ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4829/2006

Asupra conflictului de competență de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Galați se află în lucru dosarul penal nr. 6/D/P/2006, avându-i ca învinuiți pe numiții G.C., ofițer de poliție și L.M., subofițer de poliție și inculpat C.A., fost ofițer de poliție. La data de 31 mai 2006, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați a sesizat Curtea de Apel Galați cu propunerea de arestare preventivă a inculpatului C.A. pentru săvârșirea infracțiunii de transmitere de informații cu caracter secret prevăzută de art. 19 alin. (1) teza 4 din Legea nr. 51/1991, privind Siguranța Națională a României, reținându-se în sarcina acestuia că pentru a-l discredita pe actualul șef al I.P.J.

Brăila și ca urmare a unei înțelegeri anterioare cu învinuitul G.C., la sfârșitul lunii ianuarie 2006 a înmânat numitului V.N. un număr de trei rapoarte de recrutare informatori, documente cu caracter secret, în scopul publicării acestora în ziarul O.V. Brăilei. Curtea de Apel Galați, considerându-se legal sesizată, a pronunțat o încheiere în dosarul nr. 2869/44/2006 și a dispus arestarea preventivă a inculpatului C.A. pe o perioadă de 29 de zile. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul C.A. care, printre motivele invocate în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție a arătat că instanța inițial sesizată cu propunerea de arestare preventivă nu avea competență să judece această cauză, astfel că hotărârea pronunțată este lovită de nulitate absolută prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc.

pen. Instanța supremă, prin încheierea nr. 3717 din 9 iunie 2006 pronunțată în dosarul nr. 9005/2006, a admis recursul, a casat încheierea și a trimis propunerea de luarea măsurii arestării preventive privind pe inculpatul C.A. la Tribunalul Brăila spre competentă soluționare. În motivarea sus-amintitei încheieri pronunțată de instanța supremă s-a arătat că infracțiunile privind siguranța națională a României prevăzute în legi speciale sunt judecate în primă instanță de tribunal, conform art. 27 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Tribunalul Brăila, la data de 13 iulie 2006, în dosarul nr. 52/113/2006, a procedat la audierea inculpatului C.A., cât și la discutarea excepției dirimante ridicată de procuror, în sensul că tribunalul nu este competent a soluționa propunerea de arestare preventivă a inculpatului, deoarece în aceeași cauză aflată în instrumentarea D.I.I.C.O.T – Serviciul Teritorial Galați, s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva învinuitului G.C.

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 242 alin. (1) și (3) C. pen., și art. 19 din Legea nr. 51/1991, învinuit care este ofițer activ în cadrul I.P.J. Brăila și are calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare. Instanța a considerat că în aceste condiții, instanța care este competentă a judeca în primă instanță această cauză, ca fiind curtea de apel, solicitând declinarea competenței în favoarea acestei instanțe. Prin sentința penală nr. 1 din 13 iulie 2006 a Tribunalului Brăila, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 52/113/2006, în baza art. 42 C. proc. pen., a fost declinată competența de soluționare a propunerii de arestare preventivă a inculpatului C.A. în favoarea Curții de Apel Galați.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul analizând excepția dirimantă privind competența materială a constatat că aceasta este întemeiată pe următoarele motive: Instanța supremă a considerat că din punct de vedere al competenței materiale, sesizarea cu propunerea de arestare preventivă a inculpatului C.A. revine Tribunalului Brăila, ținând cont de calitatea persoanei acestuia.

Tribunalul Brăila, analizând actele dosarului, a constatat că în dosarul penal nr. 6/D/P/2006 este învinuit și un polițist care are calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare, astfel că potrivit art. 27 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, astfel cum a fost modificat prin art. IV din Legea nr. 281/2003, iar infracțiunile săvârșite de astfel de polițiști se judecă în primă instanță de curtea de apel, conform art. 14 alin. (2) pct. 1 lit. e) și j) din această lege, în care se include corpul ofițerilor de poliție din care face parte, în speță și învinuitul G.C.

