ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 437/2007

Astfel, la data de 11 august 2002, inculpatul T.D. a luat legătura telefonic cu martorul B.I., șef depozit la partea vătămată SC S.C. SRL Galați. Inculpatul s-a interesat de modalitatea achiziționării de produse de la partea vătămată, iar la data de 14 august 2002 a trimis prin fax comanda nr. 5 din 4 august 2002 și o copie a certificatului de înregistrare al societății. Ulterior, inculpatul a convenit cu martorul B.I. să ridice marfa și să facă plata cu file C.E.C. în termen de 30 de zile de la livrare. La data de 17 august 2002, inculpatul T.D. s-a deplasat personal la sediul părții vătămate și în baza facturii nr. 3908543 din 17 august 2002 a ridicat marfă în valoare de 182.070.000 lei. Factura a fost semnată de inculpat care a și prezentat marfă în valoare de 182.070.000 lei scadentă la data de 16 septembrie 2002. Fila C.E.C. a fost semnată și ștampilată de inculpat, restul mențiunilor fiind făcute de o angajată a societății parte vătămată. La câteva zile de la ridicarea mărfii, inculpatul l-a contactat din nou pe martorul B.I. și i-a făcut cunoscut că a vândut marfa și că trimite un alt delegat pentru ridicarea încă a unei cantități de marfă. La data de 22 august 2002, la sediul părții vătămate s-a prezentat martora M.A.O. care, în baza facturii nr. 3908562 din 22 august 2002, a ridicat marfă în valoare de 151.082.400 lei. Martora a făcut cunoscut martorului B.I. că marfa va fi dusă în municipiul Galați. La câteva zile, inculpatul T.D. l-a contactat telefonic pe martorul B.I. și, pentru că reușise să vândă marfa, a solicitat acestuia o nouă livrare. La data de 26 august 2002, martora M.A.O. a ridicat, în baza facturii 3904619 din 26 august 2002 vin în valoare de 484.591.800 lei. A semnat de primire pe factură și a înmânat fila C.E.C. seria BG 311 nr. 00020547, cu scadență la 16 septembrie 2002, semnată și ștampilată de inculpat. Cu câteva zile înainte de data scadenței primei file C.E.C. (16 septembrie 2002), inculpatul T.D. l-a sunat pe martorul B.I. și i-a solicitat să nu introducă în bancă decât prima filă C.E.C., iar restul debitului să fie achitat în numerar. La data de 18 septembrie 2002, prima filă C.E.C. a fost prezentată pentru plată și refuzată pentru lipsă totală disponibil în cont. Din acest moment inculpatul nu a mai putut fi contactat telefonic de reprezentanții părții vătămate stabilindu-se că postul telefonic/fax de la care au fost transmise comanda și certificatul de înregistrare (0235/421700) aparținea Oficiului Comerțului Bârlad dar nu s-au putut stabili datele celui care le-a transmis. La primele două livrări, mijlocul auto menționat pe facturi a fost GL-25-000, iar la ultima livrare B-80-000. Marfa achiziționată, în data de 17 august 2002, a fost dusă de inculpatul T.D. cu auto GL-25-000, condus de martorul M.J.L. în depozitul aparținând martorului T.D., în municipiul Bârlad. Pentru a putea depozita marfa, anterior aducerii ei, inculpatul a încheiat cu martorul T.D. contractul de închiriere nr. 124 din 1 august 2002 cu o durată de un an. După depozitarea mărfii, inculpatul a venit în două rânduri și a ridicat marfă, fără a se putea stabili destinația acesteia. Băuturile alcoolice ridicate de martora M.A.O. au fost depozitate în depozitul închiriat din municipiul Galați, str. G. Coșbuc, iar ulterior vândute către beneficiari necunoscuți. Cu ocazia percheziției efectuate la depozitul martorului T.D. au fost ridicate timbre de marcare a băuturilor alcoolice și au fost găsite 57 sticle goale de „Busuioacă de Bohotin”, bunuri care proveneau din marfa adusă de inculpat. Partea vătămată SC S. SRL Huși a precizat cuantumul prejudiciului ca fiind 817.744.200 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă.

