ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7425/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 06 februarie 2009, reclamanții S.N., S.M. și S.G. au solicitat, în contradictoriu cu Statul Român, reprezentat prin CN A.D.N.R. SA, anularea, în parte, a Hotărârii nr. 35 din 30 noiembrie 2007, în sensul modificării cuantumului despăgubirilor la valoarea totala de 95.140 euro, în echivalent RON la data plății, sumă ce reprezintă atât cuantumul despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat, cât și daune privind suprafața de teren rămasă neexpropriată. În esență, reclamanții au arătat că nu sunt de acord cu suma de 21.036,19 RON, stabilită cu titlu de despăgubire pentru imobilul expropriat, aceștia înțelegând să solicite și suma de 10.000 euro, cu titlu de despăgubire pentru lipsa de folosință datorită imposibilității folosirii suprafeței de teren neexpropriată, de 1980 mp, rămasă și rară acces la calea publică.

În drept, au fost invocate prevederile Constituției, art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, Legea nr. 198/2004, C. civ., C. proc. civ., H.G. nr. 941/2004, art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Prin sentința civilă nr. 1060 din 20 februarie 2009, Judecătoria Buftea, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența în favoarea Tribunalului București, conform art. 21 din Legea nr. 33/1994, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București, la data de 06 aprilie 2009, sub nr. 14291/3/2009.

Prin sentința civilă nr. 1503 din 19 noiembrie 2010, Tribunalul București, secția a Va civilă, a admis cererile reclamanților, a anulat, în parte, Hotărârea nr. 35 din 30 noiembrie 2007 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, a stabilit cuantumul despăgubirilor datorate la sumele de 182.242 RON, reprezentând valoarea de circulație a terenului expropriat de 1319,88 mp, la momentul exproprierii, și de 65.518 RON, reprezentând valoarea prejudiciului cauzat prin lipsirea de folosința a terenului de 1.980 mp, calculată la momentul exproprierii, pentru toată perioada de executare a lucrării de utilitate publică, a menținut restul dispozițiilor hotărârii, l-a obligat pe expropriator la 3.500 RON, cheltuieli de judecată către reclamanți.

În drept, au fost avute în vedere dispozițiile art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994, care constituie dreptul comun în materia exproprierii. Potrivit art. 26 alin. final din Legea nr. 33/1994, „în cazul exproprierii parțiale, dacă partea de imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experții, ținând seama de prevederile alineatului precedent, vor putea propune instanței o eventuală reducere numai a daunelor", însă în cazul în speță, instanța nu a putut reține, iar instituția expropriatoare nu a dovedit care este cuantumul eventualului spor de valoare, care ar veni să compenseze prejudiciul pretins și dovedit de către reclamanți, pentru restul terenului rămas neexpropriat, rămas în prezent fără acces și imposibil de folosit pe perioada executării lucrărilor de construire a tronsonului de autostradă.

În condițiile în care expropriatorul a oferit suma de 21.036 RON, iar reclamanții au solicitat modificarea cuantumului despăgubirilor la valoarea totala de 95.140 euro, suma ce reprezintă atât cuantumul despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat, cât și daune privind suprafața de teren rămasă neexpropriată, prima instanță a apreciat că despăgubirile propuse de comisia de 3 experți se situează între limitele prevăzute de art. 27 din Legea nr. 33/1994, corespund valorii de piață a imobilelor în zonă și standardelor internaționale de evaluare, astfel că au fost omologate de instanță. Expropriatorul a fost obligat la 3.500 RON cheltuieli de judecată către reclamanții-expropriați, reprezentând onorariu pentru avocat, pe temeiul art. 10 alin. (3) și art. 18 Legea nr. 198/2004, respectiv art. 38 Legea nr. 33/1994.

Prin decizia civilă nr. 10A din 17 ianuarie 2012, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelurile pârâtului și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a schimbat, în parte, sentința, în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor datorate la sumele de 160.441,25 RON, reprezentând valoarea de circulație a terenului expropriat de 1.319,88 mp și 54.161,20 RON, reprezentând valoarea prejudiciului cauzat prin lipsirea de folosință a terenului de 1.980 mp, și a păstrat celelalte dispoziții ale sentinței. Instanța a constatat că, în urma probelor administrate în faza apelului, s-a conturat o valoare diferită a cuantumului despăgubirilor datorate, așa cum rezultă din expertiza depusă la dosarul cauzei.