Având în vedere Ordinul nr. 617/2003 al Ministrului Administrației și Internelor care desemnează organele de cercetare penală ale poliției judiciare, cât și textele de lege mai sus menționate, Tribunalul Brăila a considerat că față de calitatea învinuitului G.C., cauza care face obiectul dosarului penal nr. 6/D/P/2006 nu poate fi judecată ca primă instanță decât de curtea de apel, astfel că, în condițiile în care pentru inculpatul C.A. nu s-a dispus disjungerea și soluționarea separată a faptei pentru care este cercetat, a declinat, conform art. 42 C. proc. pen., competența materială de soluționare a propunerii de arestare preventivă în favoarea Curții de Apel Galați. Astfel, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția penal, sub nr. 52/113/2006.

La termenul de judecată din 21 iulie 2006 s-a invocat excepția de necompetență materială a Curții de Apel Galați, față de dispozițiile încheierii de ședință nr. 3717 din 09 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. 9005/1/2006. Prin sentința penală nr. 52/ F din 21 iulie 2006 a Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 52/113/2006, în baza prevederilor art. 42 C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a propunerii de arestare preventivă a inculpatului C.A. în favoarea Tribunalului Brăila. În baza prevederilor art. 43 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea conflictului negativ de competență, pe calea regulatorului de competență.

Pentru a se pronunța astfel, curtea de apel, analizând excepția invocată, a apreciat că aceasta este fondată iar considerentele cuprinse în sentința penală nr. 1 din 13 iulie 2006 a Tribunalului Brăila sunt în esență corecte și deplin justificate. Ele au fost avute în vedere de către Curtea de Apel Galați, în dosarul nr. 2869/44/2006, când prin încheierea de ședință din 31 mai 2006 a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Galați și a dispus arestarea preventivă a inculpatului C.A. pe o durată de 29 zile, cu începere de la 31 mai 2006. Măsura dispusă a fost infirmată, în mod greșit, considerăm noi, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, care prin încheierea de ședință nr. 3717 din 09 iunie 2006 a admis recursul formulat de inculpatul C.A.

împotriva încheierii de ședință din 31 mai 2006 a Curții de Apel Galați pronunțată în dosarul nr. 2869/44/2006, a casat încheierea de ședință, a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului și trimiterea propunerii de arestare preventivă spre judecată la Tribunalul Brăila. Din considerentele încheierii de ședință a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a observat că deși a avut la dispoziție întregul material probatoriu și a audiat concluziile procurorului de ședință, instanța supremă nu a observat că în cauză a fost începută urmărirea penală și față de G.C., ofițer de poliție activ cu grad de subcomisar, între învinuiții din dosar și inculpat existând cazul de indivizibilitate prevăzut de art. 33 lit. a) C. proc.

pen., care atrage competența în primă instanță a Curții de Apel Galați, potrivit art. 35 alin. (1) C. proc. pen., disjungerea nefiind posibilă, potrivit art. 281 C. proc. pen. Cu toate acestea s-a constatat că încheierea de ședință nr. 3717 din 09 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție este definitivă, trecând în puterea lucrului judecat, cu toate dispozițiile sale, inclusiv cea de trimitere a judecării propunerii de arestare preventivă a inculpatului C.A. la Tribunalul Brăila. De la data pronunțării acestei încheieri, situația de fapt nu s-a schimbat și nu au mai fost administrate alte acte de urmărire penală. În această situație s-a considerat, că instanța de fond, Tribunalul Brăila, trebuia să se conformeze dispozițiilor, chiar greșite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și să judece propunerea de arestare preventivă a inculpatului C.A.