În jurul datei de 20 august 2002, inculpatul T.D. și uneori și numitul S.S. l-au contactat telefonic pe martorul M.M.R., administrator al SC K. SRL București. Cei doi s-au arătat interesați de achiziționarea de centrale termice, urmând ca plata să se facă prin filă C.E.C. Prin fax, s-a emis către partea vătămată comanda nr. 14 din 20 august 2002, semnată de inculpatul T.D.. În urma discuțiilor purtate s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 38 din 2 septembrie 2002, contract semnat de inculpatul T.D. Conform clauzelor contractului, inculpatul urma să plătească în numerar un avans de 45.000.000 lei, iar restul debitului să fie achitat cu file C.E.C., una scadentă la 5 zile de la semnarea contractului iar a doua filă C.E.C., scadentă la 15 zile de la semnarea contractului. De asemenea, delegat al SC S.C. SRL urma să fie martorul S.C. La datele de 30 august 2002 și 6 septembrie 2002, martorul S.C., din dispoziția inculpatului T.D. a ridicat marfă de la partea vătămată SC K. SRL București în valoare de 210.471.540 lei și respectiv de 220.752.968 lei. Martorul a achitat în numerar suma de 45.000.000 lei, primită de la inculpat, iar pentru restul debitului a înmânat filele C.E.C. seriile BG 311 00020548 în valoare de 86.225.729 lei și respectiv la 21 septembrie 2002. Cele două file C.E.C. erau deja ștampilate și semnate de inculpatul T.D. și, în fața martorului S.C., martorul N.M.R. a completat restul rubricilor. Transportul a fost efectuat cu auto GL-05-000. Martorul S.G., șofer pe auto GL-05-000 a arătat că marfa a fost transportată în două zile diferite și dusă la depozitul de pe strada George Coșbuc. Același martor a arătat că la depozitul respectiv, S.C. era așteptat de un bărbat „șeful său”, dar pentru că ajungeau pe timp de noapte nu i-a putut reține semnalmentele. Martorul S.C. a declarat că a predat marfa achiziționată din dispoziția inculpatului T.D., acestuia pe bază de procese-verbale, marfa fiind vândută de inculpat către beneficiari necunoscuți. Filele C.E.C. primite de partea vătămată au fost introduse, în termen, la plată, fiind refuzate pentru lipsă totală disponibil în cont. Cu toate diligențele depuse, reprezentanții legali ai părții vătămate nu au reușit contactarea inculpatului, iar la depozitul din str. George Coșbuc nu a fost găsită marfa. Partea vătămată SC K. SRL a precizat că valoarea prejudiciului cauzat este de 386.225.729 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă.

