ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4829/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4829/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra conflictului de competență de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Galați se află în

lucru dosarul penal nr. 6/D/P/2006, avându-i ca învinuiți pe numiții G.C.,

ofițer de poliție și L.M., subofițer de poliție și inculpat C.A., fost ofițer de

poliție.

La data de 31 mai 2006, Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul

Teritorial Galați a sesizat Curtea de Apel Galați cu propunerea de arestare

preventivă a inculpatului C.A. pentru săvârșirea infracțiunii de transmitere de

informații cu caracter secret prevăzută de art. 19 alin. (1) teza 4 din Legea nr.

51/1991, privind Siguranța Națională a României, reținându-se în sarcina

acestuia că pentru a-l discredita pe actualul șef al I.P.J. Brăila și ca urmare

a unei înțelegeri anterioare cu învinuitul G.C., la sfârșitul lunii ianuarie

2006 a înmânat numitului V.N. un număr de trei rapoarte de recrutare

informatori, documente cu caracter secret, în scopul publicării acestora în

ziarul O.V. Brăilei.

Curtea de Apel Galați,

considerându-se legal sesizată, a pronunțat o încheiere în dosarul nr. 2869/44/2006

și a dispus arestarea preventivă a inculpatului C.A. pe o perioadă de 29 de

zile.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs inculpatul C.A. care, printre motivele invocate în fața Înaltei

Curți de Casație și Justiție a arătat că instanța inițial sesizată cu

propunerea de arestare preventivă nu avea competență să judece această cauză,

astfel că hotărârea pronunțată este lovită de nulitate absolută prevăzută de art.

197 alin. (2) C. proc. pen.

Instanța supremă, prin încheierea nr.

3717 din 9 iunie 2006 pronunțată în dosarul nr. 9005/2006, a admis recursul, a

casat încheierea și a trimis propunerea de luarea măsurii arestării preventive

privind pe inculpatul C.A. la Tribunalul Brăila spre competentă soluționare.

În motivarea sus-amintitei încheieri

pronunțată de instanța supremă s-a arătat că infracțiunile privind siguranța

națională a României prevăzute în legi speciale sunt judecate în primă instanță

de tribunal, conform art. 27 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Tribunalul Brăila, la data de 13

iulie 2006, în dosarul nr. 52/113/2006, a procedat la audierea inculpatului C.A.,

cât și la discutarea excepției dirimante ridicată de procuror, în sensul că

tribunalul nu este competent a soluționa propunerea de arestare preventivă a

inculpatului, deoarece în aceeași cauză aflată în instrumentarea D.I.I.C.O.T –

Serviciul Teritorial Galați, s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva

învinuitului G.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 242 alin.

(1) și (3) C. pen., și art. 19 din Legea nr. 51/1991, învinuit care este ofițer

activ în cadrul I.P.J. Brăila și are calitatea de organ de cercetare al

poliției judiciare. Instanța a considerat că în aceste condiții, instanța care

este competentă a judeca în primă instanță această cauză, ca fiind curtea de

apel, solicitând declinarea competenței în favoarea acestei instanțe.

Prin sentința penală nr. 1 din 13

iulie 2006 a Tribunalului Brăila, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 52/113/2006,

în baza art. 42 C. proc. pen., a fost declinată competența de soluționare a

propunerii de arestare preventivă a inculpatului C.A. în favoarea Curții de

Apel Galați.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul analizând excepția dirimantă privind competența materială a

constatat că aceasta este întemeiată pe următoarele motive:

Instanța supremă a considerat că din

punct de vedere al competenței materiale, sesizarea cu propunerea de arestare

preventivă a inculpatului C.A. revine Tribunalului Brăila, ținând cont de

calitatea persoanei acestuia.

Tribunalul Brăila, analizând actele

dosarului, a constatat că în dosarul penal nr. 6/D/P/2006 este învinuit și un

polițist care are calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare, astfel

că potrivit art. 27 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul

polițistului, astfel cum a fost modificat prin art. IV din Legea nr. 281/2003,

iar infracțiunile săvârșite de astfel de polițiști se judecă în primă instanță

de curtea de apel, conform art. 14 alin. (2) pct. 1 lit. e) și j) din această

lege, în care se include corpul ofițerilor de poliție din care face parte, în

speță și învinuitul G.C.

