ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5802/2010

Prin cererea de

chemare în judecată înregistrată la data de 21 noiembrie 2007 la Tribunalul

Brăila, secția civilă, reclamantul C.A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând ca prin hotărârea ce se va

pronunța pârâtul să fie obligat să-i plătească suma de un milion de euro daune

morale pentru privare de libertate în mod nelegal.

În motivare a

susținut că la data de 31 mai 2006 a fost reținut de Serviciul Teritorial

Galați al D.I.I.C.O.T și a fost arestat preventiv de Curtea de Apel Galați

conform Încheierii nr. 2869/44/2006 din 31 mai 2006 și i s-a emis mandat de

arestare preventivă timp de 29 zile pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 19 alin. (1) teza a IV-a din Legea nr. 51/1991. Împotriva măsurii a

declarat recurs, iar prin Hotărârea nr. 3717 din 1 iunie 2006 Înalta Curte de

Casație și Justiție a stabilit că instanța sesizată cu propunerea de arestare

preventivă, respectiv Curtea de Apel Galați a încălcat normele procedurale

privind competența materială pronunțând o hotărâre nelegală, s-a dispus casarea

încheierii atacate și punerea sa de îndată în libertate. Cu ocazia judecării

propunerii la Tribunalul Brăila pe data de 24 octombrie 2006 cu adresa nr.

6/D/P2006 D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Galați a comunicat că cererea de

arestare preventivă nu mai este oportună și nu o mai susține. Reclamantul a

susținut că prin dispozițiile nelegale ale unor magistrați a fost privat de

libertate în mod nelegal timp de 10 zile în perioada 31 mai 2006 - 9 iunie

lezat grav sănătatea, personalitatea, demnitatea, onoarea, reputația sa și a

familiei sale. Pe data de 31 mai 2006 se afla în concediu medical după

externarea din spital și a fost reținut abuziv în arestul IPJ, a fost aproape

de un accident vascular, întrucât boala de care suferea s-a agravat. La aflarea

știrii că este arestat soția sa a suferit un șoc puternic și a fost internată

în spital. Prin comunicatele apărute la televiziune și în presă a fost

discreditat în fața opiniei publice din Brăila unde este foarte cunoscut. În

urma arestării și-a pierdut locul de muncă și nu a mai reușit să se angajeze

într-o funcție corespunzătoare pregătirii sale.

Prin Sentința civilă

nr. 289 din 30 aprilie 2008 Tribunalul Brăila, secția civilă, a respins

acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut că prin Ordonanța nr. 6/D/P din 31 iunie

2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

D.I.I.GO.T. - Serviciul Teritorial Galați s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii

penale împotriva inculpatului C.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 19 alin. (1) teza a IV-a din Legea nr. 51/1991.

Prin Încheierea din

data de 31 mai 2006 pronunțată în Dosarul nr. 2896/44/2006 a Curții de Apel

Galați s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - D.I.I.GO.T. - Serviciul Teritorial Galați și s-a dispus

arestarea preventivă a inculpatului C.A. în baza art. 143, 146 și 148 lit. d)

și h) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 19 alin. (1) teza a

IV-a din Legea nr. 51/1991 pe durata de 29 zile, începând cu 31 mai 2006 ora

16,30.

Prin Încheierea nr.

3717 din 9 iunie 2006 Înalta Curte de Casație și Justiție în baza art. 140

3

alin. (3) C. proc. pen. s-a admis recursul declarat de inculpatul C.A.

împotriva Încheierii din 31 mai 2006 a Curții de Apel Galați pronunțată în

Dosar nr. 2896/44/2006, s-a casat încheierea, s-a trimis propunerea de luare a

măsurii arestării preventive privind pe inculpatul C.A. la Tribunalul Brăila

spre competentă soluționare și s-a dispus punerea de îndată în libertate a

inculpatului C.A.. În considerentele încheierii s-a arătat că instanța sesizată

cu propunerea de arestate preventivă a încălcat normele procedurale privind

competența materială, hotărârea pronunțată fiind lovită de nulitate absolută

conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen. întrucât potrivit art. 149

1

alin. (2) C. proc. pen. propunerea de arestare preventivă se adresează

instanței căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond, iar în sarcina

inculpatului C.A. s-a reținut infracțiunea prevăzută de art. 19 alin. (1) teza

a IV-a din Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională a României,

infracțiunile privind siguranța națională a României prevăzute în legi speciale

fiind judecate în primă instanță de tribunal conform art. 27 lit. c) C. proc.

pen.

