ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5802/2010

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21 noiembrie 2007 la Tribunalul Brăila, secția civilă, reclamantul C.A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâtul să fie obligat să-i plătească suma de un milion de euro daune morale pentru privare de libertate în mod nelegal. În motivare a susținut că la data de 31 mai 2006 a fost reținut de Serviciul Teritorial Galați al D.I.I.C.O.T și a fost arestat preventiv de Curtea de Apel Galați conform Încheierii nr. 2869/44/2006 din 31 mai 2006 și i s-a emis mandat de arestare preventivă timp de 29 zile pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 19 alin. (1) teza a IV-a din Legea nr. 51/1991.

Împotriva măsurii a declarat recurs, iar prin Hotărârea nr. 3717 din 1 iunie 2006 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că instanța sesizată cu propunerea de arestare preventivă, respectiv Curtea de Apel Galați a încălcat normele procedurale privind competența materială pronunțând o hotărâre nelegală, s-a dispus casarea încheierii atacate și punerea sa de îndată în libertate. Cu ocazia judecării propunerii la Tribunalul Brăila pe data de 24 octombrie 2006 cu adresa nr. 6/D/P2006 D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Galați a comunicat că cererea de arestare preventivă nu mai este oportună și nu o mai susține. Reclamantul a susținut că prin dispozițiile nelegale ale unor magistrați a fost privat de libertate în mod nelegal timp de 10 zile în perioada 31 mai 2006 - 9 iunie 2006. Prin această acțiune de reținere și arestare abuzivă și nelegală i s-a lezat grav sănătatea, personalitatea, demnitatea, onoarea, reputația sa și a familiei sale.

Pe data de 31 mai 2006 se afla în concediu medical după externarea din spital și a fost reținut abuziv în arestul IPJ, a fost aproape de un accident vascular, întrucât boala de care suferea s-a agravat. La aflarea știrii că este arestat soția sa a suferit un șoc puternic și a fost internată în spital. Prin comunicatele apărute la televiziune și în presă a fost discreditat în fața opiniei publice din Brăila unde este foarte cunoscut. În urma arestării și-a pierdut locul de muncă și nu a mai reușit să se angajeze într-o funcție corespunzătoare pregătirii sale. Prin Sentința civilă nr. 289 din 30 aprilie 2008 Tribunalul Brăila, secția civilă, a respins acțiunea ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că prin Ordonanța nr. 6/D/P din 31 iunie 2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.GO.T.

- Serviciul Teritorial Galați s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului C.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 19 alin. (1) teza a IV-a din Legea nr. 51/1991. Prin Încheierea din data de 31 mai 2006 pronunțată în Dosarul nr. 2896/44/2006 a Curții de Apel Galați s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.GO.T. - Serviciul Teritorial Galați și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C.A. în baza art. 143, 146 și 148 lit. d) și h) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 19 alin. (1) teza a IV-a din Legea nr. 51/1991 pe durata de 29 zile, începând cu 31 mai 2006 ora 16,30. Prin Încheierea nr. 3717 din 9 iunie 2006 Înalta Curte de Casație și Justiție în baza art. 140 3 alin. (3) C. proc.

pen. s-a admis recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva Încheierii din 31 mai 2006 a Curții de Apel Galați pronunțată în Dosar nr. 2896/44/2006, s-a casat încheierea, s-a trimis propunerea de luare a măsurii arestării preventive privind pe inculpatul C.A. la Tribunalul Brăila spre competentă soluționare și s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului C.A.. În considerentele încheierii s-a arătat că instanța sesizată cu propunerea de arestate preventivă a încălcat normele procedurale privind competența materială, hotărârea pronunțată fiind lovită de nulitate absolută conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen. întrucât potrivit art. 149 1 alin. (2) C. proc. pen. propunerea de arestare preventivă se adresează instanței căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond, iar în sarcina inculpatului C.A.

s-a reținut infracțiunea prevăzută de art. 19 alin. (1) teza a IV-a din Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională a României, infracțiunile privind siguranța națională a României prevăzute în legi speciale fiind judecate în primă instanță de tribunal conform art. 27 lit. c) C. proc. pen. Conform încheierii din data de 24 octombrie 2006 pronunțată în Dosarul nr. 52/113/2006 a Tribunalului Brăila s-a respins propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.GO.T. - Serviciul Teritorial Galați prin care se solicită arestarea preventivă a inculpatului C.A. ca fiind rămasă fără obiect, avându-se în vedere adresa prin care D.I.I.GO.T.