Având în vedere Ordinul nr. 617/2003

al Ministrului Administrației și Internelor care desemnează organele de

cercetare penală ale poliției judiciare, cât și textele de lege mai sus

menționate, Tribunalul Brăila a considerat că față de calitatea învinuitului G.C.,

cauza care face obiectul dosarului penal nr. 6/D/P/2006 nu poate fi judecată ca

primă instanță decât de curtea de apel, astfel că, în condițiile în care pentru

inculpatul C.A. nu s-a dispus disjungerea și soluționarea separată a faptei

pentru care este cercetat, a declinat, conform art. 42 C. proc. pen.,

competența materială de soluționare a propunerii de arestare preventivă în

favoarea Curții de Apel Galați.

Astfel, cauza a fost înregistrată pe

rolul Curții de Apel Galați, secția penal, sub nr. 52/113/2006.

La termenul de judecată din 21 iulie

2006 s-a invocat excepția de necompetență materială a Curții de Apel Galați,

față de dispozițiile încheierii de ședință nr. 3717 din 09 iunie 2006 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. 9005/1/2006.

Prin sentința penală nr. 52/ F din

21 iulie 2006 a Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în dosarul nr.

52/113/2006, în baza prevederilor art. 42 C. proc. pen., s-a declinat

competența de soluționare a propunerii de arestare preventivă a inculpatului C.A.

în favoarea Tribunalului Brăila.

În baza prevederilor art. 43 alin.

(1) C. proc. pen., s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu

soluționarea conflictului negativ de competență, pe calea regulatorului de

competență.

Pentru a se pronunța astfel, curtea

de apel, analizând excepția invocată, a apreciat că aceasta este fondată iar

considerentele cuprinse în sentința penală nr. 1 din 13 iulie 2006 a

Tribunalului Brăila sunt în esență corecte și deplin justificate.

Ele au fost avute în vedere de către

Curtea de Apel Galați, în dosarul nr. 2869/44/2006, când prin încheierea de

ședință din 31 mai 2006 a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Galați și a dispus

arestarea preventivă a inculpatului C.A. pe o durată de 29 zile, cu începere de

la 31 mai 2006.

Măsura dispusă a fost infirmată, în

mod greșit, considerăm noi, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, care prin încheierea de ședință nr. 3717 din 09 iunie 2006 a admis

recursul formulat de inculpatul C.A. împotriva încheierii de ședință din 31 mai

2006 a Curții de Apel Galați pronunțată în dosarul nr. 2869/44/2006, a casat

încheierea de ședință, a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului

și trimiterea propunerii de arestare preventivă spre judecată la Tribunalul

Brăila.

Din considerentele încheierii de

ședință a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a observat că deși a avut la

dispoziție întregul material probatoriu și a audiat concluziile procurorului de

ședință, instanța supremă nu a observat că în cauză a fost începută urmărirea

penală și față de G.C., ofițer de poliție activ cu grad de subcomisar, între

învinuiții din dosar și inculpat existând cazul de indivizibilitate prevăzut de

art. 33 lit. a) C. proc. pen., care atrage competența în primă instanță a

Curții de Apel Galați, potrivit art. 35 alin. (1) C. proc. pen., disjungerea

nefiind posibilă, potrivit art. 281 C. proc. pen.

Cu toate acestea s-a constatat că

încheierea de ședință nr. 3717 din 09 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție este definitivă, trecând în puterea lucrului judecat, cu toate

dispozițiile sale, inclusiv cea de trimitere a judecării propunerii de arestare

preventivă a inculpatului C.A. la Tribunalul Brăila.

De la data pronunțării acestei

încheieri, situația de fapt nu s-a schimbat și nu au mai fost administrate alte

acte de urmărire penală.

În această situație s-a considerat,

că instanța de fond, Tribunalul Brăila, trebuia să se conformeze dispozițiilor,

chiar greșite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și să judece propunerea

de arestare preventivă a inculpatului C.A.

Așa fiind, în baza prevederilor art.

42 C. proc. pen., curtea de apel a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Brăila, iar în baza prevederilor art. 43 alin. (1) C.

proc. pen., s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu

judecarea conflictului negativ de competență.

Examinând cauza în baza actelor și

lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată ivit artificial un conflict de competență

între Curtea de Apel Galați și Tribunalul Brăila în cauza penală privind

propunerea de arestare preventivă a inculpatului C.A. pentru considerentele ce

se vor arăta.

