ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 664/2013

Prin Decizia nr. 2223

din 27 martie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a

admis recursul declarat de pârâta SC T.S. SA împotriva Deciziei nr. 87/Ap din 5

iulie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și

de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale; a casat decizia

recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

La data de 28 mai

2012, petenta SC T.S. SA a formulat cerere de completare a dispozitivului

Deciziei nr. 2223 din data de 27 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă, în sensul obligării intimaților-reclamanți R.T.Z. și

M.D. la plata către recurentă a cheltuielilor de judecată solicitate.

În motivarea cererii,

petenta a arătat că intimații-reclamanți au căzut în pretenții (întrucât

recursul promovat de pârâtă a fost admis și decizia recurată casată, cauza

fiind trimisă spre rejudecare) și deși a solicitat la termenul din 13 martie

2012 plata cheltuielilor de judecată, instanța a omis să se pronunțe pe acest

aspect. Cuantumul cheltuielilor de judecată a fost dovedit, fiind depuse la

termenul din 13 martie 2012, chitanțe și facturi ce atestă plata onorariului de

avocat în valoare totală de 63.747,46 RON.

Totodată, petenta a

solicitat instanței să aprecieze justețea cererii în ceea ce privește cuantumul

onorariului de avocat prin raportare la munca depusă (s-au formulat și susținut

cereri de suspendare, suspendare provizorie și recurs), complexitatea cauzei și

valoarea pretențiilor reclamanților.

Petenta și-a

întemeiat cererea pe dispozițiile art. 281

1

și art. 274 C. proc.

civ.

La data de 5 iunie 2012,

petentul M.D. a formulat cerere de lămurire a Deciziei nr. 2223 din data de 27

martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în baza

dispozițiilor art. 281-282 C. proc. civ.

Printr-o primă cerere, petentul a solicitat să se

scoată din decizie cele scrise de la pag. 8 alin. (4) până la pag. 9 alin.(1),

deoarece obiectul cererii de chemare în judecată este și a rămas neschimbat în

tot cursul procesului și anume „acordarea drepturilor patrimoniale cuvenite

inventatorilor." La paginile menționate din Decizia nr. 2223/2012,

instanța a scris despre acordarea de despăgubiri peste petitul cererii, de

către Curtea de Apel Brașov, ceea ce apreciază petentul că nu este conform cu

realitatea. Curtea de Apel Brașov a acordat nici mai mult, nici mai puțin decât

se putea, conform legislației în vigoare, nu se poate spune că „s-au acordat

despăgubiri peste petitul cererii", iar expresia valorică a despăgubirilor

s-a determinat în concordanță cu legea.

Prin cea de-a doua

critică, petentul a arătat că raportul de expertiză are două părți distincte,

una tehnică și o altă parte economică. Pârâta nu a contestat partea tehnică a

raportului de expertiză cu nicio ocazie, deci l-a admis așa cum este scris.

O altă expertiză nu

ar face decât să confirme cele scrise deja în raportul de expertiză la partea

tehnică despre brevetul de invenție și nu ar aduce nimic

în plus care să

ajute la corecta judecare a cauzei, realitatea fiind neschimbată. O nouă

expertiză ar reprezenta o cheltuială în plus, greu de suportat și, mai ales, nu

se justifică utilitatea acesteia.

În sensul celor

susținute, petentul a solicitat instanței să rectifice Decizia nr. 2223/2012,

în sensul că se anulează raportul de expertiză nr. 565076/2011, numai partea a

doua - economică, care se ocupă de stabilirea drepturilor bănești cuvenite

inventatorilor, iar partea tehnică rămâne valabilă.

Ulterior, petentul a

reiterat aceleași susțineri prin cererea înregistrată la data de 11 decembrie

2012, precum și prin cererea din data de 6 noiembrie 2012, în care a precizat

că solicitările sale se încadrează în dispozițiile art. 281

1

alin.

(1) și (2) C. proc. civ. La termenul de judecată din 12 februarie 2013,

petentul a precizat că renunță la criticile formulate la pct. 1 și rămân

valabile doar criticile formulate la pct. 2 din cererea de lămurire a Deciziei

nr. 2223/2012.

Cererea de completare

a dispozitivului formulată de petenta SC T.S. SA este nefondată și urmează a fi

respinsă pentru considerentele ce succed:

Potrivit art. 281

alin. (1) C. proc. civ., se poate cere completarea hotărârii dacă „instanța a

omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori

asupra unei cereri conexe sau incidentale."

În speță, s-a

consemnat în încheierea de dezbateri din data de 13 martie 2012, cererea

formulată de apărătorul recurentei-pârâte cu privire la plata cheltuielilor de

judecată constând în onorariu de avocat, conform dovezilor depuse la dosar.

Prin Decizia nr. 2223

din data de 27 martie 2012, instanța a admis recursul declarat de pârâta SC T.S.

SA și a dispus casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare

la Curtea de Apel Brașov.

Așadar, urmare a

soluției pronunțate de instanța de recurs, litigiul nu a fost soluționat

irevocabil și nu s-a stabilit poziția juridică de parte câștigătoare în proces.

La baza obligației de

restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală. Partea din vina

căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute justificat de

partea câștigătoare.

În cazul rejudecării

pricinii după casare, partea care a câștigat definitiv procesul are dreptul la

toate cheltuielile de judecată făcute.

Rejudecarea cauzei

presupune și reanalizarea cererilor privitoare la cheltuielile de judecată,

întrucât numai după soluționarea pretențiilor deduse judecății se poate stabili

care este partea care datorează celeilalte cheltuielile de judecată, ca fiind

partea căzută în pretenții în înțelesul art. 274 C. proc. civ.

Prin urmare, din

momentul în care se angajează un raport procesual, partea care a avut câștig de

cauză și care a fost pusă în situația de a face cheltuieli de judecată are

dreptul, la cerere, la restituirea acelor cheltuieli.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte constată că instanța de recurs nu a omis să se pronunțe,

în sensul dispozițiilor art. 281 C. proc. civ., cu privire la cererea de plată

a cheltuielilor de judecată, formulată de recurenta-pârâtă SC T.S. SA, prin

apărător și, pe cale de consecință, cererea petentei de completare a

dispozitivului Deciziei nr. 2223 din 27 martie 2012 este nefondată.

Cererea de lămurire a

Deciziei nr. 2223/2012, formulată de petentul M.D. este inadmisibilă și va fi

respinsă pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ. prevăd că „în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la

înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta

cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat

hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile

potrivnice."

În speță, petentul

M.D. a formulat critici ce vizează considerentele Deciziei nr. 2223/2012, modul

de dispunere al instanței de recurs și a solicitat să se rectifice motivarea

hotărârii cu privire la anularea în totalitate a raportului de expertiză

administrat în cauză.

Așadar, petentul a

formulat cerere de lămurire și rectificare a acelei părți din decizie denumită

considerente, pe aspecte ce țin de modul de dispunere asupra motivelor de

recurs și nu a dispozitivului hotărârii, în conformitate cu cerințele

dispozițiilor art. 281

1

C. proc. civ.

Din această

perspectivă, cererea petentului nu întrunește condițiile prevăzute de textul

legal enunțat, așa încât aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondată, cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 2223 din data de

27 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă,

formulată de petenta SC T.S. SA.

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de lămurire a aceleiași decizii, formulată de petentul

M.D.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 februarie 2013.

Procesat de GGC - DG