În perioada 10 - 15 august 2002, inculpatul T.D. l-a contactat pe martorul P.C., administrator al părții vătămate SC I. SRL Constanța și și-a manifestat intenția de a achiziționa materiale de izolație. În afară de inculpat a mai sunat și un anume „D.G.” care s-a prezentat a fi reprezentant al SC S.C. SRL. Conform discuțiilor purtate partea vătămată urma să trimită marfa prin delegatul său iar la Galați să semneze contractul și să se emită file C.E.C. pentru plata mărfii, scadente în 21 zile de la livrare. În aceste condiții, la data de 22 august 2002, martorul F.P. s-a deplasat cu autoturismul CT-02-000 în municipiul Galați, având asupra sa factura fiscală nr. 3396187 sub 22 august 2002 în valoare de 31.046.576 lei și contractul de distribuție nr. 408 din 23 august 2002. De asemenea, martorul P.C. i-a dat martorului F.P. numărul de telefon al numitului „D.G.” pentru a-l putea îndruma la locul unde trebuia să descarce marfa. Ajuns în municipiul Galați, martorul a fost sunat de „D.G.” care i-a spus că-l va prelua un alt angajat de-al său. Marfa a fost descărcată într-un atelier din cartierul M. 14, municipiul Galați. Martorul F.P. a primit înapoi contractul de distribuție semnat de partea SC S.C. SRL Galați și fila seria BG 303 nr. 00386105, semnată, ștampilată și completată la toate rubricile. Fila C.E.C. era scadentă la 21 septembrie 2002 și era semnată de inculpatul T.D. În baza aceluiași contract și a solicitării aceluiași „D.G.”, la data de 27 august 2002, martorul F.P. s-a deplasat din nou în municipiul Galați cu auto CT-02-000. Martorul avea asupra sa factura nr. 3396098 și marfă în valoare totală de 190.497.580 lei. Din nou martorul F.P. a fost contactat telefonic de D.G. care i-a comunicat că va fi preluat de un alt angajat al său. Marfa a fost descărcată în depozitul de pe str. George Coșbuc și de data aceasta coordonatorul a fost o altă persoană necunoscută. De această dată martorului i s-a înmânat fila C.E.C. seria BG 303 nr. 00386107 în valoare de 166.485.280 lei scadentă la 13 septembrie 2002, filă C.E.C. care era deja semnată, ștampilată și completată la toate rubricile. Pentru că, cu prilejul deplasărilor în municipiul Galați s-au perindat mai multe persoane necunoscute, martorul F.P. nu a putut efectua o recunoaștere în grup de persoane. Filele C.E.C. au fost prezentate pentru plată, fiind refuzate pentru lipsă totală disponibil, pe cea de-a doua menționându-se „client aflat în interdicție bancară”. Partea vătămată SC I. SRL Constanța a precizat că valoarea prejudiciului ce i-a fost cauzat este de 193.482.302 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă.

În cursul lunii august 2002, inculpatul T.D. l-a contactat pe martorul T.D., director de vânzări la partea vătămată SC I. SRL București și s-a arătat interesat să achiziționeze materiale hidroizolante. Inculpatul s-a recomandat ca fiind administrator la SC S.C. SRL Galați. Prin fax, la data de 20 august 2002 inculpatul a transmis părții vătămate o cerere de ofertă și o comandă, ambele semnate de el. Ulterior martorul T.D. a primit de la inculpat două numere de telefon la care putea fi contactat el sau angajatul său S.C. La data de 28 august 2002, din dispoziția inculpatului, martorul S.C. s-a deplasat la depozitul părții vătămate și în baza facturii nr. 3141445 din 26 august 2002 a ridicat marfa în valoare de 312.310.740 lei cu auto BR-76-000. Cu aceeași ocazie martorul S.C. a predat fila C.E.C. seria BC 303 nr. 00386104 pentru suma de 312.310.740 lei scadentă la 17 septembrie 2002. Fila C.E.C. era deja semnată și ștampilată de inculpatul T.D. Ulterior, inculpatul T.D. l-a sunat din nou pe martorul T.D. și i-a solicitat urgent o nouă livrare de materiale. La data de 2 septembrie 2002, la depozitul părții vătămate s-a prezentat din nou martorul S.C. și în baza facturii nr. 3141461 din 3 septembrie 2002 a ridicat marfa în valoare totală de 145.315.850 lei. Cu aceeași ocazie martorul a înmânat fila C.E.C. seria BC/303 nr. 386103 scadența la 24 septembrie 2002 care era deja semnată și ștampilată de inculpatul T.D. În prezența martorului T.D. și S.C. a completat și celelalte rubrici ale filei C.E.C. Ulterior martorul T.D. a aflat că pe raza municipiului Galați se vând produsele firmei pe care o reprezenta la suprapreț, astfel că l-a contactat pe inculpat și, sub pretextul necesității ridicării și a celei de-a treia tranșe de marfă l-a invitat pe acesta la București. În realitate, martorul dorea în fapt să lămurească situația filelor C.E.C. În municipiul București s-a deplasat făptuitorul S.C. iar nu inculpatul și atunci martorul T.D. i-a cerut lui S.C. să semneze două procese verbale de predare-primire a celor două file C.E.C. În aceeași seară martorul a fost sunat de un anume „D.” din partea SC S.C. SRL Galați, care l-a asigurat că se va face decontarea filelor C.E.C. Cele două file C.E.C. au fost introduse la plată fiind refuzate pentru lipsa totală disponibil și client aflat în interdicție bancară. Pe bază de proces verbal de predare-primire martorul S.C. a predat marfa achiziționată de la partea vătămată inculpatului T.D. însă beneficiarii ulterior nu au putut fi stabiliți. Partea vătămată SC I. SRL București a precizat că valoarea prejudiciului ce i-a fost cauzat este de 757.626.590 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă.