Astfel, instanța a dispus suplimentarea probatoriului, prin administrarea probei cu înscrisuri și prin efectuarea unor adrese către O.C.P.I.

Ilfov, pentru a se comunica copii ale unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate pentru terenuri similare celui expropriat, respectiv pentru terenul situat în comuna G., județul Ilfov, atât în cursul anului 2007, cât și în cursul anului 2011. La dosarul cauzei au fost depuse o serie de înscrisuri, respectiv adresa din 17 februarie 2010 emisă de Primăria comunei G., prin care s-au comunicat prețurile ce rezultă din contracte de vânzare-cumpărare încheiate în perioada 2008-2009 pentru terenuri aflate în extravilanul comunei G.. Adresa din 10 ianuarie 2007 emisă de Primăria comunei G., atestă faptul că suprafața de 3300 mp aparținând autorului S.C.T., situată în comuna G., la data de 01 ianuarie 1990, era teren extravilan, și că numai 100 ml au fost introduși parțial în intravilanul satului G., prin Hotărârea Consiliului Local G. nr. 14/2000.

Au mai fost depuse la dosarul cauzei și un număr de trei contracte de vânzare-cumpărare înaintate de O.C.P.I. Ilfov. Experții au efectuat o completare la raportul de expertiză efectuat în primă instanță, constatându-se că valoarea de circulație a terenului expropriat la momentul întocmirii raportului de expertiză este de 160.441,25 RON, pentru o suprafață de 1319,88 mp. Pentru prejudiciul suferit de intimații-reclamanți în urma exproprierii, având în vedere că 30% din teren a rămas neexpropriat, s-a stabilit o valoare de 54.164,20 RON. S-a reținut că valoarea terenului va scădea proporțional cu acest procent, și mai mult, această suprafață de teren rămasă neexpropriată, nu poate fi folosită până la o dată nedeterminată, cel puțin trei ani, în raport de durata executării lucrărilor, așa cum rezultă din suplimentul la raportul de expertiză.

Pentru stabilirea valorilor din raportul de expertiză, au fost avute în vedere prețurile de tranzacționare ce rezultau din contracte de vânzare-cumpărare pentru terenuri similare depuse de O.C.P.I. Ilfov. Prețul de tranzacționare este prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel, în cadrul unității administrativ-teritoriale, la data întocmirii raportului de expertiză, respectându-se astfel dispozițiile legale aplicabile in materie și jurisprudența constantă sub acest aspect. Așa fiind, apelurile formulate de apelanții-pârâți sunt întemeiate sub aspectul cuantumului sumei ce trebuie acordată drept despăgubire, precum și a sumei ce constă în prejudiciul cauzat de expropriere, care în raport de constatările experților sunt mai mici, decât cele acordate de prima instanță.

S-a apreciat că sunt neîntemeiate criticile referitoare la faptul că intimaților-reclamanți nu li s-ar fi produs un prejudiciu prin expropriere. Conform raportului de expertiză, valoarea terenului neexpropriat a scăzut cu 30% și nu poate fi folosit până la o dată de aproximativ 3 ani, pe durata executării lucrărilor. Prejudiciul suferit de persoanele a căror suprafață de teren a fost expropriată, în raport de suprafața rămasă neexpropriată, a fost astfel cuantificat la suma de 54.164,20 RON, la data efectuării raportului de expertiză. Împotriva deciziei instanței de apel au formulat cerere de recurs (I) la data de 28 martie 2012, pârâtul Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA și (II) la data de 28 mai 2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin care au fost invocate următoarele aspecte de pretinsă nelegalitate: (I) Recurentul-pârât a susținut, pe temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 6 C. proc.

civ., că prin obligarea sa la plata sumei de 54.161,20 RON, reprezentând contravaloarea așa-zisului prejudiciu suferit urmare a exproprierii parțiale, instanța a dat mai mult decât s-a cerut. Prin cererea de chemare in judecata, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 euro, reprezentând contravaloarea lipsei de folosința datorata imposibilității folosinței suprafeței de teren expropriata. Cu toate că suma de 10.000 euro, reprezintă suma de 43.000 RON, instanța de apel a înțeles să-l oblige pe pârât la plata sumei de 54.161,20 RON, aproximativ 12.600 euro, cu 2.600 euro mai mult decât s-a cerut. Chiar și în ipoteza în care cererea ar fi fost întemeiata, instanțele trebuiau sa tină cont de limitele investirii lor și să nu dea reclamanților mai mult decât ei înșiși ceruseră.

