decât valoarea reală a
imobilului. În plus D.G.F.P. Cluj a avizat negativ acordarea despăgubirilor.
Și acest recurs este nefondat.
Existând o diferență între suma primită la data exproprierii imobilului,
teren și construcție, și valoarea de piață a acestora la data „notificării”,
instanțele în mod corect au stabilit în favoarea reclamantei diferența de
valoare [art. 11 alin. (6) din Legea nr. 10/2001].
În cauză s-a apelat la documentele de evaluare depuse la dosar, niciuna
dintre părți nesolicitând efectuarea unei expertize judiciare.
Faptul că D.G.F.P. Cluj a dat un aviz negativ nu îi conferă calitate
procesuală și deci nu este fondată cererea recurentei privind trimiterea cauzei
spre rejudecare.
Acordarea în concret a despăgubirilor stabilite de instanță este o
chestiune de executare și se va realiza conform legii și nu avizului D.G.F.P.
Cluj.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,
ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de
reclamanta R.A. și pârâta Primăria Municipiului Dej prin Primar împotriva
deciziei civile nr. 5/A din 4 ianuarie 2006 a Curții de Apel Cluj, ca
nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iulie 2006.