ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 803/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 803/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Ședința publică de la 21 februarie 2012
Prin
cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov sub
nr. dosar 7761/62/COM/2007 la data de 26 octombrie 2007, reclamanta A.P. Brașov
a solicitat în contradictoriu cu pârâtele SC R. SA și SC A.A.A.B. SA să se
constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat
sub nr. 2164 din 1 iunie 2007 la BNP T.V., repunerea părților în situația
anterioară și radierea drepturilor tabulare înscrise în cartea funciară în
temeiul acestui contract, cu cheltuieli de judecată.
Prin
sentința civilă nr. 703/C din 11 martie 2008 a Tribunalului Brașov s-a admis
excepția lipsei calității procesuale active și în consecință s-a respins
acțiunea formulată și precizată de reclamanta A.P. Brașov.
Pentru
a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanta nu justifică
o calitate procesuală în cauză întrucât, deși afirmă că este acționar al SC P.
Roman SA, nu face dovezi în acest sens, astfel că, interesul său în constatarea
nulității absolute a unui contract față de care este terț, nu este personal,
născut și actual.
Apelul
declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia nr.
144/Ap din 4 decembrie 2008 a Curții de Apel Brașov și s-a dispus trimiterea
cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pe considerentul că în mod greșit
s-a reținut lipsa calității procesuale active a reclamantei, precum și lipsa
interesului acesteia în soluționarea pricinii.
În
rejudecare, Tribunalul Brașov a pronunțat sentința civilă nr. 1289/C din 21
septembrie 2010 prin care a respins acțiunea reclamantei ca rămasă fără obiect
și a dispus totodată obligarea pârâtelor la plata sumei de 148.891,06 lei
cheltuieli de judecată.
În
considerentele sentinței, prima instanță a reținut că în cursul litigiului
pârâtele au procedat la revocarea contractului de vânzare-cumpărare dedus
judecății, și în condițiile în care acest act s-a făcut după prima zi de
înfățișare, acțiunea a rămas fără obiect însă culpa procesuală a pârâtelor
există, motiv pentru care au fost obligare la cheltuieli de judecată.
Împotriva
acestei sentințe pârâtele SC A.A.A.B. SA și SC R. SA au declarat apel, care a
fost respins prin decizia nr. 6/Ap din 26 ianuarie 2011 a Curții de Apel Brașov,
dispunându-se obligarea apelantelor la plata sumei de 1.240 lei cheltuieli de
judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial.
În
motivarea deciziei s-au reținut dispozițiile art. 969 C. civ., în raport de
care s-a interpretat convenția de revocare a contractului de vânzare-cumpărare
din litigiu ca și o cauză de ineficacitate a actului juridic, distinctă de
rezoluțiunea convențională.
Această
revocare este echivalentă cu recunoașterea pretențiilor reclamantei și întrucât
a operat după prima zi de înfățișare, s-a reținut că, în mod corect, acțiunea a
fost respinsă ca rămasă fără obiect, cu obligarea pârâtelor aflate în culpă
procesuală, la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva
acestei decizii pârâtele au declarat recurs, criticile vizând aspecte de
nelegalitate, fiind invocate prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
În
dezvoltarea motivelor de recurs se susține că în fapt, prin convenția de
revocare autentică nu s-a realizat o recunoaștere a pretențiilor reclamantei
întrucât realitatea juridică pentru care a fost încheiat acest act a fost aceea
a intervenirii unui pact comisoriu expres de gradul IV inserat în favoarea
vânzătoarei SC R. SA, în legătură cu neplata prețului de către SC A.A.A.B. SA. Prin
urmare actul îl reprezintă un act juridic de rezoluționare convențională a unui
contract de vânzare-cumpărare pentru neplata prețului de către cumpărător.
Se
invocă, de asemenea faptul că reclamanta a beneficiat de prevederile art. 18
din O.U.G. nr. 51/2008, precum și faptul că, în condițiile respingerii acțiunii
reclamantei, dispozițiile art. 274 C. proc. civ. conform cărora doar partea
care cade în pretenții va fi obligată la cheltuieli de judecată, au fost greșit
aplicate.
Prin
întâmpinarea înregistrată la 25 octombrie 2011 (fila 15, 16) intimata A.P. Brașov
a solicitat respingerea recursului și obligarea recurentelor la plata
cheltuielilor de judecată, arătându-se în apărare în esență, faptul că temeiul
acordării cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală, sens în
care este justificată acordarea cheltuielilor de judecată și atunci când
cererea este respinsă ca rămasă fără obiect, față de împrejurarea că actul
atacat exista în momentul sesizării instanței, iar culpa procesuală se
raportează la acest moment.
Analizând
recursul prin prisma motivelor invocate se va reține că este nefondat, pentru
următoarele considerente:
Prin
acțiunea promovată reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a unui
contract de vânzare-cumpărare încheiat între cele două pârâte, act care a fost
revocat pe parcursul soluționării litigiului, în al doilea ciclu procesual,
prin convenția de revocare autentificată sub nr. 1682 din 23 iunie 2010.
Acțiunea
a fost respinsă ca rămasă fără obiect, iar pârâtele au fost obligate la
suportarea cheltuielilor de judecată.
Sub
aspectul aplicării art. 274 C. proc. civ. și a ideii de culpă procesuală nu
prezintă relevanță modalitatea prin care recurentele au înțeles să pună capăt
raporturilor juridice dintre acestea, izvorâte din actul a cărei nulitate
absolută se invocă în prezenta cauză.
Acțiunea
a fost respinsă pe motiv că obiectul contractului nu mai era în ființă, însă
aceasta a condus la prejudicierea intereselor reclamantei care a fost nevoită
să promoveze o acțiune judecătorească pentru a obține anularea actului, ceea ce
i-a cauzat costuri ocazionate cu plata taxelor de timbru și a onorariilor
reprezentanților convenționali.
Prin
urmare, în mod legal instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 C.
proc. civ. și a reținut existența culpei procesuale a pârâtelor care, prin
actul juridic pe care l-au încheiat și pe care l-au revocat în cursul
procesului, după prima zi de înfățișare, au cauzat un prejudiciu în patrimoniul
reclamantei.
În
baza acestor considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge
recursul declarat de pârâte care vor fi obligate în solidar, conform art. 276 C.
proc. civ. la plata sumei de 1.860 lei cheltuieli de judecată ocazionate
intimatei reclamante în recurs cu plata onorariului avocațial potrivit
ordinului de plată nr. 38 din 10 noiembrie 2011 (fila 47).
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D
E C I D E
Respinge ca nefondat
recursul declarat de pârâtele SC A.A.A.B. SA
și
SC R. SA împotriva deciziei nr. 6/Ap din 26
ianuarie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția comercială.
Obligă recurentele
pârâte, în solidar, la plata sumei de 1860 lei cheltuieli de judecată către
intimata reclamantă A.P. Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 21 februarie 2012.