ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4604/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4604/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 94 din 22

martie 2006 a Tribunalului Vaslui a fost condamnat inculpatul B.C.C., la

pedeapsa închisorii de 10 ani și 4 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174

– art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 lit.

a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen.

S-a interzis inculpatului

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., pe

durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsă durata arestării preventive de la 12 iulie 2995 la zi.

S-a admis, în parte acțiunea civilă

formulată de partea civilă A.O. și în baza art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 998

C. civ., a fost obligat inculpatul să achite părții civile A.O. suma de

10.200.000 lei ROL (1020 RON), cu titlu de despăgubiri civile.

Instanța de fond a reținut

următoarele:

Inculpatul B.C.C. este căsătorit,

are 2 copii minori și locuiește în casa părinților soției din satul Drujești

împreună cu aceștia, gospodărind împreună.

Casa acestora se învecinează cu

imobilul în care locuia victima N.Șt. împreună cu B.M., fiind despărțită de un

gard confecționat din plasă de sârmă, confecționat de inculpat cu materialele

victimei.

De mai mult timp între părți au

apărut conflicte de la acest gard, mai ales când victima se afla sub influența

băuturilor alcoolice.

În ziua de 9 iunie 2005, prin jurul

orelor 17,00, inculpatul s-a deplasat la marginea satului la un teren

proprietatea socrilor săi, F.V. și I. și când a revenit acasă, în jurul orelor

18,00, a auzit scandal în curtea locuinței sale.

Când s-a apropiat a văzut în curte

victima N.Șt., care era în stare de ebrietate, înjurându-i și amenințându-i pe

socrii și pe soția sa, B.L.A., care se aflau în fața casei, spunându-le că-i va

deposeda de bunuri.

Inculpatul B.C.C. avea asupra sa un

sac cu iarbă și o coasă, a intrat în curte și le-a lăsat lângă poartă după care

a luat un bici cu coada din sârmă împletită din căruța socrului său și s-a dus

către victimă, împingând-o spre poartă pentru a o scoate din curte, în drum, cu

intenția de a aplana conflictul.

Apoi inculpatul a legat poarta de

acces în curte cu o sârmă, însă la scurt timp victima a revenit încercând să

intre din nou în curte, împingându-se în poartă și adresând din nou cuvinte

jignitoare și amenințări la adresa familiei inculpatului.

Apoi când victima trecea pe drum

spre casa martorului B.I., aflată la câțiva metri distanță, inculpatul B.C.C. a

luat dintr-o grămadă de lemne o bucată de arac din salcâm și s-a dus după

victimă, aplicându-i mai multe lovituri cu bățul în zona capului și peste corp,

când victima era în drumul sătesc.

Inculpatul B.C.C. s-a retras apoi în

ograda sa și a blocat poarta de acces cu un lemn.

Victima N.Șt. a revenit la poarta

inculpatului apoi a plecat spre casa sa, căzând în drum în fața porții. De

acolo a fost luată de concubina sa B.M., aceasta aflând astfel de la victimă că

a fost lovită cu un lemn în zona capului, de către inculpat și prezenta urme

vizibile de sânge în zona capului și pe haine.

Inculpatul B.C.C. a aruncat aracul

la grămada de lemne din curte, iar seara l-a pus pe foc.

Din probele administrate rezultă

fără dubiu că victima a fost lovită cu un băț, obiect capabil să producă

leziuni craniene severe ce au avut ca urmare moartea victimei.

Victima a fost transportată apoi cu

ambulanța la Spitalul municipiului Bârlad iar apoi, în regim de urgență, la

Spitalul de Neurochirurgie nr. 3 Iași, unde a decedat imediat după miezul

nopții, în ziua de 10 iunie 2005.

Din raportul de necropsie rezultă că

moartea victimei a fost violentă și s-a datorat comei cerebrale traumatice

consecința contuziei cerebrale difuze, contuziei de trunchi cerebral, hemoragiei

subarahnoidiene, hematomului subdural masiv și a hematomului intracerebral,

produsă în cadrul unui traumatism cranio-cerebral acut deschis, cu fractură de

calotă craniană iradiat la baza craniului.

