ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6755/2010

Asupra recursului

civil de față:

Judecata în primă

instanță

Prin sentința civilă nr. 164 din 30

aprilie 2009, Tribunalul Dolj, secția civilă, a admis în parte acțiunea formulată

de reclamantele C.S. și P.E. împotriva pârâților Primarul municipiului Craiova,

Primăria municipiului Craiova și SC P.D. SRL, a anulat în parte dispoziția din 10

mai 2006 emisă de pârâtul Primarul municipiului Craiova, a anulat în parte art.

2 al dispoziției, a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 437

m.p. identificat prin raportul de expertiză întocmit de experții D.V. și C.Ș. și

a menținut restul dispozițiilor contestate.

Pentru a pronunța

această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:

Prin dispoziția

din 2006 Primarul municipiului Craiova a dispus restituirea parțială în natură a

imobilului notificat, respectiv a suprafeței de 112,5 m.p. situat în C., județul

Dolj, iar pentru diferența de 1311,5 m.p. și pentru construcția demolată a propus

acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, cu înaintarea dosarului la Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Din actele depuse

la dosar, rezultă că terenul în litigiu a aparținut defunctului S.P., decedat în

2000, reclamantele fiind moștenitoarele acestuia.

Imobilul a fost

expropriat și din dovezile administrate în cauză rezultă că a avut o suprafață totală

de 1424 m.p.

Conform raportului

de expertiză astfel cum a fost refăcut de experții D.V. și C.Ș., o suprafață de

437 m.p. este liberă, ca și suprafața de 117 m.p. restituită reclamantelor prin

dispoziția atacată; din suprafața totală revendicată, 218 m.p. sunt ocupați de clădirea

unui restaurant, 147 m.p. sunt ocupați de terasă și 57 m.p. sunt ocupați de o baracă

metalică.

În ceea ce privește

construcțiile, tribunalul a reținut că nu se poate identifica din actele depuse

la dosar dacă extinderea la restaurantul D. s-a efectuat cu autorizație de construcție;

din adresa din 2008 a Primăriei municipiului Craiova rezultă că în perioada 1997-2007

nu figurează emisă autorizație de construire pentru locația în litigiu.

Din contractul

de vânzare cumpărare din 2008, coroborat cu încheierea din 2007 a O.G.P.I. rezultă

că terenul în suprafață de 675 m.p. a aparținut SC C. SA, care l-a vândut către

SC P.D. SRL, iar pe acest teren această societate a dobândit prin contractul autentificat

din 2004 un spațiu comercial în suprafață de 350,89 m.p. înscris în CF Craiova.

Expertul C.Ș.

a identificat o construcție veche în suprafață de 350,89 m.p. și o altă construcție

în suprafață de 137,11 m.p. fără a se preciza anul edificării acesteia.

Judecata în apel

Prin decizia

nr. 67 din 4 martie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția

I

civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelurile declarate de pârâți,

a schimbat sentința, a respins acțiunea și le-a obligat pe intimate la plata sumei

de 3.000 RON cheltuieli de judecată către apelanta SC P.D. SRL.

Pentru a decide

astfel, curtea de apel a reținut următoarele:

Conform completării

la raportul de expertiză efectuată în apel, suprafața de teren de 437 m.p. atribuită

în natură reclamantelor cuprinde atât calea de acces către spațiul comercial cât

și 120 m.p. din suprafața de 765 m.p. cumpărată de SC P.D. SRL prin contractul de

vânzare-cumprăare din 2008 și aferentă construcției în suprafață de 350,89 m.p.

cu destinația de spațiu comercial, proprietatea aceleași pârâte din anul 2004.

Așa fiind, terenul

ocupat de scările de acces constituie suprafață afectată amenajărilor de utilitate

publică și nu este supus restituirii în natură față de dispozițiile art. 10

alin. (2) și (11) alin. (3) Legea nr. 10/2001.

În ceea ce privește

suprafața de 120 m.p., teren care se suprapune cu suprafața de 765 m.p. din contractul

de vânzare-cumpărare al pârâtei, nici aceasta nu poate fi restituită în natură,

deoarece terenul de 765 m.p. este aferent unei construcții vechi din anul 1963.

Deși pârâta a

cumpărat construcția și terenul la momente diferite de la același vânzător, acestea

formează un tot unitar din punct de vedere al destinației și al interesului de exploatare.

Ca atare, se impune

a se da eficiență contractului de vânzare-cumpărare privitor la teren, tocmai în

considerarea dreptului de proprietate al pârâtei asupra construcției, aceasta cu

atât mai mult cu cât scopul exproprierii a fost atins, respectiv construirea unui

complex comercial cu amenajarea căilor de acces și utilităților aferente acestuia.

Este irelevant

sub aspectul cererii de restituire în natură împrejurarea că pe acest teren s-au

efectuat cu sau fără autorizație și alte lucrări necesare restaurantului.

Judecata în recurs

Împotriva deciziei

au declarat recurs reclamantele, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ..

În dezvoltarea

motivului de recurs invocat se arată că firul călăuzitor al raționamentului instanței

de apel îl reprezintă protejarea intereselor nelegitime ale pârâtei SC P.D. SRL

Astfel, deși s-a

reținut de către prima instanță pe baza raportului de expertiză edificarea unor

construcții fără autorizație pe terenul în litigiu, curtea de apel consideră irelevant

acest aspect, încălcând în mod direct dispozițiile art. 10 alin. (3) Legea nr. 10/2001,

care prevăd că se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții

neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții

ușoare sau demontabile.

