ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4604/2006

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 94 din 22 martie 2006 a Tribunalului Vaslui a fost condamnat inculpatul B.C.C., la pedeapsa închisorii de 10 ani și 4 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen. S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 12 iulie 2995 la zi.

S-a admis, în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă A.O. și în baza art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să achite părții civile A.O. suma de 10.200.000 lei ROL (1020 RON), cu titlu de despăgubiri civile. Instanța de fond a reținut următoarele: Inculpatul B.C.C. este căsătorit, are 2 copii minori și locuiește în casa părinților soției din satul Drujești împreună cu aceștia, gospodărind împreună. Casa acestora se învecinează cu imobilul în care locuia victima N.Șt. împreună cu B.M., fiind despărțită de un gard confecționat din plasă de sârmă, confecționat de inculpat cu materialele victimei. De mai mult timp între părți au apărut conflicte de la acest gard, mai ales când victima se afla sub influența băuturilor alcoolice.

În ziua de 9 iunie 2005, prin jurul orelor 17,00, inculpatul s-a deplasat la marginea satului la un teren proprietatea socrilor săi, F.V. și I. și când a revenit acasă, în jurul orelor 18,00, a auzit scandal în curtea locuinței sale. Când s-a apropiat a văzut în curte victima N.Șt., care era în stare de ebrietate, înjurându-i și amenințându-i pe socrii și pe soția sa, B.L.A., care se aflau în fața casei, spunându-le că-i va deposeda de bunuri. Inculpatul B.C.C. avea asupra sa un sac cu iarbă și o coasă, a intrat în curte și le-a lăsat lângă poartă după care a luat un bici cu coada din sârmă împletită din căruța socrului său și s-a dus către victimă, împingând-o spre poartă pentru a o scoate din curte, în drum, cu intenția de a aplana conflictul.

Apoi inculpatul a legat poarta de acces în curte cu o sârmă, însă la scurt timp victima a revenit încercând să intre din nou în curte, împingându-se în poartă și adresând din nou cuvinte jignitoare și amenințări la adresa familiei inculpatului. Apoi când victima trecea pe drum spre casa martorului B.I., aflată la câțiva metri distanță, inculpatul B.C.C. a luat dintr-o grămadă de lemne o bucată de arac din salcâm și s-a dus după victimă, aplicându-i mai multe lovituri cu bățul în zona capului și peste corp, când victima era în drumul sătesc. Inculpatul B.C.C. s-a retras apoi în ograda sa și a blocat poarta de acces cu un lemn. Victima N.Șt. a revenit la poarta inculpatului apoi a plecat spre casa sa, căzând în drum în fața porții.

De acolo a fost luată de concubina sa B.M., aceasta aflând astfel de la victimă că a fost lovită cu un lemn în zona capului, de către inculpat și prezenta urme vizibile de sânge în zona capului și pe haine. Inculpatul B.C.C. a aruncat aracul la grămada de lemne din curte, iar seara l-a pus pe foc. Din probele administrate rezultă fără dubiu că victima a fost lovită cu un băț, obiect capabil să producă leziuni craniene severe ce au avut ca urmare moartea victimei.

Victima a fost transportată apoi cu ambulanța la Spitalul municipiului Bârlad iar apoi, în regim de urgență, la Spitalul de Neurochirurgie nr. 3 Iași, unde a decedat imediat după miezul nopții, în ziua de 10 iunie 2005. Din raportul de necropsie rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat comei cerebrale traumatice consecința contuziei cerebrale difuze, contuziei de trunchi cerebral, hemoragiei subarahnoidiene, hematomului subdural masiv și a hematomului intracerebral, produsă în cadrul unui traumatism cranio-cerebral acut deschis, cu fractură de calotă craniană iradiat la baza craniului. Se concluzionează în expertiză că aspectul și topografia leziunilor pledează pentru posibilitatea producerii lor prin loviri active, repetate, cu corp contondent.

Obiectul contondent folosit de inculpat la săvârșirea faptei a fost apt să producă o vătămare, fiind un obiect dur, față de zona vitală vizată, capul, și aplicarea repetată a loviturilor, vătămarea având ca urmare moartea victimei. Fiind interogat inculpatul B.C.C. recunoaște și regretă săvârșirea faptei arătând că a comis-o în legitimă apărare. Fiind expertizat psihiatric în cadrul Comisiei de specialitate din cadrul Spitalului medico-legal Vaslui prin raportul de expertiză nr. 50/ PA din 14 iulie 2005 se concluzionează că inculpatul B.C.C. prezintă o tulburare de personalitate anxioasă evitantă, stare depresivă reactivă situțională și a comis fapta pentru care este cercetat cu discernământ.