Se concluzionează în expertiză că

aspectul și topografia leziunilor pledează pentru posibilitatea producerii lor

prin loviri active, repetate, cu corp contondent.

Obiectul contondent folosit de

inculpat la săvârșirea faptei a fost apt să producă o vătămare, fiind un obiect

dur, față de zona vitală vizată, capul, și aplicarea repetată a loviturilor,

vătămarea având ca urmare moartea victimei.

Fiind interogat inculpatul B.C.C.

recunoaște și regretă săvârșirea faptei arătând că a comis-o în legitimă

apărare.

Fiind expertizat psihiatric în

cadrul Comisiei de specialitate din cadrul Spitalului medico-legal Vaslui prin

raportul de expertiză nr. 50/ PA din 14 iulie 2005 se concluzionează că

inculpatul B.C.C. prezintă o tulburare de personalitate anxioasă evitantă,

stare depresivă reactivă situțională și a comis fapta pentru care este cercetat

cu discernământ.

Din probele administrate rezultă că

inculpatul s-a aflat într-o stare de tulburare în momentul săvârșirii faptei,

tulburare pricinuită de comportamentul victimei anterior lovirii precum și după

vătămarea produsă, fapt ce a avut ca rezultat o atitudine violentă bazată pe

faptul că membrii familiei acestuia au fost agresați verbal, chiar în curtea

acestora, aspecte sesizate de inculpat la sosirea acasă și ulterior, pe

parcursul derulării conflictului.

Nu sunt aplicabile în cauză

prevederile art. 44 alin. (2

1

) și nici ale art. 44 alin. (3) C. pen.,

întrucât inculpatul a lovit victima cu aracul, după ce acesta plecase din

curtea casei sale, urmărind-o în drumul public, lovind-o într-o zonă vitală,

capul, în mod repetat și cu intensitate, iar obiectul era capabil să producă o

vătămare, care a avut ca urmare moartea victimei.

De asemenea, există disproporție

vădită între atac, respectiv insultele verbale adresate de victimă inculpatului

în curtea casei acestora și în drumul sătesc și așa-zisa apărare a inculpatului

B.C.C. care a lovit victima după ce aceasta fusese îndepărtată din curte și

plecase într-o altă direcție, inculpatul a urmărit victima pentru a o lovi.

În drept, fapta inculpatului B.C.C.

de a lovi victima N.Șt. în mod repetat, cu un băț de salcâm, în zona capului și

peste corp, cauzându-i leziuni traumatice severe, evidențiate în raportul de

necropsie și care au dus la decesul acesteia întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art.

175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

La individualizarea judiciară a

pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în vedere în cadrul criteriilor

generale prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social ridicat al

faptei comise, modalitatea concretă a săvârșirii faptei, precum și

circumstanțele personale ale inculpatului care este infractor primar, a

recunoscut faptele și le regretă și este de acord cu repararea prejudiciului

proporțional gradului său de vinovăție și a comis fapta în stare de provocare,

împrejurări ce constituie circumstanțe atenuante prevăzute de art. 73 lit. b), art.

74 lit. a) și c) C. pen. și efectele acestora, prevăzute de art. 76 lit. a) C.

pen.

La termenul de judecată din 16

noiembrie 2005 fiica victimei A.A. prezentă în instanță precizează că se

constituie parte civilă în cauză cu suma de 1530 RON daune materiale

reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de înmormântarea victimei.

C.A.S. Iași s-a constituit parte

civilă în cauză cu suma de 987,2 RON, actualizată la data executării

reprezentând cheltuieli ocazionate de asistența medicală acordată victimei N.Șt.

internată în Spitalul Clinic de Urgență Sfânta Treime Iași.

