ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7143/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7143/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 270

din 14 iunie 2005, Tribunalul Vrancea l-a condamnat pe inculpatul C.Șt., la 2

ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 – art. 174 alin.

(1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (1) lit. a),

alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen. și, la pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

durată de un an.

Inculpatului i-au fost

interzise drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 C.

pen., iar în baza art. 113 alin. (3) din același cod, inculpatul a fost obligat

la tratament medical pe durata executării pedepsei.

Totodată, inculpatul a fost

obligat să plătească despăgubiri părții civile Z.D. în sumă de 20.000.000 lei.

Inculpatul, împreună cu

soția sa are 6 copii, locuiau toți în gazdă la familia M.D. în comuna Movilița,

jud. Vaslui, întrucât locuința le-a fost distrusă de inundații.

Între inculpat și vecinii

săi existau relații tensionate generate de împrejurarea că inculpatul accepta

să presteze diferite munci pentru sume inferioare celor practicate în

localitate până la acea dată.

Pe fondul acestor relații

tensionate, la 5 octombrie 2004, inculpatul a fost supus unor altercații din

partea unui grup de mai multe persoane din care făcea partea Z.D., P.I. și P.A.

Ulterior, când părțile

vătămate Z.D., P.I. și P.A. au trecut prin fața casei în care locuia

inculpatul, acesta, enervat, a ieșit cu o furcă lovindu-l peste mână pe P.I.

Apoi, inculpatul l-a lovit

cu furca pe A.D., după care i-a aplicat lovituri asupra zonei capului lui Z.D. însă

acesta a parat loviturile prin ridicarea mâinilor, însă loviturile fiind

puternice au atins totuși zona craniană a părții vătămate.

Curtea de Apel Galați, prin

decizia penală nr. 409/ A din 12 octombrie 2005, a respins apelul inculpatului.

Prin recursul declarat,

inculpatul C.Șt., susținut de apărătorul său, a solicitat, în principal

schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor în

infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen.

În subsidiar, a cerut să se

rețină că a acționat în stare de provocare și să i se reducă pedeapsa.

Recursul inculpatului, este

în parte fondat.

În urma examinării

lucrărilor dosarului, se constată că fapta și vinovăția inculpatului sunt cert

dovedite și corect încadrate în infracțiunea de tentativă de omor.

Prin loviturile cu furca, în

direcția capului, care au fost parate prin ridicarea mâinilor deasupra capului

de către partea vătămată, de o mare intensitate încât coada furcii s-a rupt

provocându-i dubla fractură cubitus stg. și fractură metacarpian II mâna

stângă, leziuni ce au necesitat îngrijiri medicale de 45-50 zile, este evident

că inculpatul a prevăzut posibilitatea de a suprima viața victimei, consecință

pe care, chiar dacă nu a urmărit-o, a acceptat-o, astfel încât fapta sa

întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor așa

cum corect au reținut instanțele.

Așa fiind, sub acest aspect

recursul inculpatului nu este fondat.

Recursul este fondat

referitor la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului.

Sub acest aspect, instanțele

nu au avut în vedere, în suficientă măsura circumstanțele reale în care

inculpatul a ajuns să săvârșească tentativa la infracțiunea de omor și nu au

evaluat și acordat semnificația cuvenită datelor ce caracterizează persoana

inculpatului.

Astfel, instanțele ar fi

trebuit să rețină că inculpatul împreună cu soția și cei 6 copii sinistrați,

rămași fără locuință în urma inundațiilor, s-au stabilit în comuna Movilița, în

gazdă și era în relații ostile cu locuitorii comunei întrucât pentru a-și

câștiga existența a acceptat să presteze munci agricole ocazionale pentru sume

de bani inferioare.

Sub acest aspect, prin

declarația dată în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a arătat că „Pe

data de 8 octombrie 2004 m-am deplasat împreună cu soția și un fiu al meu la un

magazin din comuna Movilița pentru a cumpăra un trening. În apropiere erau mai

multe persoane între care și partea vătămată care au început să-mi facă

diferite reproșuri în sensul că aș lucra în sat, la români pe bani puțini ...

am avut altercații și mai înainte deoarece îmi făceau același reproș. Am

încercat să calmez spiritele dar, aceștia au devenit agresivi ... Mă urmărea un

grup format din 4 bărbați și 4 femei, între care și Z.D.”.

Or, în raport de aceste

împrejurări în care inculpatul a ajuns să comită fapta, de datele ce

caracterizează persoana inculpatului, de situația sa grea familială și de

conduita sa sinceră în cursul procesului, existau suficiente temeiuri pentru a

se concluziona că scopul pedepsei aplicate poate fi realizat fără executarea în

regim privativ de libertate, și drept urmare se impunea suspendarea executării

pedepsei sub supraveghere, în condițiile art. 86

1

C. pen., pe un

termen de încercare de 4 ani și 6 luni.

Neprocedând în acest mod,

urmează să fie admis recursul inculpatului și să fie casate hotărârile atacate,

numai sub acest aspect, urmând să se dispună suspendarea executării pedepsei de

2 ani și 6 luni închisoare pe un termen de încercare de 4 ani și 6 luni în

cursul căruia recurentul inculpat să se supună următoarelor obligații:

a) să se prezinte în ultima

zi lucrătoare a fiecărei luni la judecătorul delegat cu supravegherea executării

de la Tribunalul Vrancea;

b) să anunțe, în prealabil

judecătorul desemnat cu supravegherea executării, orice schimbare de domiciliu,

reședință sau locuință, și orice deplasare care depășește 8 zile precum și

întoarcerea;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

recurentul inculpat C.Șt. împotriva deciziei penale nr. 409/ A din 12 octombrie

2005 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Casează decizia penală

atacată și sentința penală nr. 270 din 14 iulie 2005 a Tribunalului Vrancea,

numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.

În baza art. 86

1

C.

pen., dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 6

luni închisoare pe un termen de încercare de 4 ani și 6 luni.

În baza art. 86

3

alin.

(1) C. pen., obligă recurentul inculpat ca pe durata termenului de încercare să

se supună următoarelor obligații:

a) să se prezinte în ultima

zi lucrătoare a fiecărei luni la judecătorul delegat cu supravegherea executării

de la Tribunalul Vrancea;

b) să anunțe, în prealabil

judecătorul desemnat cu supravegherea executării, orice schimbare de domiciliu,

reședință sau locuință, și orice deplasare care depășește 8 zile precum și

întoarcerea;

Menține celelalte dispoziții

a hotărârii atacate.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în suma de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 decembrie 2006.