ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3656/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, la data de 24 februarie 2005, reclamantul M.A. a solicitat anularea pct. 11 din Anexa la Ordinul nr. 71 din 26 ianuarie 2005, emis de Autoritatea Națională a Vămilor și a actului de numire nr. 25 din 3 februarie 2005, emis de Direcția Regională a Vămilor Brașov, precum și recunoașterea reîncadrării reclamantului în funcția de consilier juridic, clasa I, gradul profesional „superior”, treapta de salarizare 3 sau, în subsidiar, rectificarea mențiunilor consemnate la poziția 68 din Carnetul de muncă, în mod corespunzător celor solicitate. La data de 27 februarie 2006, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a avizului nr. 744 din 21 ianuarie 2005, emis de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, arătând că acest act nu respectă condițiile de formă și fond prevăzute de lege.

Prin încheierea din 29 mai 2006, pronunțată în dosarul nr. 102/CA/F/2005, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile inadmisibilității și a lipsei procedurii prealabile, invocate de pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici, precum și excepția de nelegalitate invocată de reclamant. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, cu privire la excepția de nelegalitate, că depășirea termenului de emitere a avizului, prevăzut de O.U.G. nr. 92/2004, precum și faptul că Ordinul nr. 71 din 26 ianuarie 2005 al Autorității Naționale a Vămilor a fost dat cu aplicare retroactivă, nu pot antrena culpa pârâtei Agenția Națională a Funcționarilor Publici, pentru a conduce la constatarea nelegalității avizului, întrucât întârzierea în solicitarea și emiterea acestui act nu se datorează autorității emitente.

Pe de altă parte, mai reține instanța de fond, autoritatea emitentă a avizului a verificat corespondența salariului trecut în documentația transmisă, pentru fiecare funcție publică (clasă, grad, treaptă de salarizare) cu salariul stabilit în Anexa nr. II la O.U.G. nr. 92/2004, constatând că salariul pentru fiecare funcționar în parte a fost stabilit potrivit nivelurilor salariale prevăzute prin aceste dispoziții legale. Împotriva încheierii din 29 mai 2006, sus menționată, considerând-o netemeinică și nelegală, în ceea ce privește soluția de respingere a excepției de nelegalitate, a declarat recurs, reclamantul, invocând prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, raportate la art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. În esență, recurentul susține că instanța de fond a ignorat motivele de nelegalitate a avizului, nerăspunzând la susținerile sale privitoare la depășirea cu o lună a termenului legal de emitere prevăzut de O.U.G. nr. 92/2004, la faptul că tabelul anexat la adresa Autorității Naționale a Vămilor nr. 2456 din 18 ianuarie 2005 nu este semnat și ștampilat de președintele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, ci de către o altă persoană, nu este dat în mod explicit pentru fiecare funcție publică în parte și determină retrogradarea retroactivă a recurentului de la gradul profesional superior, la gradul profesional asistent.

Mai susține că avizul atacat anulează implicit dispozitivul a două hotărâri judecătorești definitive și irevocabile și contravine Avizului Consiliului Legislativ nr. 1808 din 9 noiembrie 2004. În fine, recurentul mai reproșează instanței de fond și faptul că nu a sesizat că avizul este nelegal, pe motiv că este emis în baza unei legi ordinare (O.U.G. nr. 92/2004) care contravine legii organice (Legea nr. 161/2003). La data de 1 august 2006, intimata Agenția Națională a Funcționarilor Publici a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Intimata arată că avizul atacat cu excepție de nelegalitate este unul de principiu, acordat în scopul efectuării modificărilor corespunzătoare în structura organizatorică și în statele de funcții și că în situația în care recurentul s-a considerat vătămat în ceea ce privește modul de stabilire a salariului, trebuia să formuleze contestație împotriva actului administrativ prin care s-au stabilit alte drepturi, iar nu împotriva avizului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. Susține că avizul este legal, fiind emis pe baza documentației transmisă cu întârziere de Autoritatea Națională a Vămilor, prin adresa nr. 2456 din 18 ianuarie 2005, ceea ce justifică depășirea termenului prevăzut de art. 43 din O.U.G.

nr. 92/2004, iar documentația a fost semnată de persoana care avea atribuții stabilite prin lege în acest sens, respectiv conducătorul Autorității Naționale a Vămilor. Și intimata Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Brașov, a formulat întâmpinare la data de 3 august 2006, solicitând respingerea recursului ca nefondat. În motivare, această intimată invocă faptul că motivul ce vizează conflictul lege organică - lege ordinară, este invocat pentru prima dată în recurs, contravenindu-se dispozițiilor art. 292 C. proc. civ., aplicabile și în materia recursului. Cât privește celelalte critici, susține că sunt nefondate, întrucât nu s-a depășit termenul de 30 de zile prevăzut de art. 43 din O.U.G.

nr. 92/2004 și oricum, acesta este un termen de recomandare, iar reîncadrarea dispusă prin ordin nu este o sancțiune disciplinară, ci operează în virtutea legii care nu a fost declarată neconstituțională. Examinând încheierea atacată, prin prisma recursului declarat, dar și a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum și în condițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată: Obiectul excepției de nelegalitate îl constituie avizul nr. 744 din 21 ianuarie 2005, emis de Agenția Națională a Funcționarilor Publici. Potrivit prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, la cererea părții interesate”.

Prin urmare, premisa excepției de nelegalitate o reprezintă existența unui act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Potrivit art. 90 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, funcțiile publice se stabilesc pentru fiecare autoritate sau instituție publică în parte de conducătorul acesteia, cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. Prin emiterea O.U.G. nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, s-a urmărit atât reîncadrarea funcționarilor publici corespunzător vechilor elemente de identificare ale funcției publice - categorie, clasă, grad, cât și a funcționarilor publici care nu au avut un corespondent în acestea, în scopul implementării, începând cu anul 2006 a sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici.

În aplicarea prevederilor art. 3 din O.U.G. nr. 92/2004, intimata Autoritatea Națională a Vămilor a emis Ordinul nr. 71 din 26 ianuarie 2005, ce vizează pe funcționarii publici din cadrul Direcției Regionale Vamale Brașov și birourile vamale subordonate și privește reîncadrarea acestora și stabilirea salariilor aferente. Acesta este actul administrativ cenzurabil de instanța de contencios administrativ, în condițiile procedurii prescrise de art. 30 din ordonanța de urgență menționată, în timp ce avizul atacat nu este decât un act preparator, ce nu este susceptibil prin el însuși să modifice starea dreptului anterior. Așa fiind, este corect argumentul expus în întâmpinare de intimata Agenția Națională a Funcționarilor Publici, în sensul că ordinul menționat este actul administrativ pretins vătămător, legalitatea avizului urmând a fi analizată în condițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, iar nu pe calea excepției de nelegalitate.

Cum soluția de respingere a excepției de nelegalitate este legală, va fi păstrată, dar va fi substituită motivarea instanței de fond cu prezentele considerente. În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.A. împotriva încheierii din 29 mai 2006, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 102/CA/F/2005, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2006