S-a susținut totodată că hotărârea recurată a fost pronunțata cu încălcarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 - art. 304 pct. 9 C. proc. civ.. Astfel, raportat la caracterul imperativ al dispozițiilor art. 26 Legea nr. 33/1994, fundamentarea unei hotărâri judecătorești pe un raport de expertiza care nu respectă criteriul legal de întocmire nu este o problema de apreciere a probelor, ci o problemă de legalitate. Conform art. 26 alin. (2) Legea nr. 33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor tine seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel în unitatea administrativ-teritoriala, la data întocmirii raportului de expertiza.

De vreme ce legiuitorul folosește sintagma „experții, precum și instanța vor tine seama", este neîndoielnic ca suntem in prezenta unei norme imperative, astfel ca expertiza este afectata ea însăși de condiții de legalitate, iar pronunțarea unei hotărâri întemeiate pe o proba care nu respecta cerințele legale imperative, este un act vădit nelegal. Din economia dispozițiilor art. 26 alin. (2), rezulta ca pentru a produce un raport de expertiza cu respectarea normelor imperative, trebuie respectate cumulativ următoarele criterii: sa se aibă în vedere pentru comparație preturi de tranzacționare, preturi cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel (cu imobilul expropriat) in unitatea administrativ-teritoriala, la data efectuării raportului de expertiza.

Atât raportul de expertiza administrat în fața primei instanțe, cât și suplimentul la raportul de expertiza, administrat in faza apelului, nu au ținut seama de criteriile stabilite in mod imperativ de lege - comisia de experți utilizând pentru comparație preturi ale unor imobile diferite de imobilul expropriat și nu preturi cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel în unitatea administrativ-teritoriala în care este situat imobilul ce face obiectul prezentului litigiu. Cu toate acestea, obiecțiunile formulate de către pârât, în mod netemeinic, au fost respinse de instanța anterioară. S-a susținut totodată că hotărârea recurată a fost pronunțata cu încălcarea prevederilor art. 26 alin. (2) Legea nr. 33/1994, obligarea pârâtului la plata contravalorii prejudiciului suferit urmare a exproprierii parțiale facându-se în lipsa probării acestui asa-zis prejudiciu.

La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor trebui să țină seama și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând in considerare și dovezile prezentate de aceștia. În lipsa unor astfel de dovezi, prejudiciul nu poate fi reparat. Raportat la susținerile conform cărora terenul rămas neexpropriat ar fi rămas fără cale de acces, recurentul-pârât a făcut dovada existentei căilor de acces, depunând la dosarul cauzei extrase din Proiectul Tehnic al Autostrăzii București-Brașov, tronsonul București-Ploiești. Referitor la așa-zisa diminuare a valorii terenului rămas neexpropriat, s-a susținut că, în contextual economic actual, s-a înregistrat o scădere a tuturor proprietăților imobiliare, astfel că, scăderea valorii terenului cu 30% este un fapt independent de producerea sau nu a exproprierii sale parțiale.

(II) Recurentul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a susținut următoarele critici de pretinsă nelegalitate: Hotărârea instanței de apel este nelegală în privința stabilirii existenței unui prejudiciu în cuantum de 54.164 RON, constând în lipsa de folosință a terenului neexpropriat - art. 304 pct. 9 C. proc. civ.. Instanța de apel a încălcat dispozițiile prevăzute de art. 1169 C. civ., conform cărora, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Conform art. 26 Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

Prin cea de a treia completare la raportul de expertiză, experții au concluzionat că prejudiciul suferit de reclamanți în urma exproprierii este de 30% din valoarea terenului neexpropriat, care nu poate fi folosit până la o dată incertă (aproximativ 3 ani - durata executării lucrărilor). Calculul făcut de experți, conform explicațiilor din completarea nr. 2 la raportul de expertiză tehnică judiciară, la care aceștia fac trimitere, conține inexactități și aproximări.