Așa fiind, în baza prevederilor art. 42 C. proc. pen., curtea de apel a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, iar în baza prevederilor art. 43 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu judecarea conflictului negativ de competență. Examinând cauza în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată ivit artificial un conflict de competență între Curtea de Apel Galați și Tribunalul Brăila în cauza penală privind propunerea de arestare preventivă a inculpatului C.A. pentru considerentele ce se vor arăta. În conținutul dispozițiilor art. 149 1 C. proc.

pen., legiuitorul a reglementat în mod concret procedura arestării inculpatului în cursul urmăririi penale, fiind evidențiate în mod expres condițiile și cazurile în care se apreciază că se impune luarea unei asemenea măsuri, organele care formulează propunerea, modalitatea de sesizare a instanței, indicarea instanței competente să judece propunerea de arestare preventivă, măsurile ce se impun luate în vederea judecării propunerii arestării preventive, de către judecător, felul ședinței de judecată și procedura efectivă a judecării cererii, soluțiile care pot fi dispuse, durata pentru care poate fi luată măsura, stipulându-se și faptul că împotriva încheierii prin care se soluționează propunerea parchetului privind măsura solicitată se poate declara recurs, cu indicarea termenului și a modului său de calcul.

Dispozițiile art. 140 3 C. proc. pen., cuprind în mod amănunțit condițiile și procedura judecării căii de atac împotriva încheierii pronunțate de instanță în cursul urmăririi penale privind arestarea preventivă, respectiv obiectul recursului, respectiv încheierile ce pot fi atacate prin exercitarea căii de atac arătate, cu privire la prezența inculpatului și cazurile când recursul se poate judeca în lipsa acestuia, participarea procurorului, termenul de soluționare, felul actului procedural, alte condiții, inclusiv termenul de restituire a dosarului, precum și organul judiciar căruia i se va trimite cauza după soluționare. Astfel, prin normele mai sus arătate introduse prin Legea nr. 281/2003 și modificate prin O.U.G.

nr. 109/2003 au fost instituite multiple garanții procesuale, ale căror condiții au fost expres reglementate, asigurând cadrul procesual necesar examinării, cu celeritate a luării măsurii arestării preventive a inculpatului, măsura preventivă cea mai aspră prin care se poate aduce atingere unuia din drepturile fundamentale ale persoanei, respectiv acela al libertății sale individuale. Din analiza cauzei rezultă că prin încheierea de ședință din camera de consiliu din 31 mai 2006 a Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 2869/44/2006, a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O. – Serviciul Teritorial Galați și în consecință s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C.A., în baza art. 143, 146 și 148 lit. d) și h) C. proc.

pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 19 alin. (1) teza 4 din Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională a Românei pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 31 mai 2006, ora 16,30. Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat recurs inculpatul C.A., în condițiile art. 140 3 C. proc. pen. Prin încheierea nr. 3717 din 9 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 9005/1/2006, în baza art. 140 3 alin. (6) C. proc. pen., a fost admis recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva încheierii din 31 mai 2006 a Curții de Apel Galați, pronunțată în dosarul nr. 2869/44/2006. S-a casat încheierea atacată și s-a trimis propunerea de luare a măsurii arestării preventive privind pe inculpatul C.A., formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.

– Serviciul Teritorial Galați, la Tribunalul Brăila, spre competentă soluționare. S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului C.A., dacă nu este arestat în altă cauză. Din considerentele deciziei instanței de recurs a rezultat că motivul de reformare a încheierii pronunțate în prima instanță a vizat nerespectarea normelor privind competența materială de soluționare a propunerii, în raport cu dispozițiile art. 149 1 alin. (2) C. proc. pen., ce evidențiază ca instanță competentă a soluționării propunerii de arestare preventivă a instanței căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond corelate cu art. 19 alin. (1) teza 4 din Legea nr. 51/1992 privind siguranța națională a României și art. 27 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen. Încălcarea normelor arătate se sancționează cu nulitatea absolută prevăzută expres în conținutul dispozițiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen., și care are drept consecință trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă, potrivit art. 385 15 lit. c) C. proc. pen., prevederi ce au atras stabilirea competenței materiale a judecării propunerii mai sus arătate, în favoarea Tribunalului Brăila. Astfel, prin încheierea pronunțată, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, ca instanță de recurs în condițiile arătate, în raport și cu actele și lucrările dosarului de urmărire penală efectuate până la acel moment, a stabilit în mod definitiv competența materială a judecării propunerii de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului C.A., în favoarea Tribunalului Brăila, hotărârea intrând sub autoritate de lucru judecat și devenind executorie.

