ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8156/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A fost respinsă, prin sentința

civilă nr. 1475 din 31 octombrie 2005 a Tribunalului Galați, secția civilă,

acțiunea reclamanților S.I., S.G., S.P. și Z.V., în care au pretins anularea

dispozițiilor cu numerele 1096 din 16 decembrie 2004, 1187 și 1188, ambele

eliberate la 13 ianuarie 2005, dispoziții ale Primăriei municipiul Galați prin

care, nominal, s-a stabilit că valoarea echivalentă a imobilului apreciat ca

imposibil de restituit în natură, situat în Galați, constă în sumele de 47.376.364

lei, de 94.692.729 și respectiv de 236.731.822 lei, în limita cărora urma a se

acorda titluri de valoare nominale folosite exclusiv în procesul de privatizare

sau acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital.

Soluția de respingere a acțiunii în

anulare a fost menținută în apel, potrivit deciziei civile nr. 32/A din 13

februarie 2006 a Curții de Apel Galați, prin respingerea apelului

reclamanților, cu aceeași motivare care justifică imposibilitatea restituirii

în natură a imobilului. În acest sens, s-a avut în vedere că, în funcție de

expertiza, necontestată în cauză, terenul imobilului este afectat de lucrări de

sistematizare, fiind străbătut de rețele de alimentare a construcțiilor din

zonă și s-a apreciat că imobilul se încadrează în dispozițiile art. 11 din

Legea nr. 10/2001.

Împotriva susmenționatei decizii a

curții de apel au declarat recurs reclamanții care, în principal, își susțin

cererea în baza art. 304 pct. 5 C. proc. civ. cu art. 304 pct. 7 același cod în

condiția în care considerentele deciziei date în apel sunt străine criticilor

aduse în apel, iar în temeiul prevederilor art. 105. alin. (2) C. proc. civ.

raportat la art. 261 C. proc. civ. consideră că drepturile lor au fost lezate

în situația în care instanța de apel trebuia să-și argumenteze decizia sa.

În subsidiar, recurenții își

întemeiază recursul și pe pct. 9 din art. 304 C. proc. civ., sens în care

pretind acordarea măsurilor reparatorii prin restituirea în natură, astfel cum

demonstrează probele cauzei.

Pornind de la concluziile

expertului, care arată că pe terenul în litigiu sunt construcții cu caracter

temporar, respectiv magazine de piese auto, iar nu construcții autorizate

definitiv, răspunsul acestuia la obiecțiuni denotă, astfel cum consideră

recurenții, posibilitatea restituirii în natură. Ori, susțin recurenții, o

astfel de probă a fost ignorată, instanța necercetând nici o dovadă pertinentă

cauzei.

Caracterul provizoriu al

construcțiilor de tip chioșc, cu desfacere piese auto, evidențiat de acte, dar

și de expertiza topo, a fost enunțat în criticile de fond ale apelului. Ori, un

asemenea aspect, susțin recurenții, a fost omis de către instanța de apel,

astfel încât, prin aceasta, au fost vătămați în drepturile lor.

În același timp recurenții fac

trimiteri la adrese, schițe și alte probe care, în opinia lor, demonstrează că

se poate restitui în natură imobilul, în temeiul art. 1 alin. (1), art. 2, art.

7, alin. (1), art. 9 și art. 10 din Legea nr. 10/2001 modificată și completată.

Deliberând, Înalta Curte va admite

recursul pentru următoarele rațiuni:

Fără îndoială că nemotivarea de

către instanță sau, pur și simplu, omisiunea de a se pronunța asupra criticilor

formulate în calea de atac ar putea prejudicia, de principiu, calitatea actului

de justiție, dar, în special, ar nesocoti apărările și, până la urmă,

drepturile invocate de părți.

De altfel, lipsa unei argumentări,

din partea instanței, în funcție de criticile aduse în calea de atac a

apelului, poate echivala cu o nemotivare, ceea ce determină o sancțiune civilă

în sensul dispozițiilor art. 287 alin. (2) C. proc. civ.

Folosirea unei argumentări generice

în sensul că s-a reținut o corectă situație de fapt, cu o interpretare corectă

a probelor, nu lămurește problemele supuse analizei, nu dă nici o replică sau

vreun răspuns la criticile puse în discuție și înseamnă, până la urmă, o

încălcare din punct de vedere procedural a drepturilor reclamanților.

În același timp, însă, nu trebuie

absolutizată o astfel de situație cu consecința prevăzută de art. 105 C. proc.

civ. deoarece în cauză se reține că nu s-a cercetat fondul pentru a elucida

problema dacă este posibil, în baza unor probe pertinente, să se dispună asupra

restituirii în natură a imobilului, despre care susține că ar fi afectat de

rețele, de edificii, ușor demontabile din moment ce au autorizații provizorii,

pe un termen limitat.

Or, neabordarea unor asemenea

chestiuni, puse în discuție, prin criticile din apel, necesită casarea cu

trimitere în temeiul art. 312 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., în situația

neabordării fondului, în pofida probelor administrate deja și care sunt necesar

a fi completate în privința fondului dreptului pretins încălcat. Orice mijloc

de dovadă, inclusiv expertiza topo trebuie să ofere date certe asupra

posibilității sau nu de restituire a imobilului în natură, terenul fiind

afectat de rețele ca și de edificii pentru care urmează să se stabilească dacă

au caracter provizoriu sau nu, sunt sau nu demontabile ori de sine stătătoare.

Pentru a se elucida toate aceste

chestiuni este necesar ca instanța de trimitere să completeze probatoriul prin

orice mijloc de probă permis de lege, pentru a conchide asupra măsurii

reparatorii cuvenite în temeiul art. Legii nr. 10/2001 și să aibă în vedere

toate celelalte aspecte invocate în criticile aduse în calea de atac folosită

în cauză.

De aceea, instanța de trimitere, în

temeiul art. 297 C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 219/2005 va rejudeca

și va conchide potrivit coroborării tuturor probelor pe care părțile le-au

invocat în apărarea, în susținerea drepturilor lor, deduse judecății.

Drept consecință, în limitele

prezentate, se va admite recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții S.I., S.G., S.P. și Z.V. împotriva deciziei civile nr. 32/A din 13

februarie 2006 a Curții de Apel Galați.

Casează decizia atacată și pe fond

admite apelul declarat împotriva sentinței nr. 1475 din 31 octombrie 2005 a

Tribunalului Galați.

Desființează sentința și trimite

cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2006.