ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6328/2006

Deliberând asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 304 din 1 aprilie

2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a fost admisă

contestația formulată de contestatoarea R.E. în contradictoriu cu intimata

Primăria municipiului București și s-a dispus anularea dispoziției nr. 2653 din

16 martie 2004 emisă de primar.

Intimata a fost obligată să

stabilească și să acorde contestatoarei măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001

pentru terenul în suprafață de 179 mp situat în București.

În pronunțarea acestei hotărâri,

instanța de fond a reținut că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate

asupra imobilului din București, compus dintr-o construcție (cameră, bucătărie,

debara și antereu) și teren în suprafață de 179 mp prin contractul de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1274 din 5 februarie 1974.

Imobilul a fost expropriat în baza

Decretului nr. 5/1983, construcția fiind demolată, astfel cum rezultă din

adresa nr. 4471 din 20 septembrie 2001 emisă de SC T. SA, iar pe teren a fost

construit un bloc de locuințe.

Prin notificarea adresată conform

Legii nr. 10/2001, reclamanta a solicitat despăgubiri bănești pentru terenul în

litigiu.

Intimata, prin dispoziție nr. 2653

din 16 martie 2004 a respins notificarea reclamantei pe motiv că aceasta nu a

făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului și nici dovada

calității de moștenitor.

Tribunalul a constatat că această

dispoziție a fost emisă cu încălcarea art. 4 alin. (1) și art. 22 din Legea nr.

10/2001 și art. 22.1 lit. a) din H.G. nr. 498/2003.

Astfel, chiar în cuprinsul

notificării, reclamanta a arătat că înțelege să dovedească dreptul de

proprietate asupra imobilului prin actul de vânzare-cumpărare autentificat în

anul 1974 și a anexat adresa nr. 4471 din 20 septembrie 2001 emisă de SC T.A.

SA, din care rezultă că imobilul a fost expropriat de la reclamantă.

În situația în care intimata ar fi

avut nelămuriri putea să solicite reclamantei înscrisuri suplimentare, așa cum

prevăd dispozițiile art. 22.4 și art. 23.1 alin. ultim din Normele metodologice

de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003 și nu să

respingă notificarea pentru nedepunerea în termenul legal a actelor

doveditoare.

Având în vedere caracterul reparator

al Legii nr. 10/2001 și constatând că s-a făcut dovada dreptului de proprietate

asupra imobilului, cu actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1274 din 5

februarie 1974, tribunalul a anulat dispoziția contestată și a stabilit că

reclamantei i se cuvin măsurile reparatorii prevăzute de art. 10, art. 11 și art.

33 din Legea nr. 10/2001. În acest sens a obligat-o pe intimată să stabilească

și să acorde reclamantei măsurile reparatorii pentru imobil.

Apelul declarat de pârâtul

Municipiul București prin Primarul general a fost respins ca nefondat prin

decizia nr. 1644 A din 14 decembrie 2005.

S-a reținut că, potrivit art. 23 din

Legea nr. 10/2001 republicată după modificările aduse prin Legea nr. 247/2005,

ce sunt de imediată aplicare, legiuitorul a prevăzut că actele doveditoare pot

fi depuse până la data soluționării notificării.

Din interpretarea acestui text de

lege, rezultă că actele doveditoare pot fi depuse de notificator până la

soluționarea definitivă a notificării, moment ce coincide cu epuizarea căilor

de atac în justiție împotriva dispoziției emise conform Legii nr. 10/2001.

Or, contractul de vânzare-cumpărare

autentificat în anul 1974, ce reprezintă titlul de proprietate al reclamantei

asupra imobilului, a fost depus la instanța de fond în calea de atac a

contestației, astfel încât tribunalul în mod corect a reținut acest titlu ca

mijloc de probă în cauză.

