ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6891/2006

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Galați prin sentința penală nr. 74/ F din 12 octombrie 2006, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D.N. împotriva rezoluției nr. 877/II/2/2006 a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați. În motivarea sentinței penale se rețin următoarele: Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, remisă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, spre competentă soluționare, petentul D.N. a solicitat efectuarea de cercetări față de prim procurorul C.N. și față de procurorii C.S. și S.S., toți de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen.

De asemenea, petentul a solicitat efectuarea de cercetări față de subcomisarul de poliție G.I. și față de agenții de poliție R.A. și M.G., toți din cadrul Poliției Municipiului Galați, sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. În conținutul plângerii depuse, petentul D.N. și-a manifestat nemulțumirea de modul în care procurorul C.S. și agentul șef adjunct R.A. au instrumentat dosarul cu nr. 6184/P/2001 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați. Astfel, petentul a afirmat că procurorul C.S. nu i-a adus la cunoștință că avea calitatea de învinuit în dosarul menționat, că avea dreptul să-și angajeze un avocat, că nu i s-a adus la cunoștință învinuirea și că nu i-a prezentat materialul de urmărire penală așa cum prevăd dispozițiile legale.

În aceeași plângere, petentul a precizat că agentul șef adjunct de poliție R.A. a efectuat cercetări față de acesta pentru infracțiuni pe care nu le-a săvârșit, pentru că nu a efectuat o cercetare la fața locului, nu a efectuat confruntări între acesta și martorii audiați în cauză, nu i-a dat voie să-și angajeze un avocat și nu a efectuat cercetări și pentru faptele săvârșite și de persoana vătămată. De asemenea, petentul a susținut că subcomisarul de poliție G.I. a dat ordin agentului șef adjunct de poliție R.A. să efectueze cercetări în dosarul cu nr. 6184/P/2001 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați. Petentul D.N. a formulat plângere împotriva procurorului S.S. și a agentului șef principal M.G.

pentru că nu au efectuat cercetări și față de alte persoane în dosarul cu nr. 4899/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați. În final, petentul a afirmat că este nemulțumit deoarece prim-procurorul C.N. i-a respins, ca tardiv introdusă, plângerea formulată împotriva soluției pronunțate în dosarul cu nr. 4899/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați. La datele de 24 iulie 2001 și 30 iulie 2001, numita D.V. a formulat plângere penală împotriva petentului D.N. prin care a solicitat organelor de poliție să efectueze cercetări față de acesta sub aspectul infracțiunilor de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen. și loviri prevăzută de art. 180 alin. (1) și (2) C. pen.

Cercetările inițiale au fost efectuate de către agentul șef de poliție I.S. și au fost continuate de agentul șef-adjunct R.A. din cadrul Poliției Municipiului Galați. La data de 17 aprilie 2001, petentul D.N. a fost audiat de către agentul șef adjunct de poliție R.A., cu respectarea drepturilor procesuale. Cu această ocazie, în declarația olografă, petentului i s-a adus la cunoștință învinuirile, încadrarea juridică a faptelor sesizate și că are dreptul la un apărător ales sau din oficiu. La data de 12 septembrie 2001, petentul a fost audiat din nou de către organele de poliție, pe formular, cu respectarea drepturilor procesuale, iar acesta în finalul declarației a precizat că cele consemnate corespund afirmațiilor sale.

În aceeași zi, procurorul C.S.D. i-a prezentat materialul de urmărire penală petentului D.N. Ulterior, prin rechizitoriul cu nr. 6184/P/2001 din 25 ianuarie 2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a petentului D.N. pentru faptele comise asupra părții vătămate D.V. Pe baza probelor administrate instanța de fond a mai constatat că, actele premergătoare dovedesc că trimiterea în judecată, prin rechizitoriu de mai sus, a petentului, s-a făcut legal, că atât procurorii precum și lucrătorii de poliție, nu au comis nici un abuz față de el. Astfel, actele de urmărire penală efectuate în cauză de către subcomisarul de poliție G.I., dovedesc că acesta nu a efectuat nici un act de urmărire penală în cauza ce-l privea pe petent, și de asemenea, că subcomisarul de poliție G.I.

nu avea nici o atribuție de serviciu cu privire la repartizarea sarcinilor agenților de poliție din cadrul Secției nr. 2 Poliție a Municipiului Galați. Petentul este nemulțumit și de faptul că agentul șef adjunct de poliție R.A., ar fi efectuat cercetări pentru infracțiuni pe care nu le-a săvârșit și nu a efectuat cercetări pentru infracțiuni pe care nu le-a săvârșit și nu a efectuat o cercetare la fața locului, nu a efectuat confruntări între martorii audiați în cauză și nu i-a permis să-și angajeze avocat. Din probele administrate rezultă că în urma plângerilor făcute de partea vătămată D.V., intimatul R.A. căruia i-a fost repartizată plângerea petentei spre soluționare a audiat în cauză peste 8 martori, a avut în vedere concluziile din certificatul medico-legal al părții vătămate, a efectuat o confruntare între inculpat și partea vătămată și după admiterea acestor probe, la 17 august 2001 l-a audiat pe petent în calitate de învinuit.

Din declarația olografă a acestuia rezultă că agentul de poliție i-a adus la cunoștință atât învinuirea cât și faptul că are dreptul să-și angajeze apărător. Ulterior, procurorul C.S. i-a prezentat petentului materialul de urmărire penală în care se precizează că petentului i s-a adus la cunoștință faptul că are dreptul la apărător ales, dar nu socotește că i s-a prezentat materialul de urmărire penală și că nu recunoaște faptele reținute în sarcina sa. Petentul, nemulțumit de această sentință, în termenul legal, a declarat recursul de față, apreciind că plângerea sa nu a fost verificată, că rezoluțiile date de procurori se impun a fi modificate, numai după admiterea recursului și desființarea sentinței.

De aceea a cerut retrimiterea întregului dosar la parchet pentru reanchetare. Recursul este nefondat. Examinându-se actele dosarului de urmărire penală, actele premergătoare și determinate de plângerea petentului, sentința instanței de fond ce a soluționat plângerea aceluiași petiționar potrivit art. 278 1 C. proc. pen., în raport de criticile aduse precum și din oficiu, Curtea reține că este temeinică și legală. Se constată astfel că, dosarul penal terminat cu rechizitoriul nr. 6184/P/2001 și prin care a fost trimis în judecată, petentul, pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen. și lovire prevăzută de art. 180 alin. (1) și (2) C. pen., „nu s-a declanșat la ordinul subcomisarului de poliție” ci au început cercetările penale determinate de cele două plângeri penale, ale părții vătămate D.V.

Apoi, împrejurarea că soluțiile procurorilor (prim procuror C.N., C.S. și G.D.) îl nemulțumesc pe petiționar, dar acestea sunt temeinicie și legale, nu-l îndreptățesc, nici în fapt și nici în drept, pe recurent, să susțină repetat că: „aceștia au săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.”. Cum, nici în fața instanței de fond și nici în fața instanței de recurs, petentul, căruia i s-au acordat termene pentru angajare avocat, nu a mai depus nici un alt act, nu și-a angajat avocat și nici nu și-a formulat vreo apărare de natură a modifica hotărârea atacată, recursul va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se vor aplica și prevederile art. 192 C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.N. împotriva sentinței penale nr. 74/ F din 12 octombrie 2006 a Curții de Apel Galați. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 noiembrie 2006.