În speță, tocmai

extinderea neautorizată a construcțiilor i-a permis pârâtei să pretindă vânzarea

către ea a unui teren de 765 m.p. situat integral pe amplasamentul terenului ce

a aparținut autorului reclamantelor.

Deși a fost notificat

în mod expres, Consiliul județean Dolj a emis certificatul de atestare a dreptului

de proprietate asupra terenurilor din 6 decembrie 2007 în favoarea societăți comerciale

cu capital de stat SC C. SA, cu privire la suprafața de teren de 765 m.p., în timp

ce această suprafață se afla în litigiu.

Cu toate că au

notificat SC C. SA să nu procedeze la întabularea dreptului de proprietate pentru

imobilul în litigiu, aceasta nu s-a conformat.

Deși actele constitutive

sau translative de proprietate s-au efectuat pe parcursul prezentului litigiu, părțile

fiind notificate în acest sens, instanța de apel le-a dat eficiență, favorizând

SC P.D. SRL. și ignorând faptul că aceasta nu a făcut decât să încalce legea și

să edifice construcțiile abuziv.

Recurentele solicită

admiterea recursului, modificarea deciziei și pe fond respingerea apelurilor.

Intimații, deși

legal citați, nu au depus la dosar întâmpinare și nici concluzii scrise.

Recursul este

fondat și va fi admis pentru următoarele considerente:

Reclamantele au

formulat notificare pentru imobilul din Craiova, la data de 13 iulie 2001.

Primarul municipiului

Craiova a emis dispoziția după aproximativ 5 ani, la data de 10 mai 2006, dispunând

restituirea în natură a unei suprafețe de teren de 112,5 m.p. și propunând acordarea

de măsuri reparatorii în echivalent pentru 1311,5 mp., și pentru construcția demolată.

Tribunalul a considerat

că se mai poate restitui în natură încă o suprafață de 437 m.p. și, cum reclamantele

nu au declarat apel, judecata în căile de atac privește exclusiv natura măsurilor

reparatorii pentru această suprafață.

În soluționarea

apelurilor declarate de pârâte, care au contestat posibilitatea restituirii în natură

a suprafeței de 437 m.p., curtea de apel a ținut seama exclusiv de situația terenului

la data judecării pricinii și a decis că, din moment ce este deținut de o societate

comercială privatizată și este ocupat de construcții, această suprafață de teren

nu se poate restitui în natură.

Procedând astfel,

curtea de apel a nesocotit dispozițiile art. 9 și 11 Legea nr. 10/2001.

Astfel, art. 9

prevede că imobilele preluate abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent,

se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și

libere de orice sarcini.

Prin urmare era

esențial să se stabilească cine deținea terenul în litigiu la data notificării,

pentru a se verifica dacă erau sau nu aplicabile dispozițiile art. 21 sau cele ale

art. 27 Legea nr. 10/2001.

Aceasta cu atât

mai mult cu cât reclamantele au susținut că, în timp ce notificarea nu era încă

soluționată și chiar după declanșarea litigiului s-au încheiat acte constitutive

sau translative de proprietate interzise de lege.

Or, în explicitarea

art. 21 al legii, art. 21.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a acesteia

arată la lit. a), b) și c) că textul vizat statuează indisponibilizarea imobilelor

pa calea prevăzută de lege cu privire la orice alte proceduri legale care tind să

înstrăineze imobilul către alte persoane, altele decât cele îndreptățite potrivit

legii; indisponibilizarea respectivă operează începând cu data de 14 februarie 2001,

chiar dacă notificarea a fost făcută la o dată ulterioară și are ca scop primordial

îndeplinirea obligației de restituire în natură către adevăratul proprietar.

Pe de altă parte,

din moment ce a reținut că în speță este vorba despre un imobil expropriat, curtea

de apel trebuia să verifice incidența art. ll Legea nr. 10/2001, sub toate condițiile

prevăzute de acest text de lege.

Astfel, trebuia

să verifice dacă lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă sau nu întregul

teren, pentru a stabili dacă suprafața de teren în litigiu este liberă în sensul

art. ll alin. (2) din lege.

De asemenea, conform

art. ll alin. (3), în situația în care construcțiile expropriate au fost integral

demolate, iar lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă parțial terenul,

persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămasă

liberă.

Același text se

referă în continuare la terenul ocupat de construcțiile noi, autorizate, pentru

care măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.

Așadar, faptul

că pe teren s-au edificat construcții noi, anterior notificării, împiedică restituirea

în natură, dacă acestea au fost autorizate.

Această condiție

a fost considerată irelevantă de către curtea de apel cu nesocotirea art. 11

alin. (3) din lege, cu atât mai mult cu cât reclamantele au susținut că pârâta SC

P.D. SRL a acționat abuziv, construind fără autorizație, pe un teren ce făcea parte

din suprafața expropriată de la autorul lor, pe care ulterior l-au cumpărat de la

o societate comercială de stat în timpul litigiului.

Întrucât curtea

de apel nu a lămurit aceste aspecte ale situației de fapt, iar Înalta Curte nu le

poate lămuri ea însăși, față de dispozițiile art. 314 C. proc. civ., în baza

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recursul va fi admis, cu consecința casării deciziei

și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași curte de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamantele C.S. și P.E. împotriva deciziei nr. 67 din 04 martie 2010

a Curții de Apel Craiova, secția l civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia

și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 15 decembrie 2010.