ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3445/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 1289/C din 21 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială

și de contencios administrativ, în dosarul nr. 8663/62/2009 s-a respins

acțiunea formulată de reclamanta A.P. Brașov în contradictoriu cu pârâtele SC R.

SA și SC A.C.A. SA, ca rămasă fără obiect.

Au fost obligate

pârâtele să plătească reclamantei suma de 148.891,06 lei cheltuieli de

judecată.

A reținut tribunalul

ca prin cererea de chemare în judecată reclamanta A.P. Brașov a solicitat să se

constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat

sub nr. 2164 din 1 iunie 2007 la BNP T.V., încheiat între SC R. SA în calitate

de vânzător și SC A.C.A. AB SA în calitate de cumpărător.

În cursul litigiului

pârâtele au procedat la revocarea contractului de vânzare-cumpărare în litigiu,

potrivit convenției de revocare contract de vânzare-cumpărare autentificat sub

nr. 1682 din 23 iunie 2010, litigiul rămânând fără obiect.

În condițiile în care

revocarea (echivalentă cu recunoașterea pretențiilor reclamantei) s-a făcut

după prima zi de înfățișare, acțiunea reclamantei A.P. Brașov a fost respinsă

ca rămasă fără obiect, dar pârâtele SC R. SA și SC A.C.A. AB SA au fost

obligate la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă cu

prezentul litigiu, cheltuielile constând în taxe de timbru, timbru judiciar și

onorariu de avocat în toate fazele procesuale, mai puțin onorariul în sumă de

7735 lei pentru care ordinul de plată a fost efectuat de SC C.M.T. SA, o altă

persoană decât reclamanta.

Răspunzând criticilor

formulate de reclamantă în apelul promovat împotriva instanței fondului, Curtea

de Apel Brașov, secția comercială, prin decizia nr. 24 din 28 martie 2011 a admis apelul, a schimbat sentința criticată în sensul obligării pârâtelor și la suma de

162.057 lei cheltuieli de judecată.

În fundamentarea

soluției, instanța de contract judiciar a reținut că din examinarea

înscrisurilor depuse în cele două faze procesuale rezultă că reclamanta a

efectuat următoarele cheltuieli de judecată: 36,75 lei, taxe judiciare de

timbru și timbre judiciare achitate, 147.769 lei, taxa judiciară de timbru,

amânată la plată prin încheierea din 12 aprilie 2010, care constituie titlu

executoriu, ce urmează a fi executat după data de 12 aprilie 2012 de către

organele fiscale și onorarii de avocat în valoare de 14.288.

Este adevărat că unul

dintre cele trei ordine de plată cu care s-a achitat onorariul avocațial a fost

emis de către SC C.M.T. SA, unul dintre membrii A.P. Brașov, însă se precizează

expres că plata s-a făcut din ordinul A.P. Brașov și parte din sumă reprezintă

valoarea facturii nr.05/4 ianuarie 2010, emisă în baza contractului de

asistență juridică încheiat de reclamantă cu apărătorul său, pentru redactarea

și susținerea acțiunii în anulare ce formează obiectul prezentului dosar.

Împotriva acestei

soluții pârâtele au declarat recurs criticile vizând aspecte de nelegalitate

fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Se susține că actul

juridic numit „Convenție de revocare contract de vânzare-cumpărare”

autentificat sub nr. 1682 din 23 iunie 2010 BNP F.I. nu s-a realizat o

recunoaștere a pretențiilor reclamantei.

Chiar dacă titulatura

„Convenție de revocare contract de vânzare-cumpărare” este improprie,

realitatea juridică a fost alta și rezultă din clauzele acestui act, respectiv

el reprezintă un act juridic privind rezoluționarea convențională a unui

contract de vânzare-cumpărare pentru neplata prețului de către cumpărător.

Altfel spus,

pretenția reclamantului a rămas fără obiect nu pentru că actul a fost

„revocat”, ci pentru că a fost rezoluționat, ca efect al pactului comisoriu

expres de gradul IV inserat în favoarea vânzătoarei SC R. SA, în legătură cu

neplata prețului de către SC A.C.A. AB SA.

În privința

cheltuielilor de judecată trebuie subliniat faptul că reclamanta a beneficiat

de ajutor public judiciar în condițiile O.U.G. nr. 51/2008, instanța

facilitându-i redusa și eșalonata plată a taxei de timbru.

Potrivit art. 18 din O.U.G.

nr. 51/2008 „Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau

reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina

celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în

pretenții va fi obligată la plată către stat a acestor sume.

De asemenea, potrivit

art. 274 C. proc. civ., „Partea care cade în pretenții va fi obligată, la

cerere să plătească cheltuielile de judecată”.

Or, în cauza

respectivă, soluționată prin sentința nr. 1289/C/2010, Tribunalul Brașov a

dispus în sensul respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect.

Recursul este nefondat.

Instanța de recurs

este chemată să analizeze acordarea de către instanța de apel a onorariilor

avocațiale achitate de către intimată pe parcursul soluționării dosarului

începând cu anul 2007 și până la momentul pronunțării hotărârii instanței de

fond.

Motivarea ca instanța

de apel a schimbat natura juridică a obiectului pricinii este nefondată,

neinteresând în economia prezentei cauze modalitatea în care recurentele au

înțeles să pună capăt raporturilor juridice între acestea izvorâte din actul a

cărei constatare a nulității absolute o invocă intimata ci interesând doar

faptul că acestea au înțeles că actul, obiect al contractului să nu mai fie în

ființă, ceea ce a condus la împrejurarea că, față de reclamantă terța persoană

față de efectele juridice, și doar parte în procesul dedus judecății, să

conducă la lipsirea de obiect a procesului.

De asemenea, nu pot

fi analizate în cadrul acestui recurs aspectele menționate de către recurente

privind motivele care le-au condus pe acestea la desființarea actului a cărui

nulitate absolută se solicită și nu interesează nici voința acestora care era

externă procesului judiciar, ci interesează consecințele pe care anularea

extrajudiciară a actului le-a produs în cadrul judecății procesuale.

Pe de altă parte,

chiar actul depus de recurente în dosar se intitulează „convenția de revocare a

contractului de vânzare-cumpărare”.

În fine nu se poate

înlătura dovezile aflate la dosar privind cheltuielile efectuate de

intimata-reclamantă referitor la taxele judiciare de timbru, timbru judiciar și

onorariile avocaților care au reprezentat-o, când pârâta din proprie inițiativă

a revocat în timpul procesului actul ce face obiectul judecății.

Față de cele arătate,

văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâtele SC R. SA Brașov și SC A.C.A. AB SA Brașov împotriva deciziei nr. 24/Ap

de la 28 martie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, ca

nefondat.

Obligă recurentele la plata sumei

de 1860 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 3 noiembrie 2011.