ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 437/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 437/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Înalta Curte de Casație

și Justiție, prin decizia penală nr. 4509 din 13 iulie 2006,

pronunțată în dosarul nr. 472/44/2006, a respins, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul T.D., împotriva deciziei penale nr. 130/ A din

10 mai 2006 a Curții de Ap0el Galați, secția penală.

În motivarea hotărârii,

instanța de recurs a reținut în esență următoarele:

Tribunalul Galați, prin

sentința penală nr. 465 din 21 octombrie 2005, l-a condamnat pe

inculpatul T.D., la pedeapsa principală de 12 ani închisoare și cea

complementară de 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a), b) și c) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art.

215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

Potrivit art. 85 alin. (1) C.

pen., s-a dispus anularea suspendării condiționate a exercitării

pedepsei de 2 ani aplicată prin sentința penală nr. 2070 din 11

decembrie 2003 a Judecătoriei Bistrița, definitivă prin

neapelare la 5 ianuarie 2004.

Conform art. 36 alin. (1) C.

pen. și art. 33 lit. a) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei aplicate

în cauză cu pedepsele de:

- 2 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 2070 din 11 decembrie 2003 a

Judecătoriei Bistrița, definitivă prin neapelare la 5 ianuarie

2004;

- 3 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 663 din 14 aprilie 2003 a

Judecătoriei Satu Mare, definitivă prin neapelare;

- 2 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 693 din 18 iunie 2003 a

Judecătoriei Alba Iulia, definitivă prin neapelare la 7 iulie 2003,

dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 12 ani

închisoare, sporită la 13 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

S-au aplicat

dispozițiile art. 64 și 71 C. pen.

Potrivit dispozițiilor art.

350 C. proc. pen. și 88 C. pen., s-a menținut starea de arest a

inculpatului, deducându-se reținerea de la 15 decembrie 2001 și

arestarea preventivă executată de la 11 octombrie 2004 la zi.

Au fost anulate mandatele de

executare emise anterior, dispunându-se emiterea unui nou mandat.

Soluționând latura

civilă a cauzei, instanța a obligat inculpatul în solidar cu partea

responsabilă SC S.C. SRL Galați (prin lichidator judiciar SC S. SRL

Galați la plata despăgubirilor către părțile civile

constituite în cauză.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de recurs, a reținut în esență următoarele:

La data de 15 martie 2001

s-a înființat SC S.C. SRL Galați cu sediul social în Galați,

str. Traian, având ca asociați pe martorii C.P.M., V.F.M., L.M.D. și

D.S., primii doi având și calitatea de administratori.

La data de 17 iunie 2002,

martorii L.M.D. și D.S. se retrag și aderă la societate numita C.E.

De asemenea, la aceeași dată se retrag din funcția de

administrator numiții C.P.M. și V.F.M. și se numește în

funcția de administrator numita C.E.

La data de 24 iunie 2002 se

retrag din societate și numiții C.P.M. și V.F.M., iar numita C.E.

devine unic asociat. De asemenea, sediul societății se schimbă

din Galați, str. Traian.

Încă de la data de 7

iunie 2002 SC S.C. SRL Galați a închiriat de la martorul G.V. spațiul

din Galați, str. George Enescu, pe o perioadă de un an, până la

data de 7 iunie 2003. Audiat fiind martorul G.V. a arătat că pentru

închirierea spațiului s-a prezentat numitul S.G.G.

Din adresa C.C.I. rezultă

că numitul S.G.G. era asociat unic și administrator al SC S.G. SRL

Galați, cu sediul în Galați, str. George Enescu. Inițial

martorul G.V. a încheiat contractul de închiriere pe firma SC S.C. SRL

Galați dar, deplasându-se împreună cu numitul S.G.G. la

Administrația Financiară acesta a solicitat schimbarea firmei din SC

S.C. SRL Galați în SC S.G. SRL Galați. Cert este că ambele

societăți, respectiv SC S.G. SRL Galați și SC S.C. SRL

Galați au figurat înregistrate cu sediul social în Galați, str. George

Enescu, astfel cum rezultă din informațiile furnizate de Oficiul

Registrului Comerțului.