- Serviciul Teritorial Galați a învederat instanței că dat fiind intervalul mare de timp trecut de la data formulării propunerii de arestare preventivă a inculpatului C.A., acesta nu mai este oportună motiv pentru care nu se mai susține cererea, urmând a se continua cercetările în scopul definitivării urmăririi penale. S-a reținut că în raport de dispozițiile art. 504 alin. (2) și (3) C. proc. pen. nu sunt îndeplinite condițiile pentru ca reclamantul să fie îndreptățit la repararea pagubei întrucât în cauză nu a existat o privare de libertate în mod nelegal, nu a existat o hotărâre de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate.

Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus punerea în libertate a reclamantului având în vedere încălcarea normelor absolute de competență materială, fără a analiza legalitatea măsurii arestării preventive pe fond, Încheierea nr. 3717 din 9 iunie 2006 neputând fi asimilată cu o hotărâre de revocare a măsurii privative de libertate. S-a mai reținut că și Tribunalul Brăila respingând propunerea de arestare preventivă ca fiind rămasă fără obiect, nu a avut în vedere fondul măsurii. Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat apel, arătând că prin încheierea pronunțată în Dosarul nr. 2896/44/2006 Curtea de Apel Galați a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Galați, dispunând arestarea sa pe o perioadă de 29 de zile. Prin Încheierea nr. 3717 din 9 iunie 2006 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul său și a dispus punerea sa în libertate, împrejurare care dovedește caracterul nelegal al arestării sale preventive, nefiind necesar ca nelegalitatea măsurii să fie stabilită prin ordonanța procurorului sau prin hotărârea instanței de revocare sau achitare. Prin încheierea din 6 ianuarie 2009 Curtea de Apel Galați, secția civilă, a suspendat judecarea apelului în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 C. proc. civ. constatând că niciuna din părți nu s-a prezentat la strigarea pricinii și nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Împotriva acestei încheieri reclamantul a declarat recurs, susținând că la termenul din data de 18 noiembrie 2008 a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 504 alin. (3) C. proc. pen. solicitând suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de către Curtea Constituțională, iar instanța trebuia în raport de această împrejurare să dispună suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 și art. 244 alin. (1) C. proc. civ. și nu în temeiul dispozițiilor art. art. 242 pct. 2 C. proc. civ., solicitând aplicarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 și art. 244 alin. (1) C. proc. civ. și suspendarea judecării cauzei în acest temei legal.

Recursul este nul și va fi respins ca atare. Din analiza criticilor aduse încheierii atacate rezultă că ele nu se referă la măsura luată de instanță la termenul din data de 6 ianuarie 2009, constând în suspendarea judecării pricinii în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a faptului că la strigarea pricinii nicio parte nu s-a înfățișat și nu s-a cerut în scris judecarea în lipsă. Deși recursul este declarat împotriva încheierii din data de 6 ianuarie 2009, criticile formulate poartă asupra faptului că printr-o încheiere anterioară, din data de 18 noiembrie 2008, nu s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 și art. 244 alin. (1) C. proc.

civ. ca urmare a invocării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 504 alin. (3) C. proc. pen. Constatând că nu au fost aduse critici încheierii supuse recursului, Înalta Curte reține că acestea nu sunt susceptibile a fi calificate juridic ca aparținând vreunuia din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. și, cum nu există nici motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu de instanță, operează sancțiunea nulității recursului reglementată de art. 306 alin. (1) C. proc. civ. În consecință Înalta Curte va constata nul recursul, admițând excepția cu acest obiect invocată din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamatul C.A. împotriva încheierii din 6 ianuarie 2009 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2010. Procesat de GGC - DG