Încheierea penală nr. 3717 din 9 iunie 2006 dată cu caracter definitiv de Înalta Curte de Casație și Justiție și învestită de lege cu autoritate de lucru judecat își produce ambele efecte, atât cel pozitiv, cât și cel negativ, de la data pronunțării ei. Așadar, efectul pozitiv al lucrului judecat al încheierii pronunțate s-a concretizat în dreptul organului competent, respectiv al Tribunalului Brăila, să treacă la executarea dispoziției cuprinse în hotărâre, acela de a judeca propunerea de arestare preventivă formulată de parchet privind pe inculpatul C.A. Efectul negativ al lucrului judecat al încheierii date constă în împiedicarea pe care o produce la declanșarea unui nou proces penal împotriva aceluiași inculpat, respectiv C.A., vizând aceeași dispoziție referitoare la competența materială a judecării propunerii de arestare preventivă a inculpatului, care a fost deja stabilită la momentul pronunțării hotărârii arătate.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în prezenta cauză greșit a fost investită a soluționa pe calea regulatorului de competență, în condițiile art. 43 alin. (1) C. proc. pen., un conflict negativ de competentă, acesta fiind creat artificial, respectiv între Tribunalul Brăila și Curtea de Apel Galați, având ca obiect judecarea propunerii de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați privind pe inculpatul C.A. Prin hotărârile lor instanțele și-au declinat în mod reciproc competența de judecare a aceleiași propuneri de arestare preventivă privind pe același, criticând încheierea nr. 3717 din 9 iunie 2006 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție ce stabilea cu caracter definitiv competența soluționării propunerii de arestare, în favoarea Tribunalului Brăila, ignorând efectele autorității de lucru judecat pe care aceasta și le-a produs de la data pronunțării ei.

Prin criticile formulate asupra modului de soluționare a propunerii de arestare prin încheierea dată de instanța supremă, cu referiri punctuale, cele două instanțe au exercitat un control judiciar asupra unei hotărâri definitive, depășindu-și atribuțiile.

Tribunalul Brăila, prin admiterea excepției de necompetență materială și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, a nesocotit, atât efectul pozitiv al lucrului judecat, al hotărârii pronunțate, de instanța supremă, respectiv acela de a trece la executarea dispoziției cuprinse în hotărâre și anume de a judeca fondul propunerii de arestare preventivă în condițiile stabilite de instanța de recurs, cât și efectul negativ, în sensul că nu a luat în considerare faptul că statuarea cu caracter definitiv asupra competenței materiale reprezenta o cauză de împiedicare a declanșării unui alt proces penal, în condițiile în care nu au intervenit schimbări ale situației în cursul urmăririi penale, privind pe același inculpat și cu privire la aceeași dispoziție referitoare la competența materială.

Curtea de Apel Galați, la rândul ei, prin admiterea excepției de necompetență materială și constatarea existenței unui conflict negativ ce poate fi rezolvat pe calea regulatorului de competență, a încălcat ambele efecte ale lucrului judecat, pe de-o parte, în sensul că nu a dat eficiență caracterului executoriu al hotărârii instanței supreme care stabilea o altă instanță competentă și care atrăgea scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea la instanța competentă, iar pe de altă parte, constatarea unei cauze de împiedicare a declanșării unui alt proces penal privind pe același inculpat C.A. și cu privire la aceeași dispoziție referitoare la competența materială deja stabilită anterior, respectiv a incidenței regulii non bis in idem, ce avea drept consecință calificarea corectă a obiectului cauzei, cu care fusese investită ulterior, în sensul inexistenței unui conflict de competență.

Față de considerentele mai sus arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că a fost creat în mod artificial un conflict de competență între Curtea de Apel Galați și Tribunalul Brăila în cauza penală privind propunerea de arestare preventivă a inculpatului C.A., întrucât în cauză operează autoritatea de lucru judecat a încheierii nr. 3717 din 9 iunie 2006 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată ivit artificial conflictul de competență între Curtea de Apel Galați și Tribunalul Brăila în cauza penală privind propunerea de arestare preventivă a inculpatului C.A., întrucât în cauză operează autoritatea de lucru judecat a încheierii nr. 3717 din 9 iunie 2006 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 august 2006.