De asemenea, potrivit

declarației martorei C.I., mama numitei C.E., aceasta din urmă

și numitul S.G.G. erau concubini. Nici unul dintre cei doi nu au putut fi

audiat, nereușindu-se identificarea locului în care s-ar afla

aceștia.

La sediul din Galați,

str. George Enescu, numitul S.G.G. a montat un telefon și un fax care se

pare că au fost folosite atât de SC S.G. SRL Galați cât și de SC

S.C. SRL Galați.

Prin procură

autentificată sub nr. 2091 din 9 august 2002 numita C.E. l-a împuternicit

pe inculpatul T.D. să o reprezinte cu puteri depline, dându-i drept de

semnătură în bancă.

Conturile

societății S.C. SRL Galați erau deschise la B.R., sucursala

Galați și la B.R.D., sucursala Galați.

În această

perioadă, inculpatul T.D., prin intermediul unei societăți de

intermediere, l-a contactat pe martorul P.R., administrator la SC J.A.C. SRL

Galați și a preluat de la acesta părțile sociale odată

cu numirea în calitate de administrator. Anterior l-a determinat pe martorul P.R.

să declare societatea ca plătitoare de TVA, să deschidă

cont în bancă și să achiziționeze un carnet de C.E.C. - uri

pe care l-a preluat inculpatul T.D. Realizând posibilitatea folosirii filelor C.E.C.

în mod nelegal, martorul P.R. a mers la bancă și a anulat toate

filele C.E.C. pe care le achiziționase.

În baza contractului de

închiriere nr. 2874 din 9 iulie 2002 numitul S.G.G., în calitate de

reprezentant al SC S.G. SRL Galați a închiriat de La SC M.C. SRL

Galați spațiul din Galați, str. George Coșbuc, cu titlu de

spațiu de depozitare. Contractul a fost încheiat pe o durată de o

lună, respectiv până la 9 august 2002.

În baza contractului de

închiriere nr. 3190 din 15 august 2002 inculpatul T.D. a închiriat tot de la SC

M.C. SRL Galați spațiul din Galați, str. George Coșbuc, tot

pe o perioadă de o lună. Inculpatul a închiriat spațiul în calitate

de reprezentant al SC J.A.C. SRL Galați, însă în acest depozit au

fost descărcate numai mărfurile achiziționate de inculpat de la

cele 8 părți vătămate din prezenta cauză.

În aceste condiții, în

perioada august - septembrie 2002, în baza aceleiași rezoluții

infracționale, inculpatul T.D. a indus în eroare reprezentanții

legali ai opt societăți comerciale, de la care a achiziționat

marfă pentru plata căreia a emis file C.E.C., cunoscând că nu

avea disponibil în cont și fără a alimenta contul.

august 2002, inculpatul T.D. a luat legătura telefonic cu martorul B.I., șef

depozit la partea vătămată SC S.C. SRL Galați. Inculpatul

s-a interesat de modalitatea achiziționării de produse de la partea

vătămată, iar la data de 14 august 2002 a trimis prin fax

comanda nr. 5 din 4 august 2002 și o copie a certificatului de

înregistrare al societății. Ulterior, inculpatul a convenit cu

martorul B.I. să ridice marfa și să facă plata cu file C.E.C.

în termen de 30 de zile de la livrare.

La data de 17 august 2002,

inculpatul T.D. s-a deplasat personal la sediul părții

vătămate și în baza facturii nr. 3908543 din 17 august 2002 a

ridicat marfă în valoare de 182.070.000 lei. Factura a fost semnată

de inculpat care a și prezentat marfă în valoare de 182.070.000 lei

scadentă la data de 16 septembrie 2002. Fila C.E.C. a fost semnată

și ștampilată de inculpat, restul mențiunilor fiind

făcute de o angajată a societății parte

vătămată.

