ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3656/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Brașov, la data de 24 februarie 2005, reclamantul M.A.

a solicitat anularea pct. 11 din Anexa la Ordinul nr. 71 din 26 ianuarie 2005, emis de Autoritatea Națională a Vămilor și a actului de numire nr. 25 din 3

februarie 2005, emis de Direcția Regională a Vămilor Brașov, precum și

recunoașterea reîncadrării reclamantului în funcția de consilier juridic, clasa

I, gradul profesional „superior”, treapta de salarizare 3 sau, în subsidiar,

rectificarea mențiunilor consemnate la poziția 68 din Carnetul de muncă, în mod

corespunzător celor solicitate.

La data de 27 februarie

2006, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a avizului nr. 744 din 21

ianuarie 2005, emis de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, arătând că

acest act nu respectă condițiile de formă și fond prevăzute de lege.

Prin încheierea din 29 mai 2006,

pronunțată în dosarul nr. 102/CA/F/2005, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins excepțiile inadmisibilității și a lipsei

procedurii prealabile, invocate de pârâta Agenția Națională a Funcționarilor

Publici, precum și excepția de nelegalitate invocată de reclamant.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut, cu privire la excepția de nelegalitate, că

depășirea termenului de emitere a avizului, prevăzut de O.U.G. nr. 92/2004,

precum și faptul că Ordinul nr. 71 din 26 ianuarie 2005 al Autorității

Naționale a Vămilor a fost dat cu aplicare retroactivă, nu pot antrena culpa pârâtei

Agenția Națională a Funcționarilor Publici, pentru a conduce la constatarea

nelegalității avizului, întrucât întârzierea în solicitarea și emiterea acestui

act nu se datorează autorității emitente. Pe de altă parte, mai reține instanța

de fond, autoritatea emitentă a avizului a verificat corespondența salariului

trecut în documentația transmisă, pentru fiecare funcție publică (clasă, grad,

treaptă de salarizare) cu salariul stabilit în Anexa nr. II la O.U.G. nr. 92/2004, constatând că salariul pentru fiecare funcționar în parte a fost stabilit

potrivit nivelurilor salariale prevăzute prin aceste dispoziții legale.

Împotriva încheierii din 29 mai

2006, sus menționată, considerând-o netemeinică și nelegală, în ceea ce

privește soluția de respingere a excepției de nelegalitate, a declarat recurs,

reclamantul, invocând prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004,

raportate la art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În esență, recurentul susține că

instanța de fond a ignorat motivele de nelegalitate a avizului, nerăspunzând la

susținerile sale privitoare la depășirea cu o lună a termenului legal de

emitere prevăzut de O.U.G. nr. 92/2004, la faptul că tabelul anexat la adresa Autorității

Naționale a Vămilor nr. 2456 din 18 ianuarie 2005 nu este semnat și ștampilat

de președintele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, ci de către o altă

persoană, nu este dat în mod explicit pentru fiecare funcție publică în parte

și determină retrogradarea retroactivă a recurentului de la gradul profesional

superior, la gradul profesional asistent.

Mai susține că avizul atacat

anulează implicit dispozitivul a două hotărâri judecătorești definitive și

irevocabile și contravine Avizului Consiliului Legislativ nr. 1808 din 9

noiembrie 2004.

În fine, recurentul mai reproșează

instanței de fond și faptul că nu a sesizat că avizul este nelegal, pe motiv că

este emis în baza unei legi ordinare (O.U.G. nr. 92/2004) care contravine legii

organice (Legea nr. 161/2003).

La data de 1 august 2006, intimata

Agenția Națională a Funcționarilor Publici a formulat întâmpinare, solicitând

respingerea recursului ca nefondat.

Intimata arată că avizul atacat cu

excepție de nelegalitate este unul de principiu, acordat în scopul efectuării

modificărilor corespunzătoare în structura organizatorică și în statele de

funcții și că în situația în care recurentul s-a considerat vătămat în ceea ce

privește modul de stabilire a salariului, trebuia să formuleze contestație

împotriva actului administrativ prin care s-au stabilit alte drepturi, iar nu

împotriva avizului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

Susține că avizul este legal, fiind

emis pe baza documentației transmisă cu întârziere de Autoritatea Națională a Vămilor,

prin adresa nr. 2456 din 18 ianuarie 2005, ceea ce justifică depășirea

termenului prevăzut de art. 43 din O.U.G. nr. 92/2004, iar documentația a fost

semnată de persoana care avea atribuții stabilite prin lege în acest sens,

respectiv conducătorul Autorității Naționale a Vămilor.

Și intimata Autoritatea Națională a

Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Brașov, a formulat întâmpinare la data

de 3 august 2006, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În motivare, această intimată invocă

faptul că motivul ce vizează conflictul lege organică - lege ordinară, este

invocat pentru prima dată în recurs, contravenindu-se dispozițiilor art. 292 C. proc. civ., aplicabile și în materia recursului.

Cât privește celelalte critici,

susține că sunt nefondate, întrucât nu s-a depășit termenul de 30 de zile

prevăzut de art. 43 din O.U.G. nr. 92/2004 și oricum, acesta este un termen de

recomandare, iar reîncadrarea dispusă prin ordin nu este o sancțiune

disciplinară, ci operează în virtutea legii care nu a fost declarată

neconstituțională.

Examinând încheierea atacată, prin

prisma recursului declarat, dar și a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum

și în condițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată:

Obiectul excepției de nelegalitate

îl constituie avizul nr. 744 din 21 ianuarie 2005, emis de Agenția Națională a

Funcționarilor Publici.

Potrivit prevederilor art. 4 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „legalitatea unui act

administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe

cale de excepție, la cererea părții interesate”.

Prin urmare, premisa excepției de

nelegalitate o reprezintă existența unui act administrativ, în sensul art. 2 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 90 din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, funcțiile publice se stabilesc pentru fiecare

autoritate sau instituție publică în parte de conducătorul acesteia, cu avizul

Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

Prin emiterea O.U.G. nr. 92/2004

privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale

funcționarilor publici pentru anul 2005, s-a urmărit atât reîncadrarea

funcționarilor publici corespunzător vechilor elemente de identificare ale funcției

publice - categorie, clasă, grad, cât și a funcționarilor publici care nu au

avut un corespondent în acestea, în scopul implementării, începând cu anul 2006 a sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici.

În aplicarea prevederilor art. 3 din

O.U.G. nr. 92/2004, intimata Autoritatea Națională a Vămilor a emis Ordinul nr.

71 din 26 ianuarie 2005, ce vizează pe funcționarii publici din cadrul

Direcției Regionale Vamale Brașov și birourile vamale subordonate și privește

reîncadrarea acestora și stabilirea salariilor aferente.

Acesta este actul administrativ

cenzurabil de instanța de contencios administrativ, în condițiile procedurii prescrise

de art. 30 din ordonanța de urgență menționată, în timp ce avizul atacat nu

este decât un act preparator, ce nu este susceptibil prin el însuși să modifice

starea dreptului anterior.

Așa fiind, este corect argumentul

expus în întâmpinare de intimata Agenția Națională a Funcționarilor Publici, în

sensul că ordinul menționat este actul administrativ pretins vătămător,

legalitatea avizului urmând a fi analizată în condițiile art. 18 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004, iar nu pe calea excepției de nelegalitate.

Cum soluția de respingere a

excepției de nelegalitate este legală, va fi păstrată, dar va fi substituită

motivarea instanței de fond cu prezentele considerente.

În temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.A. împotriva încheierii din 29 mai 2006, pronunțată de Curtea de Apel

Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 102/CA/F/2005,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 27 octombrie 2006