Conform încheierii

din data de 24 octombrie 2006 pronunțată în Dosarul nr. 52/113/2006 a

Tribunalului Brăila s-a respins propunerea formulată de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.GO.T. - Serviciul Teritorial Galați

prin care se solicită arestarea preventivă a inculpatului C.A. ca fiind rămasă

fără obiect, avându-se în vedere adresa prin care D.I.I.GO.T. - Serviciul

Teritorial Galați a învederat instanței că dat fiind intervalul mare de timp

trecut de la data formulării propunerii de arestare preventivă a inculpatului

C.A., acesta nu mai este oportună motiv pentru care nu se mai susține cererea,

urmând a se continua cercetările în scopul definitivării urmăririi penale.

S-a reținut că în

raport de dispozițiile art. 504 alin. (2) și (3) C. proc. pen. nu sunt

îndeplinite condițiile pentru ca reclamantul să fie îndreptățit la repararea

pagubei întrucât în cauză nu a existat o privare de libertate în mod nelegal,

nu a existat o hotărâre de revocare a măsurii privative sau restrictive de

libertate. Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus punerea în libertate a

reclamantului având în vedere încălcarea normelor absolute de competență

materială, fără a analiza legalitatea măsurii arestării preventive pe fond,

Încheierea nr. 3717 din 9 iunie 2006 neputând fi asimilată cu o hotărâre de

revocare a măsurii privative de libertate. S-a mai reținut că și Tribunalul

Brăila respingând propunerea de arestare preventivă ca fiind rămasă fără

obiect, nu a avut în vedere fondul măsurii.

Împotriva acestei

sentințe reclamantul a declarat apel, arătând că prin încheierea pronunțată în

Dosarul nr. 2896/44/2006 Curtea de Apel Galați a admis propunerea formulată de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. -

Serviciul Teritorial Galați, dispunând arestarea sa pe o perioadă de 29 de

zile. Prin Încheierea nr. 3717 din 9 iunie 2006 Înalta Curte de Casație și

Justiție a admis recursul său și a dispus punerea sa în libertate, împrejurare

care dovedește caracterul nelegal al arestării sale preventive, nefiind necesar

ca nelegalitatea măsurii să fie stabilită prin ordonanța procurorului sau prin

hotărârea instanței de revocare sau achitare.

Prin încheierea din 6

ianuarie 2009 Curtea de Apel Galați, secția civilă, a suspendat judecarea

apelului în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2  C. proc. civ. constatând că

niciuna din părți nu s-a prezentat la strigarea pricinii și nu s-a solicitat

judecarea cauzei în lipsă.

Împotriva acestei

încheieri reclamantul a declarat recurs, susținând că la termenul din data de

18 noiembrie 2008 a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 504 alin. (3) C. proc. pen. solicitând suspendarea judecării cauzei până

la soluționarea excepției de către Curtea Constituțională, iar instanța trebuia

în raport de această împrejurare să dispună suspendarea judecării cauzei în

temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 și art. 244 alin. (1) C. proc.

civ. și nu în temeiul dispozițiilor art. art. 242 pct. 2 C. proc. civ.,

solicitând aplicarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 și art. 244 alin.

(1) C. proc. civ. și suspendarea judecării cauzei în acest temei legal.

Recursul este nul și

va fi respins ca atare.

Din analiza

criticilor aduse încheierii atacate rezultă că ele nu se referă la măsura luată

de instanță la termenul din data de 6 ianuarie 2009, constând în suspendarea

judecării pricinii în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., ca urmare a faptului că la strigarea pricinii nicio parte nu s-a

înfățișat și nu s-a cerut în scris judecarea în lipsă.

Deși recursul este

declarat împotriva încheierii din data de 6 ianuarie 2009, criticile formulate

poartă asupra faptului că printr-o încheiere anterioară, din data de 18

noiembrie 2008, nu s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 29

alin. (5) din Legea nr. 47/1992 și art. 244 alin. (1) C. proc. civ. ca urmare a

invocării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 504 alin. (3)

C. proc. pen.

Constatând că nu au

fost aduse critici încheierii supuse recursului, Înalta Curte reține că acestea

nu sunt susceptibile a fi calificate juridic ca aparținând vreunuia din

motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. și, cum nu

există nici motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu de

instanță, operează sancțiunea nulității recursului reglementată de art. 306

alin. (1) C. proc. civ.

În consecință Înalta

Curte va constata nul recursul, admițând excepția cu acest obiect invocată din

oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamatul C.A.

împotriva încheierii din 6 ianuarie 2009 a Curții de Apel Galați, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 noiembrie 2010.

Procesat de GGC - DG