La câteva zile de la

ridicarea mărfii, inculpatul l-a contactat din nou pe martorul B.I. și

i-a făcut cunoscut că a vândut marfa și că trimite un alt

delegat pentru ridicarea încă a unei cantități de marfă.

La data de 22 august 2002,

la sediul părții vătămate s-a prezentat martora M.A.O. care,

în baza facturii nr. 3908562 din 22 august 2002, a ridicat marfă în

valoare de 151.082.400 lei. Martora a făcut cunoscut martorului B.I. că

marfa va fi dusă în municipiul Galați.

La câteva zile, inculpatul T.D.

l-a contactat telefonic pe martorul B.I. și, pentru că reușise

să vândă marfa, a solicitat acestuia o nouă livrare.

La data de 26 august 2002,

martora M.A.O. a ridicat, în baza facturii 3904619 din 26 august 2002 vin în

valoare de 484.591.800 lei. A semnat de primire pe factură și a

înmânat fila C.E.C. seria BG 311 nr. 00020547, cu scadență la 16

septembrie 2002, semnată și ștampilată de inculpat.

Cu câteva zile înainte de

data scadenței primei file C.E.C. (16 septembrie 2002), inculpatul T.D. l-a

sunat pe martorul B.I. și i-a solicitat să nu introducă în

bancă decât prima filă C.E.C., iar restul debitului să fie

achitat în numerar.

La data de 18 septembrie

2002, prima filă C.E.C. a fost prezentată pentru plată și

refuzată pentru lipsă totală disponibil în cont.

Din acest moment inculpatul

nu a mai putut fi contactat telefonic de reprezentanții părții

vătămate stabilindu-se că postul telefonic/fax de la care au

fost transmise comanda și certificatul de înregistrare (0235/421700)

aparținea Oficiului Comerțului Bârlad dar nu s-au putut stabili

datele celui care le-a transmis.

La primele două

livrări, mijlocul auto menționat pe facturi a fost GL-25-000, iar la

ultima livrare B-80-000. Marfa achiziționată, în data de 17 august

2002, a fost dusă de inculpatul T.D. cu auto GL-25-000, condus de martorul

M.J.L. în depozitul aparținând martorului T.D., în municipiul Bârlad.

Pentru a putea depozita marfa, anterior aducerii ei, inculpatul a încheiat cu

martorul T.D. contractul de închiriere nr. 124 din 1 august 2002 cu o

durată de un an. După depozitarea mărfii, inculpatul a venit în

două rânduri și a ridicat marfă, fără a se putea

stabili destinația acesteia. Băuturile alcoolice ridicate de martora

M.A.O. au fost depozitate în depozitul închiriat din municipiul Galați,

str. G. Coșbuc, iar ulterior vândute către beneficiari

necunoscuți.

Cu ocazia percheziției

efectuate la depozitul martorului T.D. au fost ridicate timbre de marcare a

băuturilor alcoolice și au fost găsite 57 sticle goale de

„Busuioacă de Bohotin”, bunuri care proveneau din marfa adusă de

inculpat.

Partea

vătămată SC S. SRL Huși a precizat cuantumul prejudiciului

ca fiind 817.744.200 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă.

august 2002, inculpatul T.D. și uneori și numitul S.S. l-au contactat

telefonic pe martorul M.M.R., administrator al SC K. SRL București. Cei

doi s-au arătat interesați de achiziționarea de centrale

termice, urmând ca plata să se facă prin filă C.E.C. Prin fax,

s-a emis către partea vătămată comanda nr. 14 din 20 august

2002, semnată de inculpatul T.D.. În urma discuțiilor purtate s-a

încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 38 din 2 septembrie 2002,