Din probele administrate rezultă că inculpatul s-a aflat într-o stare de tulburare în momentul săvârșirii faptei, tulburare pricinuită de comportamentul victimei anterior lovirii precum și după vătămarea produsă, fapt ce a avut ca rezultat o atitudine violentă bazată pe faptul că membrii familiei acestuia au fost agresați verbal, chiar în curtea acestora, aspecte sesizate de inculpat la sosirea acasă și ulterior, pe parcursul derulării conflictului. Nu sunt aplicabile în cauză prevederile art. 44 alin. (2 1 ) și nici ale art. 44 alin. (3) C. pen., întrucât inculpatul a lovit victima cu aracul, după ce acesta plecase din curtea casei sale, urmărind-o în drumul public, lovind-o într-o zonă vitală, capul, în mod repetat și cu intensitate, iar obiectul era capabil să producă o vătămare, care a avut ca urmare moartea victimei.

De asemenea, există disproporție vădită între atac, respectiv insultele verbale adresate de victimă inculpatului în curtea casei acestora și în drumul sătesc și așa-zisa apărare a inculpatului B.C.C. care a lovit victima după ce aceasta fusese îndepărtată din curte și plecase într-o altă direcție, inculpatul a urmărit victima pentru a o lovi. În drept, fapta inculpatului B.C.C. de a lovi victima N.Șt. în mod repetat, cu un băț de salcâm, în zona capului și peste corp, cauzându-i leziuni traumatice severe, evidențiate în raportul de necropsie și care au dus la decesul acesteia întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în vedere în cadrul criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social ridicat al faptei comise, modalitatea concretă a săvârșirii faptei, precum și circumstanțele personale ale inculpatului care este infractor primar, a recunoscut faptele și le regretă și este de acord cu repararea prejudiciului proporțional gradului său de vinovăție și a comis fapta în stare de provocare, împrejurări ce constituie circumstanțe atenuante prevăzute de art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) și c) C. pen. și efectele acestora, prevăzute de art. 76 lit. a) C. pen. La termenul de judecată din 16 noiembrie 2005 fiica victimei A.A.

prezentă în instanță precizează că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 1530 RON daune materiale reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de înmormântarea victimei. C.A.S. Iași s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 987,2 RON, actualizată la data executării reprezentând cheltuieli ocazionate de asistența medicală acordată victimei N.Șt. internată în Spitalul Clinic de Urgență Sfânta Treime Iași. C.A.S. Vaslui s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 756,67 RON, actualizată la data executării, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport efectuate cu ocazia deplasării victimei N.Șt. cu ambulanța la Spitalul de Adulți Bârlad și Spitalul de Neurochirurgie nr. 3 Iași.

Având în vedere circumstanța atenuantă a scuzei provocării reținută în favoarea inculpatului B.C.C. instanța a apreciat că prin fapta sa inculpatul a avut o contribuție de 2/3 la producerea prejudiciului, motiv pentru care a admis în parte acțiunea părții civile A.O. În termen legal inculpatul B.C.C. a apelat sentința penală sus-menționată, solicitând achitarea, invocând legitima apărare, dispozițiile art. 44 1 C. pen., faptul că victima a venit de mai multe ori la domiciliul său, amenințându-l, iar când inculpatul a legat poarta, victima a încercat din nou să intre în curte și atunci inculpatul i-a aplicat o lovitură cu un băț pentru a-l îndepărta. Inculpatul mai invocă faptul că victima era o persoană violentă, faptul că el are anumite suferințe psihice și în momentul respectiv a intrat în panică și a lovit-o pe partea vătămată.

Prin decizia penală nr. 160 din 30 mai 2006, Curtea de Apel Iași a respins apelul declarat de inculpat, constatând criticile nefondate. Astfel atitudinea victimei de a agresa verbal familia inculpatului și de a se deplasa la domiciliul acesteia au fost reținute și evaluate corespunzător ca circumstanțe ale provocării. Circumstanța legitimei apărări nu s-a conturat în nici un moment al conflictului. Pentru a exista o legitimă apărare, trebuie ca asupra inculpatului sau familiei acestuia să fie exercitat un atac material, direct, imediat și injust, ori acest fapt nu a existat nici un moment. Atitudinea necorespunzătoare verbală a victimei nu poate fi asimilată unui atac material.

De asemenea, atitudinea și modalitatea în care a acționat inculpatul, care s-a înarmat cu acel băț, a urmărit victima pe un drum public și i-a aplicat cu intensitate lovituri violente și dese în zona capului și a corpului, profitând și de neputința acesteia de a se apăra nu reprezintă aspecte care să contureze o legitimă apărare ci, o intenție vădit a inculpatului de a lovi violent victima. Starea de boală psihică a inculpatului nu a condus la existența vreunui element de legitimă apărare, întrucât inculpatul a săvârșit fapta cu discernământ (conform expertizei psihiatrice), iar modalitatea în care a acționat, atât în urmărirea victimei, cât și în loviturile aplicate nu pot să-l disculpe pe acesta.