În conținutul dispozițiilor art. 149

1

C. proc. pen., legiuitorul a reglementat în mod concret procedura arestării

inculpatului în cursul urmăririi penale, fiind evidențiate în mod expres

condițiile și cazurile în care se apreciază că se impune luarea unei asemenea

măsuri, organele care formulează propunerea, modalitatea de sesizare a

instanței, indicarea instanței competente să judece propunerea de arestare

preventivă, măsurile ce se impun luate în vederea judecării propunerii

arestării preventive, de către judecător, felul ședinței de judecată și

procedura efectivă a judecării cererii, soluțiile care pot fi dispuse, durata

pentru care poate fi luată măsura, stipulându-se și faptul că împotriva

încheierii prin care se soluționează propunerea parchetului privind măsura

solicitată se poate declara recurs, cu indicarea termenului și a modului său de

calcul.

Dispozițiile art. 140

3

C.

proc. pen., cuprind în mod amănunțit condițiile și procedura judecării căii de

atac împotriva încheierii pronunțate de instanță în cursul urmăririi penale

privind arestarea preventivă, respectiv obiectul recursului, respectiv încheierile

ce pot fi atacate prin exercitarea căii de atac arătate, cu privire la prezența

inculpatului și cazurile când recursul se poate judeca în lipsa acestuia,

participarea procurorului, termenul de soluționare, felul actului procedural,

alte condiții, inclusiv termenul de restituire a dosarului, precum și organul

judiciar căruia i se va trimite cauza după soluționare.

Astfel, prin normele mai sus arătate

introduse prin Legea nr. 281/2003 și modificate prin O.U.G. nr. 109/2003 au

fost instituite multiple garanții procesuale, ale căror condiții au fost expres

reglementate, asigurând cadrul procesual necesar examinării, cu celeritate a luării

măsurii arestării preventive a inculpatului, măsura preventivă cea mai aspră

prin care se poate aduce atingere unuia din drepturile fundamentale ale

persoanei, respectiv acela al libertății sale individuale.

Din analiza cauzei rezultă că prin

încheierea de ședință din camera de consiliu din 31 mai 2006 a Curții de Apel

Galați, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 2869/44/2006, a fost admisă

propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – D.I.I.C.O. – Serviciul Teritorial Galați și în consecință s-a dispus

arestarea preventivă a inculpatului C.A., în baza art. 143, 146 și 148 lit. d)

și h) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 19 alin. (1) teza 4

din Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională a Românei pe o durată de 29

de zile, începând cu data de 31 mai 2006, ora 16,30.

Împotriva acestei încheieri de ședință

a declarat recurs inculpatul C.A., în condițiile art. 140

3

C. proc.

pen.

Prin încheierea nr. 3717 din 9 iunie

2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în

dosarul nr. 9005/1/2006, în baza art. 140

3

alin. (6) C. proc. pen.,

a fost admis recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva încheierii din 31

mai 2006 a Curții de Apel Galați, pronunțată în dosarul nr. 2869/44/2006.

S-a casat încheierea atacată și s-a

trimis propunerea de luare a măsurii arestării preventive privind pe inculpatul

C.A., formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –

D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Galați, la Tribunalul Brăila, spre

competentă soluționare.

S-a dispus punerea de îndată în

libertate a inculpatului C.A., dacă nu este arestat în altă cauză.

Din considerentele deciziei

instanței de recurs a rezultat că motivul de reformare a încheierii pronunțate

în prima instanță a vizat nerespectarea normelor privind competența materială

de soluționare a propunerii, în raport cu dispozițiile art. 149

1

alin.

(2) C. proc. pen., ce evidențiază ca instanță competentă a soluționării

propunerii de arestare preventivă a instanței căreia i-ar reveni competența să

judece cauza în fond corelate cu art. 19 alin. (1) teza 4 din Legea nr. 51/1992

privind siguranța națională a României și art. 27 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen.

Încălcarea normelor arătate se

sancționează cu nulitatea absolută prevăzută expres în conținutul dispozițiilor

art. 197 alin. (2) C. proc. pen., și care are drept consecință trimiterea

cauzei spre rejudecare la instanța competentă, potrivit art. 385

15

lit.

c) C. proc. pen., prevederi ce au atras stabilirea competenței materiale a

judecării propunerii mai sus arătate, în favoarea Tribunalului Brăila.

Astfel, prin încheierea pronunțată, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția penală, ca instanță de recurs în

condițiile arătate, în raport și cu actele și lucrările dosarului de urmărire

penală efectuate până la acel moment, a stabilit în mod definitiv competența

materială a judecării propunerii de luare a măsurii arestării preventive a

inculpatului C.A., în favoarea Tribunalului Brăila, hotărârea intrând sub autoritate

de lucru judecat și devenind executorie.