Astfel, în preambulul completării, experții au arătat că prejudiciul adus reclamanților în urma exproprierii este tocmai valoarea terenului rămas neexpropriat afectat de un anumit procent și că procentul de diminuare care reprezintă prejudiciul, "de comun acord, experții, iară a face un calcul riguros, l-au aproximat a fi 30% din valoarea terenului rămas neexpropriat". în ultima pagină a completării, experții menționează că aproximările făcute se bazează pe calcule neriguroase și pe experiența pe care au căpătat-o în decursul anilor. În raport de aceste considerente, s-a susținut că maniera experților de abordare a unei astfel de lucrări științifice, este total lipsită de profesionalism. În mod just, au remarcat experții că, în cauză, se impunea efectuarea unei expertize agricole care să stabilească lipsa de folosință a terenului prin culturile nerealizate pe acesta, pentru care nu dețin, însă, specializarea necesară.

Chiar și dacă s-ar fi realizat o astfel de expertiză, reclamanții nu au depus nicio dovadă în susținerea privării lor de folosința restului de teren neexpropriat, constând în eventuala cultivare, arendare, închiriere sau altor forme de valorificare a acestuia. Simpla afirmație a reclamanților referitoare la lipsa căilor de acces la acest teren nu putea duce la constatarea existenței prejudiciului, câtă vreme la dosar s-a depus Proiectul Tehnic al viitoarei autostrăzi care prevede și realizarea de drumuri secundare, față de care, se impunea ca instanțele să solicite relații suplimentare privind stadiul acestor lucrări. Stabilind valoarea prejudiciului la suma de 54.164 RON, reprezentând echivalentul în RON la data de 20 noiembrie 2009 a sumei de 12.650,16 euro, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, respectiv, 10.000 de euro, hotărârea fiind și din acest motiv nelegală.

Analizând criticile de nelegalitate formulate, Înalta Curte va admite recursurile, cu consecința modificării în parte a deciziei atacate, doar în sensul înlăturării dispoziției privind obligarea pârâtului la plata sumei de 54.164 RON, reprezentând valoarea prejudiciului cauzat pentru lipsa de folosință a terenului în suprafață de 1.980 mp, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței și deciziei, pentru considerentele ce urmează: În drept, potrivit dispozițiile art. 26 alin. (1) și (2) Legea nr. 33/1994, care constituie dreptul comun în materia exproprierii, „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite". „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia". Criticile recurentului-pârât referitoare la valoarea de circulație a terenului expropriat de 1.319,88 mp, la momentul întocmirii raportului de expertiză, nu pot fi primite, întrucât acestea corespund valorii de piață a imobilelor în zonă și standardelor internaționale de evaluare,

cum în mod corect a apreciat instanța de apel. Instanța de apel a clarificat, cu prioritate, circumstanțele particulare ale cauzei pendinte, prin raportare la norma legală incidență, prin suplimentarea probatoriului, respectiv administrarea probei cu înscrisuri și printr-o completare a raportului de expertiză, concluzia pe deplin judicioasă a acesteia fiind aceea că valoarea de circulație a terenului expropriat la momentul întocmirii raportului de expertiză este de 160.441,25 RON, pentru o suprafață de 1.319,88 mp. Pentru stabilirea acestei valori au fost avute în vedere prețurile de tranzacționare ce rezultau din contractele de vânzare-cumpărare pentru terenuri similare depuse de O.C.P.I. Ilfov.

Prețul de tranzacționare este, așa cum în mod corect s-a reținut, prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel, în cadrul unității administrativ-teritoriale, la data întocmirii raportului de expertiză, respectându-se astfel dispozițiile legale aplicabile in materie și jurisprudența constantă sub acest aspect. Rezultă, așadar, că nu poate fi primită nici o critică de nelegalitate sub aspectul interpretării și aplicării la speță a dispozițiilor imperative ale art. 26 alin. (2) Legea nr. 33/1994.

Criticile recurentului-pârât și ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București vizând cuantumul daunelor solicitat pentru suprafața de teren rămasă neexpropriată, au fost găsite întemeiate, pentru următoarele considerente: Reclamanții au solicitat în mod expres suma de 10.000 euro, cu titlu de despăgubire pentru lipsa de folosință datorită imposibilității folosirii suprafeței de teren neexpropriata in suprafața de 1.980,12 mp, rămasă fără acces la calea publică și fără posibilitatea exploatării eficiente în continuare. Poziția constantă în proces a pârâtului a fost aceea că reclamanții nu au dovedit un alt prejudiciu decât valoarea despăgubirilor ce li se cuvine pentru terenul efectiv expropriat, în condițiile în care, la data evaluării, terenul reclamanților era necultivat și nu făcea obiectul vreunei arendări, închirieri sau altui mod de valorificare a folosinței terenului, considerând că în mod nejustificat se solicită în plus suma de 10.000 euro.

