ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3445/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1289/C din 21 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 8663/62/2009 s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A.P. Brașov în contradictoriu cu pârâtele SC R. SA și SC A.C.A. SA, ca rămasă fără obiect. Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei suma de 148.891,06 lei cheltuieli de judecată. A reținut tribunalul ca prin cererea de chemare în judecată reclamanta A.P. Brașov a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2164 din 1 iunie 2007 la BNP T.V., încheiat între SC R. SA în calitate de vânzător și SC A.C.A.

AB SA în calitate de cumpărător. În cursul litigiului pârâtele au procedat la revocarea contractului de vânzare-cumpărare în litigiu, potrivit convenției de revocare contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1682 din 23 iunie 2010, litigiul rămânând fără obiect. În condițiile în care revocarea (echivalentă cu recunoașterea pretențiilor reclamantei) s-a făcut după prima zi de înfățișare, acțiunea reclamantei A.P. Brașov a fost respinsă ca rămasă fără obiect, dar pârâtele SC R. SA și SC A.C.A. AB SA au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă cu prezentul litigiu, cheltuielile constând în taxe de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat în toate fazele procesuale, mai puțin onorariul în sumă de 7735 lei pentru care ordinul de plată a fost efectuat de SC C.M.T.

SA, o altă persoană decât reclamanta. Răspunzând criticilor formulate de reclamantă în apelul promovat împotriva instanței fondului, Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin decizia nr. 24 din 28 martie 2011 a admis apelul, a schimbat sentința criticată în sensul obligării pârâtelor și la suma de 162.057 lei cheltuieli de judecată. În fundamentarea soluției, instanța de contract judiciar a reținut că din examinarea înscrisurilor depuse în cele două faze procesuale rezultă că reclamanta a efectuat următoarele cheltuieli de judecată: 36,75 lei, taxe judiciare de timbru și timbre judiciare achitate, 147.769 lei, taxa judiciară de timbru, amânată la plată prin încheierea din 12 aprilie 2010, care constituie titlu executoriu, ce urmează a fi executat după data de 12 aprilie 2012 de către organele fiscale și onorarii de avocat în valoare de 14.288.

Este adevărat că unul dintre cele trei ordine de plată cu care s-a achitat onorariul avocațial a fost emis de către SC C.M.T. SA, unul dintre membrii A.P. Brașov, însă se precizează expres că plata s-a făcut din ordinul A.P. Brașov și parte din sumă reprezintă valoarea facturii nr.05/4 ianuarie 2010, emisă în baza contractului de asistență juridică încheiat de reclamantă cu apărătorul său, pentru redactarea și susținerea acțiunii în anulare ce formează obiectul prezentului dosar. Împotriva acestei soluții pârâtele au declarat recurs criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Se susține că actul juridic numit „Convenție de revocare contract de vânzare-cumpărare” autentificat sub nr. 1682 din 23 iunie 2010 BNP F.I.

nu s-a realizat o recunoaștere a pretențiilor reclamantei. Chiar dacă titulatura „Convenție de revocare contract de vânzare-cumpărare” este improprie, realitatea juridică a fost alta și rezultă din clauzele acestui act, respectiv el reprezintă un act juridic privind rezoluționarea convențională a unui contract de vânzare-cumpărare pentru neplata prețului de către cumpărător. Altfel spus, pretenția reclamantului a rămas fără obiect nu pentru că actul a fost „revocat”, ci pentru că a fost rezoluționat, ca efect al pactului comisoriu expres de gradul IV inserat în favoarea vânzătoarei SC R. SA, în legătură cu neplata prețului de către SC A.C.A. AB SA. În privința cheltuielilor de judecată trebuie subliniat faptul că reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar în condițiile O.U.G.

nr. 51/2008, instanța facilitându-i redusa și eșalonata plată a taxei de timbru. Potrivit art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008 „Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plată către stat a acestor sume. De asemenea, potrivit art. 274 C. proc. civ., „Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere să plătească cheltuielile de judecată”. Or, în cauza respectivă, soluționată prin sentința nr. 1289/C/2010, Tribunalul Brașov a dispus în sensul respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect. Recursul este nefondat.

Instanța de recurs este chemată să analizeze acordarea de către instanța de apel a onorariilor avocațiale achitate de către intimată pe parcursul soluționării dosarului începând cu anul 2007 și până la momentul pronunțării hotărârii instanței de fond. Motivarea ca instanța de apel a schimbat natura juridică a obiectului pricinii este nefondată, neinteresând în economia prezentei cauze modalitatea în care recurentele au înțeles să pună capăt raporturilor juridice între acestea izvorâte din actul a cărei constatare a nulității absolute o invocă intimata ci interesând doar faptul că acestea au înțeles că actul, obiect al contractului să nu mai fie în ființă, ceea ce a condus la împrejurarea că, față de reclamantă terța persoană față de efectele juridice, și doar parte în procesul dedus judecății, să conducă la lipsirea de obiect a procesului.

De asemenea, nu pot fi analizate în cadrul acestui recurs aspectele menționate de către recurente privind motivele care le-au condus pe acestea la desființarea actului a cărui nulitate absolută se solicită și nu interesează nici voința acestora care era externă procesului judiciar, ci interesează consecințele pe care anularea extrajudiciară a actului le-a produs în cadrul judecății procesuale. Pe de altă parte, chiar actul depus de recurente în dosar se intitulează „convenția de revocare a contractului de vânzare-cumpărare”. În fine nu se poate înlătura dovezile aflate la dosar privind cheltuielile efectuate de intimata-reclamantă referitor la taxele judiciare de timbru, timbru judiciar și onorariile avocaților care au reprezentat-o, când pârâta din proprie inițiativă a revocat în timpul procesului actul ce face obiectul judecății.

Față de cele arătate, văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtele SC R. SA Brașov și SC A.C.A. AB SA Brașov împotriva deciziei nr. 24/Ap de la 28 martie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat. Obligă recurentele la plata sumei de 1860 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 3 noiembrie 2011.