contract semnat de inculpatul T.D. Conform clauzelor contractului, inculpatul

urma să plătească în numerar un avans de 45.000.000 lei, iar

restul debitului să fie achitat cu file C.E.C., una scadentă la 5

zile de la semnarea contractului iar a doua filă C.E.C., scadentă la

15 zile de la semnarea contractului. De asemenea, delegat al SC S.C. SRL urma să

fie martorul S.C. La datele de 30 august 2002 și 6 septembrie 2002,

martorul S.C., din dispoziția inculpatului T.D. a ridicat marfă de la

partea vătămată SC K. SRL București în valoare de

210.471.540 lei și respectiv de 220.752.968 lei. Martorul a achitat în

numerar suma de 45.000.000 lei, primită de la inculpat, iar pentru restul

debitului a înmânat filele C.E.C. seriile BG 311 00020548 în valoare de

86.225.729 lei și respectiv la 21 septembrie 2002. Cele două file C.E.C.

erau deja ștampilate și semnate de inculpatul T.D. și, în

fața martorului S.C., martorul N.M.R. a completat restul rubricilor.

Transportul a fost efectuat cu auto GL-05-000.

Martorul S.G., șofer pe

auto GL-05-000 a arătat că marfa a fost transportată în

două zile diferite și dusă la depozitul de pe strada George

Coșbuc. Același martor a arătat că la depozitul respectiv,

S.C. era așteptat de un bărbat „șeful său”, dar pentru

că ajungeau pe timp de noapte nu i-a putut reține semnalmentele.

Martorul S.C. a declarat

că a predat marfa achiziționată din dispoziția inculpatului

T.D., acestuia pe bază de procese-verbale, marfa fiind vândută de

inculpat către beneficiari necunoscuți.

Filele C.E.C. primite de

partea vătămată au fost introduse, în termen, la plată,

fiind refuzate pentru lipsă totală disponibil în cont.

Cu toate diligențele

depuse, reprezentanții legali ai părții vătămate nu au

reușit contactarea inculpatului, iar la depozitul din str. George

Coșbuc nu a fost găsită marfa.

Partea

vătămată SC K. SRL a precizat că valoarea prejudiciului cauzat

este de 386.225.729 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă.

august 2002, inculpatul T.D. l-a contactat pe martorul P.C., administrator al

părții vătămate SC I. SRL Constanța și și-a

manifestat intenția de a achiziționa materiale de izolație.

În afară de inculpat a

mai sunat și un anume „D.G.” care s-a prezentat a fi reprezentant al SC S.C.

SRL. Conform discuțiilor purtate partea vătămată urma

să trimită marfa prin delegatul său iar la Galați să

semneze contractul și să se emită file C.E.C. pentru plata

mărfii, scadente în 21 zile de la livrare.

În aceste condiții, la

data de 22 august 2002, martorul F.P. s-a deplasat cu autoturismul CT-02-000 în

municipiul Galați, având asupra sa factura fiscală nr. 3396187 sub 22

august 2002 în valoare de 31.046.576 lei și contractul de distribuție

nr. 408 din 23 august 2002. De asemenea, martorul P.C. i-a dat martorului F.P. numărul

de telefon al numitului „D.G.” pentru a-l putea îndruma la locul unde trebuia

să descarce marfa. Ajuns în municipiul Galați, martorul a fost sunat

de „D.G.” care i-a spus că-l va prelua un alt angajat de-al său.

Marfa a fost descărcată într-un atelier din cartierul M. 14,

municipiul Galați. Martorul F.P. a primit înapoi contractul de distribuție

semnat de partea SC S.C. SRL Galați și fila seria BG 303 nr. 00386105,

semnată, ștampilată și completată la toate rubricile.

Fila C.E.C. era scadentă la 21 septembrie 2002 și era semnată de

inculpatul T.D.

În baza aceluiași

contract și a solicitării aceluiași „D.G.”, la data de 27 august

2002, martorul F.P. s-a deplasat din nou în municipiul Galați cu auto

CT-02-000. Martorul avea asupra sa factura nr. 3396098 și marfă în

valoare totală de 190.497.580 lei. Din nou martorul F.P. a fost contactat

telefonic de D.G. care i-a comunicat că va fi preluat de un alt angajat al

său.

