ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2557/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Petenta I.M. s-a adresat cu plângere

la parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați prin care a solicitat efectuarea

de cercetări și față de subcomisarul M.Șt. și agentul principal de poliție C.I.

din cadrul Poliției municipiului Brăila, precum și a procurorului C.M. de la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, pentru săvârșirea infracțiunilor de

arestare nelegală și cercetare abuzivă, prevăzută de art. 266 C. pen., și

represiune nedreaptă prevăzută de art. 268 C. pen.

În susținerea plângerii petenta a

arătat că subcomisarul M.Șt. și agentul principal de poliție C.I., delegați să

efectueze cercetări penale în dosarul în care a avut calitatea de învinuită au

cercetat-o abuziv, dovadă fiind faptul că Judecătoria Brăila a încetat procesul

penal față de ea, iar procurorul C.M. în mod abuziv a pus în mișcare acțiunea

penală împotriva sa și a trimis-o în judecată.

Efectuându-se cercetări prealabile,

parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin rezoluția din 16 martie 2005,

dată în dosarul nr. 33/P/2005, a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva

celor trei persoane întrucât în cauză nu a fost comisă nici o faptă cu caracter

penal, aceștia desfășurându-și activitatea în limita competențelor stabilite de

lege.

Împotriva rezoluției pronunțată de

procuror s-a adresat cu plângere, procurorului șef al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Galați care a respins-o prin rezoluția din 14 aprilie 2005, pronunțată

în dosarul nr. 457/II/2/2005, menținând rezoluția atacată.

Împotriva acestei din urmă

rezoluții, petenta I.M. s-a adresat cu plângere la Curtea de Apel Galați

solicitând desființarea sentinței penale nr. 936/2004, rezoluțiile nr. 33/2005

și 457/2005 ca netemeinice și nelegale „întrucât nu există faptă penală, există

un act financiar bancar cu caracter și putere juridică, fără convenție

notarială”, situație în care a fost trimisă în judecată pe nedrept, câtă vreme

avea împuternicire pentru a efectua operații bancare de creditare sau debitare

pentru partea vătămată O.O.

Prin aceeași plângere petenta a

solicitat „imputarea sumei de 9 milioane lei pentru cei trei, pentru că așa a

fost forțată să scrie” de poliție, iar ca titlu de daune și despăgubiri să fie

obligați la plata sumei de 5000 Euro, consecință a faptului că a fost pe

nedrept trimisă în judecată, a fost traumatizată, măsurată, fotografiată de

către agenții de poliție care nu i-au spus cine i-a făcut plângere.

Curtea de Apel Galați, prin sentința

penală nr. 57/ F din 13 septembrie 2005, respins, ca nefondată, plângerea

formulată de petenta I.M. împotriva soluției dată în dosarul nr. 33/P/2005 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și a rezoluției nr. 457/II/2/2005

a procurorului general de la același parchet.

În motivarea acestei hotărâri, s-a

arătat că, contrar susținerilor petentei, corect s-a reținut că verificările efectuate

de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați sunt complete

și temeinic efectuate, iar din probatoriul administrat rezultă că petenta a

scos din contul părții vătămate, cont pentru care a avut o împuternicire

legală, suma totală de 800.000 lei, sumă de care a dispus în scop personal fără

acordul acesteia.

S-a mai arătat că susținerea

petentei potrivit căreia folosirea sumei de bani s-a făcut cu acordul părții

vătămate nu a fost confirmată de aceasta.

În ce privește afirmația petentei că

ar fi fost constrânsă de lucrătorii de poliție să recunoască fapta pentru care

a fost cercetată, nu s-a dovedit a fi reală, susținerea sa nefiind confirmată

de probe.

Cu privire la infracțiunea de

represiune nedreaptă pentru care a fost reclamată procurorul C.M. s-a arătat că

în mod corect s-a reținut că nu există, întrucât aceasta nu a pus în mișcare acțiunea

penală și nici nu a dispus trimiterea în judecată a petiționarei, constatând

doar că fapta care ar putea fi reținută în sarcina acesteia ar constitui

infracțiunea de abuz de încredere prevăzută de art. 213 C. pen., motiv pentru

care plângerea a fost direcționată instanței de judecată, în baza art. 285 C.

proc. pen., iar, în final acțiunea penală împotriva petentei a fost pusă în

mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate O.O., potrivit art. 279

alin. (1) și (2) lit. a) C. proc. pen., fără ca în fața instanței aceasta

(petenta) să solicite administrarea de probe prin care să dovedească

contrariul.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs petenta I.M. prin care a solicitat a se constata că este

netemeinică și nelegală cu consecința casării acesteia, admiterea plângerii,

desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea în judecată a celor 2 polițiști

și a procurorului, menționați pentru comiterea faptelor de arestare nelegală,

cercetare abuzivă și represiune nedreaptă.

Recursul declarat de petenta I.M. este

nefondat.

Din verificarea actelor și

lucrărilor de la dosar, efectuate în cursul cercetării prealabile nu rezultă că

polițiștii M.Șt. și C.I. desemnați să facă cercetări la plângerea părții

vătămate O.O. și-au depășit atribuțiunile conferite de lege, în sensul că ar fi

constrâns pe petentă să recunoască o anume faptă și nici că ar fi exercitat

asupra ei acte de natură să-i altereze voința, ori să-i aducă atingere

integrității fizice. Simpla susținere a petentei care nu este confirmată de

nici o probă nu poate constitui temei al tragerii la răspundere a unei persoane

motiv pentru care în mod justificat nu s-a dispus începerea urmăririi penale

împotriva acestora.

Nici în ce privește pe procurorul C.M.

nu se poate reține că ar fi săvârșit vreo faptă cu caracter penal, câtă vreme

pe baza probelor de la dosar, a constatat că fapta pentru care a fost reclamată

petenta ar putea constitui o faptă penală, care se pune în mișcare la plângerea

prealabilă a părții vătămate, caz în care, fără a pronunța vreo soluție, legal

a trimis dosarul instanței de judecată pentru a proceda în consecință.

Constatând că recursul declarat de

petenta I.M. este nefondat urmează a fi respins, ca atare, și a se dispune

conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petenta I.M. împotriva sentinței penale nr. 57/ F din 13 septembrie

2005 a Curții de Apel Galați.

Obligă pe recurentă la plata sumei

de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 aprilie 2006.