La sfârșitul lunii august 2002, martorul M.D., administrator al SC D. SRL Piatra Neamț a fost contactat telefonic de un anume S.A. „care s-a recomandat” a fi director la SC S.C. SRL Galați, administrată de inculpatul T.D. Acesta s-a arătat interesat de achiziționarea de parchet și a solicitat trimiterea a unei oferte de preț. Ulterior, la data de 5 septembrie 2002 prin fax, martorul M.D. a primit comanda nr. 105, semnată și ștampilată de inculpatul T.D. În aceeași zi, 5 septembrie 2002, inculpatul T.D. însoțit de martora M.A.O., s-a prezentat la sediul părții vătămate și a purtat discuții cu martorii M.D. și C.E. (reprezentantul SC L. SRL Piatra Neamț, societatea producătoare de parchet). Inculpatul T.D. a luat mostre de parchet, s-a arătat foarte interesat de marfă și în prezența martorilor a rupt două file C.E.C. (seria BA 311 nr. 0017101 și BA 311 nr. 00017102) pe care le-a semnat și ștampilat. Termenul scadent era la 10 zile de la livrare iar inculpatul i-a transmis martorului M.D. să completeze restul rubricațiilor. A doua zi, 6 septembrie 2002, inculpatul l-a sunat pe martorul M.D. și i-a solicitat onorarea comenzii. În acest sens, martorul B.D., șofer pe auto NT-04-000 s-a deplasat în municipiul Galați având de la martorul M.D. numerele de telefon ale inculpatului T.D. și al lui „S.A.”. Martorul avea asupra sa facturile nr. 7434954 din 6 septembrie 2002 și 7434953 din 6 septembrie 2002 în valoare de 79.488.737 lei. Pe drum, martorul B.D. a ținut legătura telefonic fie cu inculpatul T.D., fie cu „S.A.”. Marfa a fost descărcată la depozitul de pe str. G. Coșbuc și tot aici au fost semnate și ștampilate facturile. La preluarea mărfii potrivit declarației martorului B.D. s-a prezentat un anume F.N. La data de 18 septembrie 2002, martorul M.D. a introdus la plată cele două file C.E.C., acestea fiind refuzate pentru lipsă totală disponibil, client aflat în interdicție bancară. Potrivit declarației martorului M.D., mai înainte de data introducerii filelor C.E.C. în bancă acesta a purtat foarte des convorbiri telefonice cu inculpatul T.D. care a promis că-i va achita 30 % din contravaloarea mărfii în numerar, ulterior i-a spus că dacă nu va plăti în numerar să introducă filele C.E.C. la plată pentru întreaga valoare. Ulterior, martorii M.D. și C.E. au încercat să-i găsească pe inculpatul T.D. și pe „S.A.” atât pe telefon cât și la depozitul din municipiul Galați, dar aceștia nu au mai putut fi contactați. Partea vătămată a precizat cuantumul prejudiciului cauzat ca fiind de 430.236.562 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă.