Marfa a fost

descărcată în depozitul de pe str. George Coșbuc și de data

aceasta coordonatorul a fost o altă persoană necunoscută.

De această dată

martorului i s-a înmânat fila C.E.C. seria BG 303 nr. 00386107 în valoare de

166.485.280 lei scadentă la 13 septembrie 2002, filă C.E.C. care era

deja semnată, ștampilată și completată la toate

rubricile.

Pentru că, cu prilejul

deplasărilor în municipiul Galați s-au perindat mai multe persoane

necunoscute, martorul F.P. nu a putut efectua o recunoaștere în grup de

persoane.

Filele C.E.C. au fost

prezentate pentru plată, fiind refuzate pentru lipsă totală

disponibil, pe cea de-a doua menționându-se „client aflat în

interdicție bancară”.

Partea

vătămată SC I. SRL Constanța a precizat că valoarea

prejudiciului ce i-a fost cauzat este de 193.482.302 lei, sumă cu care s-a

constituit parte civilă.

2002, inculpatul T.D. l-a contactat pe martorul T.D., director de vânzări

la partea vătămată SC I. SRL București și s-a

arătat interesat să achiziționeze materiale hidroizolante.

Inculpatul s-a recomandat ca fiind administrator la SC S.C. SRL Galați.

Prin fax, la data de 20 august 2002 inculpatul a transmis părții

vătămate o cerere de ofertă și o comandă, ambele

semnate de el. Ulterior martorul T.D. a primit de la inculpat două numere

de telefon la care putea fi contactat el sau angajatul său S.C.

La data de 28 august 2002,

din dispoziția inculpatului, martorul S.C. s-a deplasat la depozitul

părții vătămate și în baza facturii nr. 3141445 din 26

august 2002 a ridicat marfa în valoare de 312.310.740 lei cu auto BR-76-000.

Cu aceeași ocazie

martorul S.C. a predat fila C.E.C. seria BC 303 nr. 00386104 pentru suma de

312.310.740 lei scadentă la 17 septembrie 2002.

Fila C.E.C. era deja

semnată și ștampilată de inculpatul T.D.

Ulterior, inculpatul T.D.

l-a sunat din nou pe martorul T.D. și i-a solicitat urgent o nouă

livrare de materiale.

La data de 2 septembrie

2002, la depozitul părții vătămate s-a prezentat din nou

martorul S.C. și în baza facturii nr. 3141461 din 3 septembrie 2002 a

ridicat marfa în valoare totală de 145.315.850 lei.

Cu aceeași ocazie

martorul a înmânat fila C.E.C. seria BC/303 nr. 386103 scadența la 24

septembrie 2002 care era deja semnată și ștampilată de

inculpatul T.D.

În prezența martorului

T.D. și S.C. a completat și celelalte rubrici ale filei C.E.C.

Ulterior martorul T.D. a

aflat că pe raza municipiului Galați se vând produsele firmei pe care

o reprezenta la suprapreț, astfel că l-a contactat pe inculpat

și, sub pretextul necesității ridicării și a celei

de-a treia tranșe de marfă l-a invitat pe acesta la București.

În realitate, martorul dorea în fapt să lămurească situația

filelor C.E.C.

În municipiul București

s-a deplasat făptuitorul S.C. iar nu inculpatul și atunci martorul T.D.

i-a cerut lui S.C. să semneze două procese verbale de predare-primire

a celor două file C.E.C.

În aceeași seară

martorul a fost sunat de un anume „D.” din partea SC S.C. SRL Galați, care

l-a asigurat că se va face decontarea filelor C.E.C.

Cele două file C.E.C.

au fost introduse la plată fiind refuzate pentru lipsa totală

disponibil și client aflat în interdicție bancară.

Pe bază de proces

verbal de predare-primire martorul S.C. a predat marfa achiziționată

de la partea vătămată inculpatului T.D. însă beneficiarii

ulterior nu au putut fi stabiliți.

