ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6891/2006

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Galați prin

sentința penală nr. 74/ F din 12 octombrie 2006, a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petentul D.N. împotriva rezoluției nr. 877/II/2/2006 a

Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

În motivarea sentinței

penale se rețin următoarele:

Prin plângerea adresată

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică, remisă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați,

spre competentă soluționare, petentul D.N. a solicitat efectuarea de cercetări

față de prim procurorul C.N. și față de procurorii C.S. și S.S., toți de la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, sub aspectul infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen. De asemenea,

petentul a solicitat efectuarea de cercetări față de subcomisarul de poliție

G.I. și față de agenții de poliție R.A. și M.G., toți din cadrul Poliției

Municipiului Galați, sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.

În conținutul plângerii

depuse, petentul D.N. și-a manifestat nemulțumirea de modul în care procurorul

C.S. și agentul șef adjunct R.A. au instrumentat dosarul cu nr. 6184/P/2001 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați.

Astfel, petentul a afirmat

că procurorul C.S. nu i-a adus la cunoștință că avea calitatea de învinuit în

dosarul menționat, că avea dreptul să-și angajeze un avocat, că nu i s-a adus

la cunoștință învinuirea și că nu i-a prezentat materialul de urmărire penală

așa cum prevăd dispozițiile legale.

În aceeași plângere,

petentul a precizat că agentul șef adjunct de poliție R.A. a efectuat cercetări

față de acesta pentru infracțiuni pe care nu le-a săvârșit, pentru că nu a

efectuat o cercetare la fața locului, nu a efectuat confruntări între acesta și

martorii audiați în cauză, nu i-a dat voie să-și angajeze un avocat și nu a

efectuat cercetări și pentru faptele săvârșite și de persoana vătămată.

De asemenea, petentul a

susținut că subcomisarul de poliție G.I. a dat ordin agentului șef adjunct de

poliție R.A. să efectueze cercetări în dosarul cu nr. 6184/P/2001 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați.

Petentul D.N. a formulat

plângere împotriva procurorului S.S. și a agentului șef principal M.G. pentru

că nu au efectuat cercetări și față de alte persoane în dosarul cu nr. 4899/P/2004

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați.

În final, petentul a afirmat

că este nemulțumit deoarece prim-procurorul C.N. i-a respins, ca tardiv

introdusă, plângerea formulată împotriva soluției pronunțate în dosarul cu nr. 4899/P/2004

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați.

La datele de 24 iulie 2001

și 30 iulie 2001, numita D.V. a formulat plângere penală împotriva petentului D.N.

prin care a solicitat organelor de poliție să efectueze cercetări față de

acesta sub aspectul infracțiunilor de violare de domiciliu prevăzută de art. 192

alin. (1) C. pen. și loviri prevăzută de art. 180 alin. (1) și (2) C. pen.

Cercetările inițiale au fost

efectuate de către agentul șef de poliție I.S. și au fost continuate de agentul

șef-adjunct R.A. din cadrul Poliției Municipiului Galați.

La data de 17 aprilie 2001,

petentul D.N. a fost audiat de către agentul șef adjunct de poliție R.A., cu

respectarea drepturilor procesuale.

Cu această ocazie, în

declarația olografă, petentului i s-a adus la cunoștință învinuirile,

încadrarea juridică a faptelor sesizate și că are dreptul la un apărător ales

sau din oficiu.

La data de 12 septembrie

2001, petentul a fost audiat din nou de către organele de poliție, pe formular,

cu respectarea drepturilor procesuale, iar acesta în finalul declarației a

precizat că cele consemnate corespund afirmațiilor sale.

În aceeași zi, procurorul C.S.D.

i-a prezentat materialul de urmărire penală petentului D.N.

Ulterior, prin rechizitoriul

cu nr. 6184/P/2001 din 25 ianuarie 2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Galați s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în

judecată a petentului D.N. pentru faptele comise asupra părții vătămate D.V.