La termenul prevăzut de lege,

împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul București prin

Primarul general criticând-o ca fiind nelegală și invocând motivele de casare

prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Recurentul susține în esență că

dispoziția emisă respectă cu strictețe prevederile Legii nr. 10/2001 ce impun

persoanelor îndreptățite obligația de a depune toate actele doveditoare pe care

își sprijină demersul de a obține măsuri reparatorii.

Că în tot intervalul acordat de lege

completării dosarelor, intimata-contestatoare nu a depus la dispoziția comisiei

de aplicare a Legii nr. 10/2001 acte din care să reiasă cu certitudine

calitatea de persoană îndreptățită asupra imobilului revendicat.

În mod greșit au fost interpretate

dispozițiile art. 22, devenit art. 23 din Legea nr. 10/2001 republicată de

către instanțe deoarece actele doveditoare trebuiau depuse la dosarul ce a stat

la baza emiterii dispoziției contestate asupra temeiniciei căreia instanța era

investită să se pronunțe și nu să fie luate în considerație înscrisuri depuse

ulterior emiterii actului menționat.

Analizând recursul, în limita

motivului de nelegalitate invocat, deoarece pct. 10 al art. 304 C. proc. civ. a

fost abrogat anterior declarării recursului (22 februarie 2006) prin Legea nr. 219/2005,

se va constata că acesta nu este fondat.

În mecanismul de aplicare a Legii nr.

10/2001, prima etapă o reprezintă procedura administrativă prealabilă,

reglementată de art. 22-26 din legea republicată, iar obligația persoanei

îndreptățite de a depune actele doveditoare este stabilită de art. 23 din Legea

nr. 10/2001 republicată.

Anterior modificării Legii nr. 10/2001,

persoana îndreptățită era obligată să depună actele doveditoare până la data de

1 iulie 2003, termen prelungit ultima dată prin O.U.G. nr. 10/2003,

În prezent, conform art. 23 din

Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificată pin Legea nr. 247/2005,

legiuitorul a prevăzut că actele doveditoare pot fi depuse „până la data

soluționării notificării”.

Ca urmare, entitatea investită cu

soluționarea notificării are obligația să ia în considerare toate actele depuse

până la data emiterii deciziei sau dispoziției motivate. Stabilirea momentului

până la care, în etapa procedurii administrative, persoana îndreptățită poate

să depună actele doveditoare, nu limitează posibilitatea instanței, investită

cu acțiunea întemeiată pe art. 26 din lege, de a soluționa procesul, în cadrul

procedurii judiciare, numai pe baza actelor depuse în etapa procedurii

administrative.

Obligația pentru instanță de

soluționa pricina doar pe baza înscrisurilor depuse în etapa anterioară

demersului judiciar ar avea efect îngrădirea accesului la justiție, recunoscut

prin art. 21 din Constituția României și a dreptului la un proces echitabil

consacrat atât prin Constituție cât și prin art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, ceea ce ar fi inadmisibil.

Că, în cadrul procedurii judiciare,

persoana îndreptățită poate să administreze probe o prevede chiar art. 26 alin.

(4) din Legea nr. 10/2001 republicată: „În cazul în care dispoziția motivată de

soluționare a cererii de restituire în natură este atacată în justiție de

persoană îndreptățită, în funcție de probele de la dosar, entitatea care a emis

dispoziția va adopta o poziție procesuală raportată la aceasta”.

Ca urmare, în cauză, în mod judicios

instanța de apel a păstrat hotărârea instanței de fond care a luat în

considerare proba depusă de intimata-reclamantă, respectiv contractul de

vânzare-cumpărare autentificat în anul 1974, înscris ce atestă calitatea

acesteia de proprietate al imobilului în litigiu.

Față de cele ce preced și în baza

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul general.

În temeiul art. 274 C. proc. civ. va

obliga recurentul să plătească intimatei-reclamante suma de 500 RON cu titlu de

cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul general

împotriva deciziei nr. 1644 A din 14 decembrie 2005 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a III-a civilă.

Obligă recurentul-pârât Municipiul

București la cheltuieli de judecată în sumă de 500 RON către

intimata-contestatoare R.E.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie 2006.