Partea

vătămată SC I. SRL București a precizat că valoarea

prejudiciului ce i-a fost cauzat este de 757.626.590 lei, sumă cu care s-a

constituit parte civilă.

august 2002, martorul M.D., administrator al SC D. SRL Piatra Neamț a fost

contactat telefonic de un anume S.A. „care s-a recomandat” a fi director la SC S.C.

SRL Galați, administrată de inculpatul T.D.

Acesta s-a arătat

interesat de achiziționarea de parchet și a solicitat trimiterea a

unei oferte de preț. Ulterior, la data de 5 septembrie 2002 prin fax,

martorul M.D. a primit comanda nr. 105, semnată și

ștampilată de inculpatul T.D.

În aceeași zi, 5

septembrie 2002, inculpatul T.D. însoțit de martora M.A.O., s-a prezentat

la sediul părții vătămate și a purtat discuții cu

martorii M.D. și C.E. (reprezentantul SC L. SRL Piatra Neamț,

societatea producătoare de parchet). Inculpatul T.D. a luat mostre de

parchet, s-a arătat foarte interesat de marfă și în

prezența martorilor a rupt două file C.E.C. (seria BA 311 nr. 0017101

și BA 311 nr. 00017102) pe care le-a semnat și ștampilat.

Termenul scadent era la 10

zile de la livrare iar inculpatul i-a transmis martorului M.D. să completeze

restul rubricațiilor.

A doua zi, 6 septembrie

2002, inculpatul l-a sunat pe martorul M.D. și i-a solicitat onorarea

comenzii. În acest sens, martorul B.D., șofer pe auto NT-04-000 s-a

deplasat în municipiul Galați având de la martorul M.D. numerele de

telefon ale inculpatului T.D. și al lui „S.A.”. Martorul avea asupra sa

facturile nr. 7434954 din 6 septembrie 2002 și 7434953 din 6 septembrie

2002 în valoare de 79.488.737 lei. Pe drum, martorul B.D. a ținut

legătura telefonic fie cu inculpatul T.D., fie cu „S.A.”.

Marfa a fost

descărcată la depozitul de pe str. G. Coșbuc și tot aici au

fost semnate și ștampilate facturile. La preluarea mărfii

potrivit declarației martorului B.D. s-a prezentat un anume F.N.

La data de 18 septembrie

2002, martorul M.D. a introdus la plată cele două file C.E.C.,

acestea fiind refuzate pentru lipsă totală disponibil, client aflat

în interdicție bancară. Potrivit declarației martorului M.D.,

mai înainte de data introducerii filelor C.E.C. în bancă acesta a purtat

foarte des convorbiri telefonice cu inculpatul T.D. care a promis că-i va

achita 30 % din contravaloarea mărfii în numerar, ulterior i-a spus

că dacă nu va plăti în numerar să introducă filele C.E.C.

la plată pentru întreaga valoare.

Ulterior, martorii M.D. și

C.E. au încercat să-i găsească pe inculpatul T.D. și pe „S.A.”

atât pe telefon cât și la depozitul din municipiul Galați, dar

aceștia nu au mai putut fi contactați.

Partea

vătămată a precizat cuantumul prejudiciului cauzat ca fiind de

430.236.562 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă.

2002, inculpatul T.D. a trimis prin fax comanda nr. 34 către partea

vătămată SC T.I. SRL București administrată de

martorul T.F.L. Comanda privea achiziționarea de centrale termice și

inculpatul specifica că plata se va face cu fila C.E.C. în termen de 15

zile de la livrare. Pe comandă erau trecute două numere de telefon aparținând

SC E.M. SA Galați și numitului S.S.

Martorul l-a sunat pe S.S.

și au stabilit că, în data de 30 august 2002, să se deplaseze în

Galați pentru livrarea mărfii. Martorul s-a întâlnit cu S.S. într-o

garsonieră de pe str. Brăilei, despre care i s-a spus că este

punctul de lucru al SC S.C. SRL Galați, și a întocmit factura nr. 4285456

din 30 august 2002 în valoare de 253.820.957 lei. În același moment

martorul l-a contactat telefonic pe inculpatul T.D. solicitându-i acestuia

să se prezinte personal pentru recepționarea mărfii și

trimiterea cecului. Sub pretextul că nu se afla în localitate inculpatul

i-a recomandat martorului să meargă cu S.S. la depozitul din

Galați str. G. Coșbuc și să primească fila C.E.C.