Încheierea penală nr. 3717 din 9

iunie 2006 dată cu caracter definitiv de Înalta Curte de Casație și Justiție și

învestită de lege cu autoritate de lucru judecat își produce ambele efecte,

atât cel pozitiv, cât și cel negativ, de la data pronunțării ei.

Așadar, efectul pozitiv al lucrului

judecat al încheierii pronunțate s-a concretizat în dreptul organului

competent, respectiv al Tribunalului Brăila, să treacă la executarea

dispoziției cuprinse în hotărâre, acela de a judeca propunerea de arestare

preventivă formulată de parchet privind pe inculpatul C.A.

Efectul negativ al lucrului judecat

al încheierii date constă în împiedicarea pe care o produce la declanșarea unui

nou proces penal împotriva aceluiași inculpat, respectiv C.A., vizând aceeași

dispoziție referitoare la competența materială a judecării propunerii de arestare

preventivă a inculpatului, care a fost deja stabilită la momentul pronunțării

hotărârii arătate.

Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că în prezenta cauză greșit a fost investită a soluționa pe calea

regulatorului de competență, în condițiile art. 43 alin. (1) C. proc. pen., un

conflict negativ de competentă, acesta fiind creat artificial, respectiv între

Tribunalul Brăila și Curtea de Apel Galați, având ca obiect judecarea

propunerii de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați

privind pe inculpatul C.A.

Prin hotărârile lor instanțele și-au

declinat în mod reciproc competența de judecare a aceleiași propuneri de

arestare preventivă privind pe același, criticând încheierea nr. 3717 din 9

iunie 2006 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție ce stabilea cu caracter

definitiv competența soluționării propunerii de arestare, în favoarea

Tribunalului Brăila, ignorând efectele autorității de lucru judecat pe care

aceasta și le-a produs de la data pronunțării ei.

Prin criticile formulate asupra

modului de soluționare a propunerii de arestare prin încheierea dată de instanța

supremă, cu referiri punctuale, cele două instanțe au exercitat un control

judiciar asupra unei hotărâri definitive, depășindu-și atribuțiile.

Tribunalul Brăila, prin admiterea

excepției de necompetență materială și declinarea competenței de soluționare a

cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, a nesocotit, atât efectul pozitiv al

lucrului judecat, al hotărârii pronunțate, de instanța supremă, respectiv acela

de a trece la executarea dispoziției cuprinse în hotărâre și anume de a judeca

fondul propunerii de arestare preventivă în condițiile stabilite de instanța de

recurs, cât și efectul negativ, în sensul că nu a luat în considerare faptul că

statuarea cu caracter definitiv asupra competenței materiale reprezenta o cauză

de împiedicare a declanșării unui alt proces penal, în condițiile în care nu au

intervenit schimbări ale situației în cursul urmăririi penale, privind pe

același inculpat și cu privire la aceeași dispoziție referitoare la competența

materială.

Curtea de Apel Galați, la rândul ei,

prin admiterea excepției de necompetență materială și constatarea existenței

unui conflict negativ ce poate fi rezolvat pe calea regulatorului de competență,

a încălcat ambele efecte ale lucrului judecat, pe de-o parte, în sensul că nu a

dat eficiență caracterului executoriu al hotărârii instanței supreme care

stabilea o altă instanță competentă și care atrăgea scoaterea cauzei de pe rol

și trimiterea la instanța competentă, iar pe de altă parte, constatarea unei

cauze de împiedicare a declanșării unui alt proces penal privind pe același

inculpat C.A. și cu privire la aceeași dispoziție referitoare la competența

materială deja stabilită anterior, respectiv a incidenței regulii non bis in

idem, ce avea drept consecință calificarea corectă a obiectului cauzei, cu care

fusese investită ulterior, în sensul inexistenței unui conflict de competență.

Față de considerentele mai sus

arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că a fost creat în mod

artificial un conflict de competență între Curtea de Apel Galați și Tribunalul

Brăila în cauza penală privind propunerea de arestare preventivă a inculpatului

C.A., întrucât în cauză operează autoritatea de lucru judecat a încheierii nr. 3717

din 9 iunie 2006 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată ivit artificial conflictul

de competență între Curtea de Apel Galați și Tribunalul Brăila în cauza penală

privind propunerea de arestare preventivă a inculpatului C.A., întrucât în

cauză operează autoritatea de lucru judecat a încheierii nr. 3717 din 9 iunie

2006 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16

august 2006.