C.A.S. Vaslui s-a constituit parte

civilă în cauză cu suma de 756,67 RON, actualizată la data executării,

reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport efectuate cu ocazia

deplasării victimei N.Șt. cu ambulanța la Spitalul de Adulți Bârlad și Spitalul

de Neurochirurgie nr. 3 Iași.

Având în vedere circumstanța

atenuantă a scuzei provocării reținută în favoarea inculpatului B.C.C. instanța

a apreciat că prin fapta sa inculpatul a avut o contribuție de 2/3 la

producerea prejudiciului, motiv pentru care a admis în parte acțiunea părții civile

A.O.

În termen legal inculpatul B.C.C. a

apelat sentința penală sus-menționată, solicitând achitarea, invocând legitima

apărare, dispozițiile art. 44

1

C. pen., faptul că victima a venit de

mai multe ori la domiciliul său, amenințându-l, iar când inculpatul a legat

poarta, victima a încercat din nou să intre în curte și atunci inculpatul i-a

aplicat o lovitură cu un băț pentru a-l îndepărta.

Inculpatul mai invocă faptul că

victima era o persoană violentă, faptul că el are anumite suferințe psihice și în

momentul respectiv a intrat în panică și a lovit-o pe partea vătămată.

Prin decizia penală nr. 160 din 30

mai 2006, Curtea de Apel Iași a respins apelul declarat de inculpat, constatând

criticile nefondate.

Astfel atitudinea victimei de a

agresa verbal familia inculpatului și de a se deplasa la domiciliul acesteia au

fost reținute și evaluate corespunzător ca circumstanțe ale provocării.

Circumstanța legitimei apărări nu

s-a conturat în nici un moment al conflictului. Pentru a exista o legitimă

apărare, trebuie ca asupra inculpatului sau familiei acestuia să fie exercitat

un atac material, direct, imediat și injust, ori acest fapt nu a existat nici

un moment.

Atitudinea necorespunzătoare verbală

a victimei nu poate fi asimilată unui atac material. De asemenea, atitudinea și

modalitatea în care a acționat inculpatul, care s-a înarmat cu acel băț, a

urmărit victima pe un drum public și i-a aplicat cu intensitate lovituri

violente și dese în zona capului și a corpului, profitând și de neputința

acesteia de a se apăra nu reprezintă aspecte care să contureze o legitimă

apărare ci, o intenție vădit a inculpatului de a lovi violent victima.

Starea de boală psihică a

inculpatului nu a condus la existența vreunui element de legitimă apărare,

întrucât inculpatul a săvârșit fapta cu discernământ (conform expertizei

psihiatrice), iar modalitatea în care a acționat, atât în urmărirea victimei,

cât și în loviturile aplicate nu pot să-l disculpe pe acesta.

Chiar dacă intenția inculpatului nu

a fost directă de a omorî victima, modalitățile în care și-a desfășurat actele

materiale, obiectul material folosit au conturat clar faptul că putea și

trebuia să prevadă rezultatul produs.

Împotriva deciziei penale nr. 160

din 30 mai 2006 a Curții de Apel Iași, în termen legal a declarat recurs

inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

O primă critică vizează împrejurarea

că în mod greșit s-a dispus condamnarea sa pentru infracțiunea de omor

calificat întrucât a comis fapta în legitimă apărare, fiind incidente dispozițiile

art. 44 alin. (2

1

) C. pen., victima agresându-l anterior, exercitând

violențe și asupra familiei sale.

A doua critică privește greșita

încadrare juridică a faptei, aceasta întrunind elementele constitutive ale

infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte întrucât nu a acționat

cu intenția de a ucide, ci pentru a îndepărta victima din locuința sa.

Inculpatul mai critică hotărârea

recurată și sub aspectul individualizării pedepsei pe care o consideră prea

aspră în raport cu datele care circumstanțiază persoana sa și cu împrejurările

în care a săvârșit fapta.