După descărcarea

mărfii, martorul a primit fila C.E.C. seria BC 3030038110 care era deja

semnată și ștampilată de inculpatul T.D.

În prezența numitului S.S.,

martorul a completat și restul mențiunilor, scadența fiind la 13

septembrie 2002.

La data de 18 septembrie

2002 fila C.E.C. a fost refuzată pentru lipsă totală disponibil

client aflat în interdicție bancară.

Partea

vătămată a indicat valoarea prejudiciului ca fiind de

253.820.957 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă.

septembrie martorul M.M., director la partea vătămată SC S. SA

Mehedinți a fost sunat de un anume S.S. care s-a recomandat ca fiind

reprezentantul SC S.C. SRL Galați și care ulterior a trimis prin fax

comenzile nr. 111 din 9 septembrie 2002 și 5 septembrie 2002. Pe ambele

comenzi era menționată ca persoană de contact S.S. și erau

semnate de administrator inculpatul T.D.

Pentru ridicarea mărfii

de la sediul părții vătămate s-a prezentat martorul S.C.

Acesta fusese contactat anterior de inculpatul T.D. care i-a produs să

lucreze la SC S.C. SRL Galați în calitate de agent de vânzări.

În acest sens între inculpat

și martorul S.C. s-a încheiat un contract de prestări servicii,

urmând ca cel din urmă să fie plătit în funcție de

prestații. În data de 11 septembrie 2002 inculpatul i-a dat martorului S.C.

fila C.E.C. seria BG 311 nr. 00020539 semnată și ștampilată

de el și l-a însărcinat să ridice marfa de la partea

vătămată.

În baza facturii nr. 4073620

din 11 septembrie 2002, martorul S.C. a ridicat marfă în valoare de

234.572.800 lei și a completat restul rubricilor pe fila C.E.C.,

scadența fiind la data de 17 septembrie 2002. Marfa a fost

transportată la depozitul din Galați str. George Coșbuc unde a

fost predată inculpatului T.D. pe bază de proces verbal.

Fila C.E.C. predată

părții vătămate a fost introdusă la plată în data

de 18 septembrie 2002 fiind refuzată pentru lipsă totală

disponibil în cont.

Partea

vătămată a indicat că valoarea prejudiciului ce i-a fost

cauzat este de 234.572.900 lei, sumă cu care s-a constituit parte

civilă.

august 2002 numitul S.S. l-a contactat telefonic pe martorul G.D.Ș., director

la partea vătămată SC F. SA București. I-a spus martorului

că este angajat al SC S.C. SRL Galați, firmă care are 5 ani

vechime în domeniu și este administrată de inculpatul T.D., firma

fiind interesată de achiziționarea de aparate de aer

condiționat.

Până la materializarea

afacerii, martorul G.D.Ș. a fost sunat și de către inculpatul T.D.

cu care a discutat condițiile contractării și a stabilit să

trimită prin fax contractul pentru a fi semnat. În prealabil, la data de

29 august 2002, inculpatul T.D. a trimis prin fax o cerere de ofertă, prin

care specifica că persoana de contact este S.S. La rândul său, tot

prin fax martorul G.D. a trimis contractul nr. 148 din 2 septembrie 2002 care a

fost semnat de inculpatul T.D., contract în care specifica valoarea de 3666 dolari

S.U.A. + TVA, plata urmând să se facă în 15 zile de la încheierea

contractului.

La data de 5 septembrie 2002

din dispoziția inculpatului T.D. la sediul părții

vătămate s-au prezentat S.C. și S.S.

