ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4662/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin

acțiune, reclamantul M.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A.I.B.A.R.

SRL, obligarea acesteia la plata de 24.24.277,75 euro echivalent în RON la

cursul Băncii Naționale a României din ziua plății reprezentând contravaloarea

dezdăunării de asigurare conform poliței de asigurare - D/5310/56991680- 11YWNE0,

din 17 iunie 2010 până la 21 iunie 2010 pentru autovehiculul cu număr de înmatriculare

RO-04207 emisă de B.B.V.A.G..

Prin întâmpinare, pârâta SC A.I.B.A.R.

SRL a invocat excepțiile necompetenței instanțelor românești de soluționare a acțiuni,

a Tribunalului Brașov, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, iar

pe fond, a solicitat respingerea cererii reclamantului.

Prin sentința civilă nr. 1235 din 27 iunie

2011 a fost admisă excepția de insuficienta timbrare a cererii și a fost anulată

cererea formulata de reclamantul M.F. împotriva pârâtelor SC A.I.B.A.R. SRL și B.B.V.A.G.

ca insuficient timbrata.

A micșorat onorariul avocațial achitat

de parate de la suma de 8.000 RON la suma de 600 RON și a obligat reclamantul la

plata către pârâte a sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța

de fond a reținut că reclamantul nu a achitat taxa de timbru de 3664,41 RON și timbrul

judiciar de 4,85 RON, fiind incidente dispozițiile art. 20 alin. (3) Legea nr. 146/1997

și art. 9 alin. (2) O.G. nr. 32/1995 și a micșorat onorariul avocațial solicitat

de pârâte a fi inclus în cheltuielile de judecată, de la suma de 8.000 RON, la suma

de 600 RON, ținând seama de volumul concret de muncă și actele procesuale îndeplinite

de avocat în cauză.

împotriva acestei sentințe a declarat apel

reclamantul M.F. și pârâtele SC A.I.B.A.R. SRL și B.B.V.A.G..

Prin apelul formulat reclamantul a solicitat

schimbarea în tot în sensul admiterii cererii de ajutor public judiciar și admiterea

acțiunii.

În

motivarea apelului se arată următoarele:

acțiunea principală a fost timbrată cu 10 RON și completată până la 39 RON .

Prin apelul formulat pârâtele SC A.I.B.A.R.

SRL și B.B.V.A.G. au solicitat schimbarea în parte în sensul obligării reclamantului

la plata sumei de 8.000 RON onorariu avocat.

Analizând hotărârea recurată în raport

cu motivele de apel, Curtea a constatat următoarele:

Cererea reclamantului de ajutor public

judiciar a fost respinsă la termenul de judecată din 23 februarie 2011, cu motivarea

indicată în încheierea de ședință, încheiere ce a fost comunicată reclamantului

existând dovada la dosar fond, astfel că apelantul avea posibilitatea formulării

unei cereri de reexaminare.

Celelalte susțineri ale reclamantului nu

au fost analizate având în vedere că în mod corect instanța de fond a anulat acțiunea

ca insuficient timbrată potrivit art. 20 alin. (3) Legea nr. 146/1997.

Apelul pârâtelor a fost apreciat parțial

fondat.

Instanța de fond a aplicat greșit art.

274 alin. (3) C. proc. civ., reducând onorariul avocatului de la 8.000 RON la 600

RON față de valoarea pretențiilor reclamantului 24.24.277,75 euro, de problemele

dezbătute, întâmpinarea depusă, concluziile puse, cele patru termene de judecată.

Nu au relevanță ce sume sunt plătite la stat, ci complexitatea cazului, munca depusă

de avocat, față de care se impune un onorariu de 4.000 RON, cererea pârâtului de

obligare a reclamantului la 8.000 RON fiind excesivă, chiar având în vedere și cheltuielile

de deplasare, cazare și masa ale persoanei desemnate de cabinet să se prezinte la

termenele de judecată, dar și cheltuieli aferente serviciilor avocațiale inclusiv

taxele profesionale.

