ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2557/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Petenta I.M. s-a adresat cu plângere la parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați prin care a solicitat efectuarea de cercetări și față de subcomisarul M.Șt. și agentul principal de poliție C.I. din cadrul Poliției municipiului Brăila, precum și a procurorului C.M. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, pentru săvârșirea infracțiunilor de arestare nelegală și cercetare abuzivă, prevăzută de art. 266 C. pen., și represiune nedreaptă prevăzută de art. 268 C. pen. În susținerea plângerii petenta a arătat că subcomisarul M.Șt. și agentul principal de poliție C.I., delegați să efectueze cercetări penale în dosarul în care a avut calitatea de învinuită au cercetat-o abuziv, dovadă fiind faptul că Judecătoria Brăila a încetat procesul penal față de ea, iar procurorul C.M.

în mod abuziv a pus în mișcare acțiunea penală împotriva sa și a trimis-o în judecată. Efectuându-se cercetări prealabile, parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin rezoluția din 16 martie 2005, dată în dosarul nr. 33/P/2005, a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva celor trei persoane întrucât în cauză nu a fost comisă nici o faptă cu caracter penal, aceștia desfășurându-și activitatea în limita competențelor stabilite de lege. Împotriva rezoluției pronunțată de procuror s-a adresat cu plângere, procurorului șef al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați care a respins-o prin rezoluția din 14 aprilie 2005, pronunțată în dosarul nr. 457/II/2/2005, menținând rezoluția atacată.

Împotriva acestei din urmă rezoluții, petenta I.M. s-a adresat cu plângere la Curtea de Apel Galați solicitând desființarea sentinței penale nr. 936/2004, rezoluțiile nr. 33/2005 și 457/2005 ca netemeinice și nelegale „întrucât nu există faptă penală, există un act financiar bancar cu caracter și putere juridică, fără convenție notarială”, situație în care a fost trimisă în judecată pe nedrept, câtă vreme avea împuternicire pentru a efectua operații bancare de creditare sau debitare pentru partea vătămată O.O. Prin aceeași plângere petenta a solicitat „imputarea sumei de 9 milioane lei pentru cei trei, pentru că așa a fost forțată să scrie” de poliție, iar ca titlu de daune și despăgubiri să fie obligați la plata sumei de 5000 Euro, consecință a faptului că a fost pe nedrept trimisă în judecată, a fost traumatizată, măsurată, fotografiată de către agenții de poliție care nu i-au spus cine i-a făcut plângere.

Curtea de Apel Galați, prin sentința penală nr. 57/ F din 13 septembrie 2005, respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta I.M. împotriva soluției dată în dosarul nr. 33/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și a rezoluției nr. 457/II/2/2005 a procurorului general de la același parchet. În motivarea acestei hotărâri, s-a arătat că, contrar susținerilor petentei, corect s-a reținut că verificările efectuate de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați sunt complete și temeinic efectuate, iar din probatoriul administrat rezultă că petenta a scos din contul părții vătămate, cont pentru care a avut o împuternicire legală, suma totală de 800.000 lei, sumă de care a dispus în scop personal fără acordul acesteia.

S-a mai arătat că susținerea petentei potrivit căreia folosirea sumei de bani s-a făcut cu acordul părții vătămate nu a fost confirmată de aceasta. În ce privește afirmația petentei că ar fi fost constrânsă de lucrătorii de poliție să recunoască fapta pentru care a fost cercetată, nu s-a dovedit a fi reală, susținerea sa nefiind confirmată de probe. Cu privire la infracțiunea de represiune nedreaptă pentru care a fost reclamată procurorul C.M. s-a arătat că în mod corect s-a reținut că nu există, întrucât aceasta nu a pus în mișcare acțiunea penală și nici nu a dispus trimiterea în judecată a petiționarei, constatând doar că fapta care ar putea fi reținută în sarcina acesteia ar constitui infracțiunea de abuz de încredere prevăzută de art. 213 C. pen., motiv pentru care plângerea a fost direcționată instanței de judecată, în baza art. 285 C. proc.

pen., iar, în final acțiunea penală împotriva petentei a fost pusă în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate O.O., potrivit art. 279 alin. (1) și (2) lit. a) C. proc. pen., fără ca în fața instanței aceasta (petenta) să solicite administrarea de probe prin care să dovedească contrariul. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta I.M. prin care a solicitat a se constata că este netemeinică și nelegală cu consecința casării acesteia, admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea în judecată a celor 2 polițiști și a procurorului, menționați pentru comiterea faptelor de arestare nelegală, cercetare abuzivă și represiune nedreaptă. Recursul declarat de petenta I.M.

este nefondat. Din verificarea actelor și lucrărilor de la dosar, efectuate în cursul cercetării prealabile nu rezultă că polițiștii M.Șt. și C.I. desemnați să facă cercetări la plângerea părții vătămate O.O. și-au depășit atribuțiunile conferite de lege, în sensul că ar fi constrâns pe petentă să recunoască o anume faptă și nici că ar fi exercitat asupra ei acte de natură să-i altereze voința, ori să-i aducă atingere integrității fizice. Simpla susținere a petentei care nu este confirmată de nici o probă nu poate constitui temei al tragerii la răspundere a unei persoane motiv pentru care în mod justificat nu s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva acestora. Nici în ce privește pe procurorul C.M.

nu se poate reține că ar fi săvârșit vreo faptă cu caracter penal, câtă vreme pe baza probelor de la dosar, a constatat că fapta pentru care a fost reclamată petenta ar putea constitui o faptă penală, care se pune în mișcare la plângerea prealabilă a părții vătămate, caz în care, fără a pronunța vreo soluție, legal a trimis dosarul instanței de judecată pentru a proceda în consecință. Constatând că recursul declarat de petenta I.M. este nefondat urmează a fi respins, ca atare, și a se dispune conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta I.M. împotriva sentinței penale nr. 57/ F din 13 septembrie 2005 a Curții de Apel Galați. Obligă pe recurentă la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 aprilie 2006.