Cu toate că suma solicitată prin cerere ar reprezenta echivalentul sumei de 43.000 RON, instanța de apel a obligat pârâtul la plata sumei de 54.161,20 RON, ceea ce înseamnă aproximativ 12.600 euro, cu 2.600 euro mai mult decât s-a solicitat. Prin obligarea pârâtului la plata sumei de 54.161,20 RON, reprezentând contravaloarea așa-zisului prejudiciu suferit urmare a exproprierii parțiale, instanța a pronunțat o hotărâre cu încălcarea prevederilor art. 27 Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru utilitate publica - art. 304 pct. 9 C. proc. civ.. Chiar și în situația în care art. 27 Legea nr. 33/1994 nu ar fi existat - „despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată" -instanțele anterioare trebuiau să țină cont de limitele investirii lor și să nu dea reclamanților mai mult decât ei înșiși ceruseră.

Hotărârea recurată este nelegală, întrucât a fost pronunțata cu încălcarea prevederilor art. 26 alin. (2) Legea nr. 33/1994, obligarea pârâtului la plata contravalorii prejudiciului suferit urmare a exproprierii parțiale facându-se în lipsa probării acestui așa-zis prejudiciu. În conformitate cu prevederile art. 26 alin. (2), la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor tine seama și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând in considerare și dovezile prezentate de aceștia, ceea ce înseamnă că, in lipsa unor astfel de dovezi, prejudiciul nu poate fi reparat. S-a susținut astfel corect că fundamentarea unei hotărâri judecătorești pe un raport de expertiza care nu respectă criteriul legal impus de legea în materie nu reprezintă o chestiune de apreciere a probatoriului, ci o problemă de legalitate a însăși hotărârii.

Reclamanții nu au înțeles să producă dovezi care să dovedească existenta acestui prejudiciu, limitându-se doar la simple afirmații care, pe întreaga durata a litigiului, au rămas nedovedite. Instanța de apel a încălcat astfel dispozițiile prevăzute de art. 1.169 C. civ., conform cărora, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Hotărârea pronunțată nu se putea fundamenta pe acea parte a raportului de expertiză care, în lipsa oricărui probatoriu pertinent cerut în mod expres de lege, concluziona în mod formal că prejudiciul suferit de reclamanți este de 30% din valoarea terenului neexpropriat (în suprafață de 1.980,12 m.p.) care nu poate fi folosit până la o dată incertă (aproximativ 3 ani - durata executării lucrărilor).

Experții au consemnat că prejudiciul adus reclamanților în urma exproprierii este tocmai valoarea terenului rămas neexpropriat, afectat de un anumit procent și că procentul de diminuare care reprezintă prejudiciul, "de comun acord, experții, fără a face un calcul riguros, l-au aproximat a fi 30% din valoarea terenului rămas neexpropriat". Experții au mai menționat că aproximările făcute se bazează pe calcule neriguroase și pe experiența pe care au căpătat-o în decursul anilor. În mod corect s-a susținut că maniera experților de întocmire a unei astfel de lucrări științifice, este total nelegală și lipsită de profesionalism. S-a susținut de altfel corect și faptul că reclamanții nu au depus nicio dovadă în susținerea privării lor de folosința restului de teren neexpropriat, constând în eventuala cultivare, arendare, închiriere sau a altor forme de valorificare a acestuia.

Raportat la susținerile conform cărora terenul rămas neexpropriat ar fî rămas fără cale de acces, pârâtul a făcut dovada existentei căilor de acces, depunând la dosarul cauzei extrase din Proiectul Tehnic al Autostrăzii București-Brașov, tronsonul București-Ploiești. Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție, pe temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., va admite recursurile pârâtului și al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, va modifica, în parte, decizia, în sensul înlăturării dispoziției privind obligarea pârâtului la plata sumei de 54.164 RON, reprezentând valoarea prejudiciului cauzat pentru lipsa de folosință a terenului în suprafață de 1.980 mp, va menține celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA și de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei nr. 10A din 17 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Modifică în parte decizia atacată, în sensul înlăturării dispoziției privind obligarea pârâtului la plata sumei de 54.164 RON, reprezentând valoarea prejudiciului cauzat pentru lipsa de folosință a terenului în suprafață de 1.980 mp. Menține celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2012.