La data de 26 august 2002, inculpatul T.D. a trimis prin fax comanda nr. 34 către partea vătămată SC T.I. SRL București administrată de martorul T.F.L. Comanda privea achiziționarea de centrale termice și inculpatul specifica că plata se va face cu fila C.E.C. în termen de 15 zile de la livrare. Pe comandă erau trecute două numere de telefon aparținând SC E.M. SA Galați și numitului S.S. Martorul l-a sunat pe S.S. și au stabilit că, în data de 30 august 2002, să se deplaseze în Galați pentru livrarea mărfii. Martorul s-a întâlnit cu S.S. într-o garsonieră de pe str. Brăilei, despre care i s-a spus că este punctul de lucru al SC S.C. SRL Galați, și a întocmit factura nr. 4285456 din 30 august 2002 în valoare de 253.820.957 lei. În același moment martorul l-a contactat telefonic pe inculpatul T.D. solicitându-i acestuia să se prezinte personal pentru recepționarea mărfii și trimiterea cecului. Sub pretextul că nu se afla în localitate inculpatul i-a recomandat martorului să meargă cu S.S. la depozitul din Galați str. G. Coșbuc și să primească fila C.E.C. După descărcarea mărfii, martorul a primit fila C.E.C. seria BC 3030038110 care era deja semnată și ștampilată de inculpatul T.D. În prezența numitului S.S., martorul a completat și restul mențiunilor, scadența fiind la 13 septembrie 2002. La data de 18 septembrie 2002 fila C.E.C. a fost refuzată pentru lipsă totală disponibil client aflat în interdicție bancară. Partea vătămată a indicat valoarea prejudiciului ca fiind de 253.820.957 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă.

La începutul lunii septembrie martorul M.M., director la partea vătămată SC S. SA Mehedinți a fost sunat de un anume S.S. care s-a recomandat ca fiind reprezentantul SC S.C. SRL Galați și care ulterior a trimis prin fax comenzile nr. 111 din 9 septembrie 2002 și 5 septembrie 2002. Pe ambele comenzi era menționată ca persoană de contact S.S. și erau semnate de administrator inculpatul T.D. Pentru ridicarea mărfii de la sediul părții vătămate s-a prezentat martorul S.C. Acesta fusese contactat anterior de inculpatul T.D. care i-a produs să lucreze la SC S.C. SRL Galați în calitate de agent de vânzări. În acest sens între inculpat și martorul S.C. s-a încheiat un contract de prestări servicii, urmând ca cel din urmă să fie plătit în funcție de prestații. În data de 11 septembrie 2002 inculpatul i-a dat martorului S.C. fila C.E.C. seria BG 311 nr. 00020539 semnată și ștampilată de el și l-a însărcinat să ridice marfa de la partea vătămată. În baza facturii nr. 4073620 din 11 septembrie 2002, martorul S.C. a ridicat marfă în valoare de 234.572.800 lei și a completat restul rubricilor pe fila C.E.C., scadența fiind la data de 17 septembrie 2002. Marfa a fost transportată la depozitul din Galați str. George Coșbuc unde a fost predată inculpatului T.D. pe bază de proces verbal. Fila C.E.C. predată părții vătămate a fost introdusă la plată în data de 18 septembrie 2002 fiind refuzată pentru lipsă totală disponibil în cont. Partea vătămată a indicat că valoarea prejudiciului ce i-a fost cauzat este de 234.572.900 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă.