În baza facturii nr. 5379779

din 5 septembrie 2002 aceștia au ridicat marfă în valoare totală

de 136.191.686 lei cu auto GL-05-000. Cu aceeași ocazie făptuitorul S.S.

a lăsat fila C.E.C. seria BG 311 nr. 00020542 scadentă la 20

septembrie 2002, semnată și ștampilată de inculpatul T.D.

Nici de această

dată terții cumpărători nu au putut fi identificați.

Înainte de introducerea

filei C.E.C. la plată martorul G.D.Ș. a încercat să ia

legătura cu inculpatul T.D. dar acesta nu a mai răspuns la telefon.

Fila C.E.C. a fost

introdusă la plată în termen fiind refuzată pentru lipsă

totală disponibil în cont clientul aflându-se în interdicție

bancară.

Partea

vătămată SC F. SA București s-a constituit parte

civilă cu suma de 131.191.686 lei reprezentând valoarea prejudiciului ce

i-a fost cauzat.

Toate criticile invocate de

inculpat, care vizează greșita condamnare pentru infracțiunea

prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cum și individualizarea

judiciară a pedepsei, au fost respinse de instanța de recurs, ca

nefondate.

Astfel, s-a reținut

că toate probele administrate în cursul procesului penal, demonstrează

vinovăția inculpatului, acesta fiind cel care a negociat cu

reprezentanții părților civile cumpărarea mărfurilor,

tot el fiind cel care a emis filele C.E.C. în condițiile în care

cunoștea că nu are disponibil pentru acoperirea acestora.

Cât privește pedeapsa

s-a reținut ca bine individualizată, fiind stabilită prin

evaluarea tuturor criteriilor legale prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei

hotărâri, la 27 noiembrie 2006, T.D. a formulat contestație în

anulare, fără să invoce expres vreunul din cazurile

prevăzute de art. 386 C. proc. pen.

În esență,

contestatorul a arătat că a fost anchetat în lipsă, așa

încât nu a avut posibilitatea să-și facă o apărare

eficientă, nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală,

cuantumul prejudiciului stabilit ca rezultat al infracțiunii nu are o

bază legală, și la momentul trimiterii sale în judecată nu

a fost citat la domiciliu.

Examinând cauza în raport de

dispozițiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte constată

următoarele:

Contestația în anulare,

cale extraordinară de atac, nu poate fi exercitată decât împotriva

unei hotărâri definitive, și numai pentru cazurile prevăzute de art.

386 C. proc. pen., privitoare la pronunțarea hotărârii cu

încălcarea normelor de procedură sau la pronunțarea împotriva

unei persoane a două hotărâri definitive pentru aceeași

faptă.

Criticile formulate de

contestator, nu se regăsesc în nici unul din cazurile de contestație

în anulare prevăzute de art. 386 C. proc. pen., fiind critici ce au

constituit doar temeiuri invocate în căile ordinare de atac exercitate în

cauză.

Or, potrivit art. 391 alin.

(2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare

este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor

privind termenul de exercitare prevăzut de legea procesual penală,

invocarea de motive care se sprijină pe cazurile prevăzute de art. 386

C. proc. pen., cum și dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac

exercitate, care se află sau se depun la dosarul cauzei.

În contestația în

anulare dedusă judecății, așa cum se poate observa, nici

termenul de introducere nu a fost respectat, hotărârea a cărei

retractare se solicită, fiind pronunțată la 13 iulie 2006,

declararea acestei căi extraordinare de atac, făcându-se la 27

noiembrie 2006, cu mult peste termenul legal expres prevăzut de art. 388 alin.

(1) C. proc. pen.

Nefiind întrunite

condițiile de admisibilitate în principiu a acestei căi de

retractare, nu se poate trece la examinarea temeiniciei acesteia.

Pentru considerentele

expuse, va fi respinsă ca inadmisibilă, calea extraordinară de

atac de care a uzat contestatorul.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat T.D.

împotriva deciziei penale nr. 4509 din 13 iulie 2006 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală.

Obligă contestatorul

condamnat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 25 ianuarie 2007.