Pe baza probelor

administrate instanța de fond a mai constatat că, actele premergătoare dovedesc

că trimiterea în judecată, prin rechizitoriu de mai sus, a petentului, s-a

făcut legal, că atât procurorii precum și lucrătorii de poliție, nu au comis nici

un abuz față de el.

Astfel, actele de urmărire

penală efectuate în cauză de către subcomisarul de poliție G.I., dovedesc că

acesta nu a efectuat nici un act de urmărire penală în cauza ce-l privea pe

petent, și de asemenea, că subcomisarul de poliție G.I. nu avea nici o

atribuție de serviciu cu privire la repartizarea sarcinilor agenților de

poliție din cadrul Secției nr. 2 Poliție a Municipiului Galați.

Petentul este nemulțumit și

de faptul că agentul șef adjunct de poliție R.A., ar fi efectuat cercetări pentru

infracțiuni pe care nu le-a săvârșit și nu a efectuat cercetări pentru

infracțiuni pe care nu le-a săvârșit și nu a efectuat o cercetare la fața

locului, nu a efectuat confruntări între martorii audiați în cauză și nu i-a

permis să-și angajeze avocat.

Din probele administrate

rezultă că în urma plângerilor făcute de partea vătămată D.V., intimatul R.A. căruia

i-a fost repartizată plângerea petentei spre soluționare a audiat în cauză

peste 8 martori, a avut în vedere concluziile din certificatul medico-legal al

părții vătămate, a efectuat o confruntare între inculpat și partea vătămată și

după admiterea acestor probe, la 17 august 2001 l-a audiat pe petent în

calitate de învinuit. Din declarația olografă a acestuia rezultă că agentul de

poliție i-a adus la cunoștință atât învinuirea cât și faptul că are dreptul

să-și angajeze apărător.

Ulterior, procurorul C.S.

i-a prezentat petentului materialul de urmărire penală în care se precizează că

petentului i s-a adus la cunoștință faptul că are dreptul la apărător ales, dar

nu socotește că i s-a prezentat materialul de urmărire penală și că nu

recunoaște faptele reținute în sarcina sa.

Petentul, nemulțumit de

această sentință, în termenul legal, a declarat recursul de față, apreciind că

plângerea sa nu a fost verificată, că rezoluțiile date de procurori se impun a

fi modificate, numai după admiterea recursului și desființarea sentinței.

De aceea a cerut

retrimiterea întregului dosar la parchet pentru reanchetare.

Recursul este nefondat.

Examinându-se actele dosarului

de urmărire penală, actele premergătoare și determinate de plângerea

petentului, sentința instanței de fond ce a soluționat plângerea aceluiași

petiționar potrivit art. 278

1

C. proc. pen., în raport de criticile

aduse precum și din oficiu, Curtea reține că este temeinică și legală.

Se constată astfel că,

dosarul penal terminat cu rechizitoriul nr. 6184/P/2001 și prin care a fost

trimis în judecată, petentul, pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de

domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen. și lovire prevăzută de art. 180

alin. (1) și (2) C. pen., „nu s-a declanșat la ordinul subcomisarului de

poliție” ci au început cercetările penale determinate de cele două plângeri

penale, ale părții vătămate D.V.

Apoi, împrejurarea că

soluțiile procurorilor (prim procuror C.N., C.S. și G.D.) îl nemulțumesc pe

petiționar, dar acestea sunt temeinicie și legale, nu-l îndreptățesc, nici în

fapt și nici în drept, pe recurent, să susțină repetat că: „aceștia au săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.”.

Cum, nici în fața instanței

de fond și nici în fața instanței de recurs, petentul, căruia i s-au acordat

termene pentru angajare avocat, nu a mai depus nici un alt act, nu și-a angajat

avocat și nici nu și-a formulat vreo apărare de natură a modifica hotărârea

atacată, recursul va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și prevederile

art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul D.N. împotriva sentinței penale nr. 74/ F din

12 octombrie 2006 a Curții de Apel Galați.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 noiembrie 2006.