La sfârșitul lunii august 2002 numitul S.S. l-a contactat telefonic pe martorul G.D.Ș., director la partea vătămată SC F. SA București. I-a spus martorului că este angajat al SC S.C. SRL Galați, firmă care are 5 ani vechime în domeniu și este administrată de inculpatul T.D., firma fiind interesată de achiziționarea de aparate de aer condiționat. Până la materializarea afacerii, martorul G.D.Ș. a fost sunat și de către inculpatul T.D. cu care a discutat condițiile contractării și a stabilit să trimită prin fax contractul pentru a fi semnat. În prealabil, la data de 29 august 2002, inculpatul T.D. a trimis prin fax o cerere de ofertă, prin care specifica că persoana de contact este S.S. La rândul său, tot prin fax martorul G.D. a trimis contractul nr. 148 din 2 septembrie 2002 care a fost semnat de inculpatul T.D., contract în care specifica valoarea de 3666 dolari S.U.A. + TVA, plata urmând să se facă în 15 zile de la încheierea contractului. La data de 5 septembrie 2002 din dispoziția inculpatului T.D. la sediul părții vătămate s-au prezentat S.C. și S.S. În baza facturii nr. 5379779 din 5 septembrie 2002 aceștia au ridicat marfă în valoare totală de 136.191.686 lei cu auto GL-05-000. Cu aceeași ocazie făptuitorul S.S. a lăsat fila C.E.C. seria BG 311 nr. 00020542 scadentă la 20 septembrie 2002, semnată și ștampilată de inculpatul T.D. Nici de această dată terții cumpărători nu au putut fi identificați. Înainte de introducerea filei C.E.C. la plată martorul G.D.Ș. a încercat să ia legătura cu inculpatul T.D. dar acesta nu a mai răspuns la telefon. Fila C.E.C. a fost introdusă la plată în termen fiind refuzată pentru lipsă totală disponibil în cont clientul aflându-se în interdicție bancară. Partea vătămată SC F. SA București s-a constituit parte civilă cu suma de 131.191.686 lei reprezentând valoarea prejudiciului ce i-a fost cauzat. Toate criticile invocate de inculpat, care vizează greșita condamnare pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cum și individualizarea judiciară a pedepsei, au fost respinse de instanța de recurs, ca nefondate. Astfel, s-a reținut că toate probele administrate în cursul procesului penal, demonstrează vinovăția inculpatului, acesta fiind cel care a negociat cu reprezentanții părților civile cumpărarea mărfurilor, tot el fiind cel care a emis filele C.E.C. în condițiile în care cunoștea că nu are disponibil pentru acoperirea acestora. Cât privește pedeapsa s-a reținut ca bine individualizată, fiind stabilită prin evaluarea tuturor criteriilor legale prevăzute de art. 72 C. pen. Împotriva acestei hotărâri, la 27 noiembrie 2006, T.D. a formulat contestație în anulare, fără să invoce expres vreunul din cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen. În esență, contestatorul a arătat că a fost anchetat în lipsă, așa încât nu a avut posibilitatea să-și facă o apărare eficientă, nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală, cuantumul prejudiciului stabilit ca rezultat al infracțiunii nu are o bază legală, și la momentul trimiterii sale în judecată nu a fost citat la domiciliu. Examinând cauza în raport de dispozițiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele: Contestația în anulare, cale extraordinară de atac, nu poate fi exercitată decât împotriva unei hotărâri definitive, și numai pentru cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., privitoare la pronunțarea hotărârii cu încălcarea normelor de procedură sau la pronunțarea împotriva unei persoane a două hotărâri definitive pentru aceeași faptă. Criticile formulate de contestator, nu se regăsesc în nici unul din cazurile de contestație în anulare prevăzute de art. 386 C. proc. pen., fiind critici ce au constituit doar temeiuri invocate în căile ordinare de atac exercitate în cauză. Or, potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind termenul de exercitare prevăzut de legea procesual penală, invocarea de motive care se sprijină pe cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., cum și dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se află sau se depun la dosarul cauzei. În contestația în anulare dedusă judecății, așa cum se poate observa, nici termenul de introducere nu a fost respectat, hotărârea a cărei retractare se solicită, fiind pronunțată la 13 iulie 2006, declararea acestei căi extraordinare de atac, făcându-se la 27 noiembrie 2006, cu mult peste termenul legal expres prevăzut de art. 388 alin. (1) C. proc. pen. Nefiind întrunite condițiile de admisibilitate în principiu a acestei căi de retractare, nu se poate trece la examinarea temeiniciei acesteia. Pentru considerentele expuse, va fi respinsă ca inadmisibilă, calea extraordinară de atac de care a uzat contestatorul. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.