Examinând hotărârile pronunțate în

cauză prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct. 14, 17 și 18 C. proc.

pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce

urmează:

Referitor la prima critică formulată

de inculpat instanțele au reținut corect în sarcina inculpatului săvârșirea

infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.,

cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

În fapt, în seara zilei de 9 iunie

2005, inculpatul a lovit-o pe victima N.Șt. în mod repetat cu un băț în zona

capului și peste corp, cauzându-i leziuni traumatice severe, ce au condus la

decesul acesteia.

În favoarea inculpatului a fost

reținută circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C.

pen., acesta aflându-se într-o stare de tulburare pricinuită de atitudinea

victimei, care a proferat injurii și amenințări la adresa familiei

inculpatului.

Dispozițiile art. 44 alin. (2

1

)

C. pen., nu sunt aplicabile în speță pentru a fi în prezența legitimei apărări.

Potrivit dispozițiilor legale

invocate se prezumă că este în legitimă apărare, și acela care săvârșește fapta

pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violență,

viclenie, efracție sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuință, încăpere,

dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea.

Din modalitatea în care s-au derulat

faptele nu rezultă că inculpatul a acționat pentru a împiedica pătrunderea

victimei în curte în vreuna din modalitățile prevăzute de art. 44 alin. (2

1

)

C. pen.

Astfel, victima, care se afla în

curtea inculpatului, adresând injurii și amenințări familiei acestuia, a fost

împinsă de inculpat spre poartă, însă după ce a ieșit a revenit la poartă

adresând din nou amenințări.

Victima nu a reușit să pătrundă în

curte și, în timp ce se deplasa pe drum spre casa martorului B.I. aflată la

câțiva metri distanță a fost ajunsă din urmă de inculpat și lovită de către

acesta.

Inculpatul a lovit-o pe victimă după

ce încercarea acesteia de a pătrunde în curte eșuase și fără ca victima să

exercite un atac de natura celui la care se referă art. 44 alin. (2) C. pen.

Nefiind îndeplinite cerințele art. 44

alin. (2) C. pen., cu privire la atac, nu suntem în prezența legitimei apărări

și deci nici a excesului justificat, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 44

alin. (3) C. pen.

Cea de a doua critică este, de

asemenea, nefondată.

Inculpatul a susținut că fapta sa

constituie infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută

de art. 183 C. pen., întrucât nu a avut intenția să omoare victima.

Infracțiunea prevăzută de art. 183 C.

pen., este o infracțiune praeterintenționată, întrucât inculpatul acționează cu

intenție în ceea ce privește lovirea victimei și este în culpă în raport cu

rezultatul mai grav care se produce, moartea acesteia.

Din modalitatea în care a acționat

inculpatul, lovirea victimei cu intensitate în zone vitale, cu un obiect

contondent, provocându-i leziuni grave ce au condus la deces, rezultă că acesta

a avut reprezentarea rezultatului letal al acțiunii sale, acceptând

posibilitatea producerii lui.

Ultimul motiv de recurs referitor la

greșita individualizare a pedepsei este nefondat, nefiind incidente

dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

La individualizarea pedepsei au fost

avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul

de pericol social ridicat al faptei comise, împrejurările săvârșirii acesteia,

persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine

procesuală sinceră, a săvârșit fapta în stare de provocare, este căsătorit și

are în întreținere doi copii minori.

În favoarea inculpatului au fost

reținute circumstanțe atenuante, iar pedeapsa coborâtă sub minimul special

prevăzut de lege, astfel că o nouă reducere a acesteia nu se impune.

În raport cu cele expuse, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform art. 385

16

raportat la art. 381 C. proc. pen., se va deduce prevenția de la 12 iulie 2005

la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.C.C. împotriva deciziei penale nr. 160 din 30 mai 2006

a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsa aplicată,

perioada arestării preventive de la 12 iulie 2005 la 19 iulie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 lei noi cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma

de 100 lei noi, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 iulie 2006.â