Chiar dacă intenția inculpatului nu a fost directă de a omorî victima, modalitățile în care și-a desfășurat actele materiale, obiectul material folosit au conturat clar faptul că putea și trebuia să prevadă rezultatul produs. Împotriva deciziei penale nr. 160 din 30 mai 2006 a Curții de Apel Iași, în termen legal a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. O primă critică vizează împrejurarea că în mod greșit s-a dispus condamnarea sa pentru infracțiunea de omor calificat întrucât a comis fapta în legitimă apărare, fiind incidente dispozițiile art. 44 alin. (2 1 ) C. pen., victima agresându-l anterior, exercitând violențe și asupra familiei sale. A doua critică privește greșita încadrare juridică a faptei, aceasta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte întrucât nu a acționat cu intenția de a ucide, ci pentru a îndepărta victima din locuința sa.

Inculpatul mai critică hotărârea recurată și sub aspectul individualizării pedepsei pe care o consideră prea aspră în raport cu datele care circumstanțiază persoana sa și cu împrejurările în care a săvârșit fapta. Examinând hotărârile pronunțate în cauză prin prisma dispozițiilor art. 385 9 pct. 14, 17 și 18 C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Referitor la prima critică formulată de inculpat instanțele au reținut corect în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. În fapt, în seara zilei de 9 iunie 2005, inculpatul a lovit-o pe victima N.Șt.

în mod repetat cu un băț în zona capului și peste corp, cauzându-i leziuni traumatice severe, ce au condus la decesul acesteia. În favoarea inculpatului a fost reținută circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., acesta aflându-se într-o stare de tulburare pricinuită de atitudinea victimei, care a proferat injurii și amenințări la adresa familiei inculpatului. Dispozițiile art. 44 alin. (2 1 ) C. pen., nu sunt aplicabile în speță pentru a fi în prezența legitimei apărări. Potrivit dispozițiilor legale invocate se prezumă că este în legitimă apărare, și acela care săvârșește fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violență, viclenie, efracție sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea.

Din modalitatea în care s-au derulat faptele nu rezultă că inculpatul a acționat pentru a împiedica pătrunderea victimei în curte în vreuna din modalitățile prevăzute de art. 44 alin. (2 1 ) C. pen. Astfel, victima, care se afla în curtea inculpatului, adresând injurii și amenințări familiei acestuia, a fost împinsă de inculpat spre poartă, însă după ce a ieșit a revenit la poartă adresând din nou amenințări. Victima nu a reușit să pătrundă în curte și, în timp ce se deplasa pe drum spre casa martorului B.I. aflată la câțiva metri distanță a fost ajunsă din urmă de inculpat și lovită de către acesta. Inculpatul a lovit-o pe victimă după ce încercarea acesteia de a pătrunde în curte eșuase și fără ca victima să exercite un atac de natura celui la care se referă art. 44 alin. (2) C. pen.

Nefiind îndeplinite cerințele art. 44 alin. (2) C. pen., cu privire la atac, nu suntem în prezența legitimei apărări și deci nici a excesului justificat, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 44 alin. (3) C. pen. Cea de a doua critică este, de asemenea, nefondată. Inculpatul a susținut că fapta sa constituie infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., întrucât nu a avut intenția să omoare victima. Infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., este o infracțiune praeterintenționată, întrucât inculpatul acționează cu intenție în ceea ce privește lovirea victimei și este în culpă în raport cu rezultatul mai grav care se produce, moartea acesteia.

Din modalitatea în care a acționat inculpatul, lovirea victimei cu intensitate în zone vitale, cu un obiect contondent, provocându-i leziuni grave ce au condus la deces, rezultă că acesta a avut reprezentarea rezultatului letal al acțiunii sale, acceptând posibilitatea producerii lui. Ultimul motiv de recurs referitor la greșita individualizare a pedepsei este nefondat, nefiind incidente dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei comise, împrejurările săvârșirii acesteia, persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine procesuală sinceră, a săvârșit fapta în stare de provocare, este căsătorit și are în întreținere doi copii minori.

În favoarea inculpatului au fost reținute circumstanțe atenuante, iar pedeapsa coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, astfel că o nouă reducere a acesteia nu se impune. În raport cu cele expuse, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Conform art. 385 16 raportat la art. 381 C. proc. pen., se va deduce prevenția de la 12 iulie 2005 la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C.C. împotriva deciziei penale nr. 160 din 30 mai 2006 a Curții de Apel Iași. Deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 12 iulie 2005 la 19 iulie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei noi cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei noi, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 iulie 2006.â