ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8156/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: A fost respinsă, prin sentința civilă nr. 1475 din 31 octombrie 2005 a Tribunalului Galați, secția civilă, acțiunea reclamanților S.I., S.G., S.P. și Z.V., în care au pretins anularea dispozițiilor cu numerele 1096 din 16 decembrie 2004, 1187 și 1188, ambele eliberate la 13 ianuarie 2005, dispoziții ale Primăriei municipiul Galați prin care, nominal, s-a stabilit că valoarea echivalentă a imobilului apreciat ca imposibil de restituit în natură, situat în Galați, constă în sumele de 47.376.364 lei, de 94.692.729 și respectiv de 236.731.822 lei, în limita cărora urma a se acorda titluri de valoare nominale folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital.

Soluția de respingere a acțiunii în anulare a fost menținută în apel, potrivit deciziei civile nr. 32/A din 13 februarie 2006 a Curții de Apel Galați, prin respingerea apelului reclamanților, cu aceeași motivare care justifică imposibilitatea restituirii în natură a imobilului. În acest sens, s-a avut în vedere că, în funcție de expertiza, necontestată în cauză, terenul imobilului este afectat de lucrări de sistematizare, fiind străbătut de rețele de alimentare a construcțiilor din zonă și s-a apreciat că imobilul se încadrează în dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001. Împotriva susmenționatei decizii a curții de apel au declarat recurs reclamanții care, în principal, își susțin cererea în baza art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. cu art. 304 pct. 7 același cod în condiția în care considerentele deciziei date în apel sunt străine criticilor aduse în apel, iar în temeiul prevederilor art. 105. alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 261 C. proc. civ. consideră că drepturile lor au fost lezate în situația în care instanța de apel trebuia să-și argumenteze decizia sa. În subsidiar, recurenții își întemeiază recursul și pe pct. 9 din art. 304 C. proc. civ., sens în care pretind acordarea măsurilor reparatorii prin restituirea în natură, astfel cum demonstrează probele cauzei. Pornind de la concluziile expertului, care arată că pe terenul în litigiu sunt construcții cu caracter temporar, respectiv magazine de piese auto, iar nu construcții autorizate definitiv, răspunsul acestuia la obiecțiuni denotă, astfel cum consideră recurenții, posibilitatea restituirii în natură.

Ori, susțin recurenții, o astfel de probă a fost ignorată, instanța necercetând nici o dovadă pertinentă cauzei. Caracterul provizoriu al construcțiilor de tip chioșc, cu desfacere piese auto, evidențiat de acte, dar și de expertiza topo, a fost enunțat în criticile de fond ale apelului. Ori, un asemenea aspect, susțin recurenții, a fost omis de către instanța de apel, astfel încât, prin aceasta, au fost vătămați în drepturile lor. În același timp recurenții fac trimiteri la adrese, schițe și alte probe care, în opinia lor, demonstrează că se poate restitui în natură imobilul, în temeiul art. 1 alin. (1), art. 2, art. 7, alin. (1), art. 9 și art. 10 din Legea nr. 10/2001 modificată și completată.

Deliberând, Înalta Curte va admite recursul pentru următoarele rațiuni: Fără îndoială că nemotivarea de către instanță sau, pur și simplu, omisiunea de a se pronunța asupra criticilor formulate în calea de atac ar putea prejudicia, de principiu, calitatea actului de justiție, dar, în special, ar nesocoti apărările și, până la urmă, drepturile invocate de părți. De altfel, lipsa unei argumentări, din partea instanței, în funcție de criticile aduse în calea de atac a apelului, poate echivala cu o nemotivare, ceea ce determină o sancțiune civilă în sensul dispozițiilor art. 287 alin. (2) C. proc. civ. Folosirea unei argumentări generice în sensul că s-a reținut o corectă situație de fapt, cu o interpretare corectă a probelor, nu lămurește problemele supuse analizei, nu dă nici o replică sau vreun răspuns la criticile puse în discuție și înseamnă, până la urmă, o încălcare din punct de vedere procedural a drepturilor reclamanților.

În același timp, însă, nu trebuie absolutizată o astfel de situație cu consecința prevăzută de art. 105 C. proc. civ. deoarece în cauză se reține că nu s-a cercetat fondul pentru a elucida problema dacă este posibil, în baza unor probe pertinente, să se dispună asupra restituirii în natură a imobilului, despre care susține că ar fi afectat de rețele, de edificii, ușor demontabile din moment ce au autorizații provizorii, pe un termen limitat. Or, neabordarea unor asemenea chestiuni, puse în discuție, prin criticile din apel, necesită casarea cu trimitere în temeiul art. 312 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., în situația neabordării fondului, în pofida probelor administrate deja și care sunt necesar a fi completate în privința fondului dreptului pretins încălcat.

Orice mijloc de dovadă, inclusiv expertiza topo trebuie să ofere date certe asupra posibilității sau nu de restituire a imobilului în natură, terenul fiind afectat de rețele ca și de edificii pentru care urmează să se stabilească dacă au caracter provizoriu sau nu, sunt sau nu demontabile ori de sine stătătoare. Pentru a se elucida toate aceste chestiuni este necesar ca instanța de trimitere să completeze probatoriul prin orice mijloc de probă permis de lege, pentru a conchide asupra măsurii reparatorii cuvenite în temeiul art. Legii nr. 10/2001 și să aibă în vedere toate celelalte aspecte invocate în criticile aduse în calea de atac folosită în cauză. De aceea, instanța de trimitere, în temeiul art. 297 C. proc.

civ., modificat prin Legea nr. 219/2005 va rejudeca și va conchide potrivit coroborării tuturor probelor pe care părțile le-au invocat în apărarea, în susținerea drepturilor lor, deduse judecății. Drept consecință, în limitele prezentate, se va admite recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții S.I., S.G., S.P. și Z.V. împotriva deciziei civile nr. 32/A din 13 februarie 2006 a Curții de Apel Galați. Casează decizia atacată și pe fond admite apelul declarat împotriva sentinței nr. 1475 din 31 octombrie 2005 a Tribunalului Galați. Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2006.