În

consecință, Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin

decizia nr. 4/Ap din 22 februarie 2012, a admis în parte apelul formulat de pârâtele

SC A.I.B.A.R. SRL și B.B.V.A.G. împotriva sentinței civile nr. 1235 din 27

iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care a schimbat-o în parte în sensul

că:

A micșorat onorariul avocațial achitat

de pârâte de la suma de 8.000 RON la suma de 4.000 RON.

A obligat reclamantul M.F. la plata către

pârâtă a sumei de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.

A păstrat restul dispozițiilor sentinței.

A respins apelul formulat de reclamantul

M.F. împotriva aceleași sentințe.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

pârâtele SC A.I.B.A.R. SRL București și SC B.B.V.A.G. Germania, în temeiul motivului

de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea

recursului, modificarea, casarea deciziei atacate și obligarea reclamantului la

plata sumei de 8.000 RON cu titlu de onorariu avocațial în favoarea pârâtelor .

În

susținerea acestui motiv de nelegalitate, recurentele au arătat

că onorariul de avocat în cuantum de 8.000 de RON a fost negociat cu cabinetul de

avocat, fiind emisă factură fiscală care a fost înregistrată în contabilitate.

În

cuantumul acestui onorariu, au fost cuprinse toate cheltuielile

de deplasare, cazare, masă ale persoanei desemnate să le reprezinte, dar și cheltuielile

aferente serviciilor avocațiale, inclusiv taxele profesionale, contribuția de asigurări

sociale fond de sănătate și impozit pe venit.

Recurentele au susținut că micșorarea onorariului

de avocat nu are acoperire în realitate, întrucât onorariul cuprinde întreaga fază

de judecată la fond și a avut în vedere prevederile Statutului Profesiei de Avocat,

fiind în cuantum de 10% din suma pretinsă de reclamant.

În

ceea ce privește dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc.

civ., arată că Legea nr. 51/1995 și nici Statutul Profesiei nu fac vorbire de tabloul

onorariilor minimale, acestea fiind desființate din anul 1995.

În

sensul celor evocate, recurentele invocă decizia nr. 2420/2008

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă.

Recursul este nefondat, urmând a fi respins

pentru următoarele considerente:

Înalta Curte, va examina în raport de motivul

de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., greșita aplicare a dispozițiilor

art. 274 C. proc. civ..

Astfel, dispozițiile textului legal sus

menționat, reglementează un aspect al raportului juridic de drept procesual, textul

stabilind că „Partea care cade în pretenții, va fi obligată, la cerere, să plătească

cheltuieli de judecată" în cadrul acestui raport, instanța va determina cuantumul

cheltuielilor de judecată, partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuind să

suporte cheltuielile făcute justificat de partea câștigătoare.

O componentă a cheltuielilor de judecată

este constituită din onorariile de avocat, care se stabilesc pe baza reglementării

cuprinse în Legea nr. 51/1998.

Pentru a răspunde criticilor recurentelor

și pentru argumentarea soluției pronunțată, Înalta Curte arată că trebuie făcută

o disociere între raportul juridic civil, respectiv contractul de asistență juridică,

reglementat de Legea nr. 51/1995 și raportul juridic de drept procesual civil, reglementat

de art. 274 C. proc. civ., raport în cadrul căruia trebuie soluționată problema

lichidării cheltuielilor de judecată.

Este adevărat că raportul juridic dintre

avocat și clientul său (părțile contractului de asistență juridică) nu poate fi

controlat în mod direct de către nici un organ al statului, însă în situația aplicării

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., acest raport nu este stânjenit în nici un

mod, deoarece activitatea instanței nu influențează executarea contractului de asistență

juridică - reglementat de Legea nr. 51/1995 - ea fiind limitată la stabilirea cheltuielilor

de judecată și nu la neacordarea onorariului avocatului.

În

raport de această situație, Înalta Curte constată că în mod

legal instanța de apel a redus cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate, ocazionate

de prestația avocatului, această măsură reprezentând o chestiune de apreciere lăsată

la dispoziția instanțelor devolutive.

În

raport de aceste precizări, Înalta Curte, constatând legalitatea

deciziei pronunțată de către instanța de apel, în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de pârâtele SC A.I.B.A.R. SRL și B.B.V.A.G. Germania împotriva deciziei nr. 4/Ap

din 22 februarie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22

noiembrie 2012.